2,306 matches
-
Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e o forță care duce la unitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
controlată de inteligență și de suflet. Altminteri, duce la „raționalizare” (care uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce la utopie. La teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod manifest, nu are mai puțin potențialități demoniace. Dar poate să fie și doar simplă inconștiență, o criză sau o ̀ mprejurare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important : a petrece cât mai bine. Gândiți vă la toate înțelesurile acestui cuvânt. La toate. Inclusiv la cel mai frivol. „Mai presus de toate” Above
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l vom mai cunoaște decât din amintiri și din istorie. Zic malefic ; acest caracter l-au mai avut și alte cicluri din istoria lumii. Ceea ce e malefic ține de o zare misterioasă și intră într-o zodie în care nici divinul nu e departe. Dar misterul acestor lucruri, și esența lor miraculoasă, îmbracă înfățișări firești, pe care le vedem ca profane. Ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple sub ochii noștri e absolut firesc, perfect natural și poartă niște
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei ființe concrete și e văzut mai bine în ființa umană decât în oricare alta, și cel mai desăvârșit în femeie”. În cartea lui Paul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stau permanent oameni care sunt și nu sunt inițiați. Și unii și alții au trecut prin ritual și probe, și unora și altora li s-a dezvelit Lumina; dar unii sunt sămânța care rodește și alții nu sunt, după parabola divinului învățător. Experiența asta o facem necontenit; primim adică repetat loviturile desamăgirii. Cei care rămân opaci și insensibili, veniți aici din îndemnuri amicale, din curiozitate ori întâmplare, se desfac încet-încet de instituție. După cum nu putem pretinde oricui să fie poet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară morală, nod al unor deșirante și agresive pulsiuni contrarii, surse de fapt nu numai ale „viului tipologic”, dar și ale Viului, tout court! Doar la divinul Shakespeare, În operele sale mari - Hamlet, Richard al III-lea, Macbeth, Furtuna și poate și În cu adevărat divina feerie Visul unei nopți de vară - mai Întâlnim această „topire” a calităților și defectelor umane ce, ca și În viziunea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu vorbește despre propriile secrete în prezența urechilor profane, pentru a căuta mântuirea în intimitatea proprie. Iar din partea celor care doresc să se apropie de mister se dorește tăcerea. Fuga de lume, retragerea în sine, uniunea imediată cu sacrul, absolutul, divinul, divinitatea au fost considerate dintotdeauna caracteristicile misticii. Dar tocmai în acest punct încep problemele actuale. Mistica este mai mult decât acea experiență religioasă prezentă în toate religiile, împreună cu sistemul doctrinar, etică și rituri. Există numeroase genuri de experiențe religioase ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pleasure principle). Nici chiar scopurile religioase nu justifică toate mijloacele când omul trebuie să rămână om, iar Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu. Dar cine apără cu îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Julien Ries ne informează, în lucrarea Sacrul în istoria religioasă a omenirii, că „în hitito-nesită adjectivul šuppiexprimă noțiunea de sacru”, făcând referire la determinarea oricărei realități din sfera a ceea ce nu este profan, „a ceea ce este rezervat”, „apartenența la lumea divinului, indicând o stare de puritate transcendentală, care este apanajul zeilor”. De asemenea, acest adjectiv mai desemnează și „lucrurile rezervate zeilor”, „ceea ce îi privește pe zei”, „ceea ce este interzis oamenilor”. Starea preliminară celei desemnate prin adjectivul šuppieste parkui, care exprimă o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
separat de ceea ce este profan, necurat sau comun. Astfel, sfințenia este de origine transcendentă și ține de ființa lui Dumnezeu, ființă inaccesibilă pentru om. Omul nu poate să cunoască în sine această transcendență și de aceea sacrul în sine, sacrul divin, nu poate fi definit, nu poate fi exprimat prin concepte rationale. Din acest punct de vedere, este o falie insondabilă între Dumnezeu și om, putânduse spune că ceea ce-l separă pe om de Dumnezeu este tocmai caracterul profan al lumii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
pe om de Dumnezeu este tocmai caracterul profan al lumii în care este închisă existența umană și care nu posedă în sine nici un principiu autonom de sfințenie. De aici putem extrage și un prim sens al profanului care este non - divinul, creatul, față de divinitatea care are statutul de Creator, întemeietor. Din acest motiv, autorii creștini insistă asupra diferenței de natură dintre Creator și creație și a imposibilității de cunoaștere rațională a lui Dumnezeu. Regăsim această idee la Augustin, în Confesiuni, unde
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
necesitate pentru a menține viața pe pământ. Radu Ilie Mânecuță remarcă Radu Ilie Mânecuță mai scrie că gândurile și sentimentele oamenilor, elaborate în permanență, sunt energii care se transmit la stânga, în consens cu energia sursă de viață, care provine de la Divin (energii pozitive) sau la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
o mișcare de perpetuă ascensiune spre Dumnezeu, Care este imuabil. Cu adevărat, implicațiile acestei faimoase teorii asupra progresului etern, epectaza, sunt impresionante: conform Sfântului Grigorie, nu există o viziune finală binecuvântată a lui Dumnezeu. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă totală a lui Dumnezeu. Pentru el, „sufletul nu ajunge niciodată la uniunea cu Dumnezeu; nu există extaz final. Dumnezeu rămâne etern dincolo de suflet, atrăgând sufletul dincolo de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
sa; infinit = „în afara căruia există întotdeauna ceva”. Apeiron-ul platonician poate fi găsit și la Filon ori Plotin. Noțiunea de infinitate divină este decisivă în modurile de abordare și în termenul de uniune mistică. Înaintarea sufletului în dorința sa și cunoașterea divinului sunt nelimitate. Concentrându-și atenția în principal asupra lucrării Contra Eunomium ca și cheie pentru înțelegerea scrierilor spirituale mai târzii ale episcopului de Nyssa, studiul lui Mühlenberg încearcă să fondeze mai direct noțiunea de progres perpetuu pe teologia filosofică a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
atât de integral asociată celei a mutabilității morale, ne conduce la climaxul reaprecierii maximiene a noțiunii Sfântului Grigorie de progres perpetuu în contextul anti-origenist. După cum s-a indicat anterior, Sfântul Maxim afirmă, o dată cu predecesorul său capadocian, că mișcarea eternă în jurul Divinului ia naștere din chiar esența sufletului, ca o constitutivă. Sfântul Maxim a căutat să stabilească existența unei staze finale, sau al unui repaus, al mișcării morale a sufletelor, care trebuie atinsă, dar că aceasta trebuie să fie o fixare autentică
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
ajunge vreodată să fie nemișcate așa cum Dumnezeu Însuși este imuabil. Imobilitatea pură este întotdeauna atribuită doar lui Dumnezeu: „Pentru că ceea ce este fără cauză a ființei sale nu este mișcat. Acum, dacă ceea ce este absolut fără cauză este și imobil, atunci Divinul este imobil, din moment ce nu are nimic care să-i fie cauză, fiind în El Însuși cauza tuturor ființelor”. Conchizând, subliniem subtilitatea de care dă dovadă Sfântul Maxim, căci el nu doar a reluat sau a corectat introspecțiile predecesorilor săi, ci
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
o stază reală, o stabilizare o dată-pentru-totdeauna, ca scop al întregii mișcări a creaturii. Ca și Sfântul Grigorie de Nyssa, el exclude potențialul recăderii sau amânării prin sațietate în acest progres prin îmbrățișarea noțiunii de progres etern stabil spre statornicit divin al existenței umane. Paul Blowers, este de părere că Sfântul Maxim, conștient nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru că Învederează și cealaltă funcție, pe care amintit-o, a acestei metafore, diferită de aceea cognitivă. Este vorba de capacitatea ei de a legitima raportul de forțe propus, Înrădăcinându-l În cea mai Înaltă expresie simbolică deopotrivă a naturalului și divinului: trupul ființei umane. 3. Destinul metaforei corpului În analogie cu organizarea Statului și / sau a Bisericii nu se Încheie În Evul Mediu. Cu o mică Întrerupere În secolul al XVII-lea și, parțial, În cel de-al XVIII-lea, el
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]