KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

asaltată de privirea mea și-apoi, Doina e încă o copilă, nici măcar foarte frumoasă. Trebuie s-o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat e că pînă deseară n-o să pot face rost de... nici nu mai știu exact ce voiai... sîrbă cu strigături, parcă. Nu vrei să renunți la condiția impusă? Țineți neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se poată abține -, de atîta vreme, nu a întins mîna spre tine, Maria, ăsta-i semn bun: trăiești înconjurată de bărbați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vreau și eu întinde Maria paharul. Ascultă, ridică privirea spre el cînd i se aduce apa chiar nu mai vrei să vii la noi? Nu, și-n felul acesta voi răspunde dorinței tale de-a o lăsa în pace pe Doina. Ți-am cerut eu așa ceva?! Nu, pentru că n-ai mai apucat să spui de ce ai venit. Te rog! face semn spre paharul în care a mai turnat două degete de vodcă. Dacă nu mai vii pe la noi, soțul meu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd să amintească de Doina, dar se răzgîndește și completează izbucnirea sa cu un gest evaziv, sfîrșind prin a lua paharul în mînă. Ia loc, Maria spune Mihai calm, convins că mai are ceva de aflat. Mulțumesc! șoptește ea, așezîndu-se. N-aș vrea să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cadre să fie imaculat. Ai ales bine cuvîntul: conștiincios. Mulțumesc! se oțărăște femeia -, dar nu pentru asta am venit. Sînt datoare să aflu ce-i în capul tău, ce știi! Ce ai de gînd!... Cînd ai încheiat discuția cu Doina, dimineață, ai mai adăugat ceva, nu știu cît o fi auzit ea, care lăsase receptorul în jos, dar eu, pentru că stăteam chiar lîngă telefon... A! rîde Mihai am zis că, dac-o mai prind pe la mine... Zău! Doar nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
A! rîde Mihai am zis că, dac-o mai prind pe la mine... Zău! Doar nu-ți închipui c-aș îndrăzni?! E o copilă... Te rog! face el semn spre pahare, după ce mai toarnă în fiecare cîte puțină vodcă. Zău, Maria! Doina e o copilă; frumoasă, dar copilă... Ce copilă! rîde Maria, cu privirea în pahar. La anii ei, altele..., ți-o spun eu, care văd atîtea la spital. Noroc! spune și soarbe din vodcă. De fapt, surîde ea, ridicînd privirea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei, altele..., ți-o spun eu, care văd atîtea la spital. Noroc! spune și soarbe din vodcă. De fapt, surîde ea, ridicînd privirea spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă se umflă, are cine-i purta de grijă. Nu te văd eu pe tine aruncînd cinci mii pentru diversitate rîde ea. Dar să revenim la ale noastre schimbă tonul prompt, devenind gravă. Cînd ai sfîrșit discuția, i-ai strigat Doinei: "pui de cuc". De ce? Mihai se uită speriat spre Maria. Te-am întrebat repetă femeia pe un ton grav ce te-a făcut să-i spui așa? Momentul crucial al inspirației strînge Mihai din umeri. Nu, Mihai, clatină Maria din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care copii sînt crescuți de doici, să nu existe sentimente... Sincer să fiu... Te rog! surîde Mihai, luînd paharul, să schimbe vorba. Nu, nu mai beau. Te ascult. Niciodată, dacă e să fiu sincer, n-am văzut între tine și Doina vreun gest intim, vreo privire...; n-am văzut acea flacără ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a-ți iubi profund, matern, propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a-ți iubi profund, matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea??" Te-am întrebat dacă vrei vodcă? arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd paharul la gură că nu am băut niciodată din mîna ta... Bine-ai venit! Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui Mihai. Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-au venit. Cum să nu vină!? se înfurie Săteanu, așezîndu-se într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-au venit. Cum să nu vină!? se înfurie Săteanu, așezîndu-se într-un fotoliu, luînd telefonul pe brațe. Ca de fiecare dată cînd tatăl ei vorbește la telefon, Doina se ridică și iese. Ascultă, Haralamb, spune Săteanu cînd prinde legătura cu directorul uzinei te-am rugat să-mi mai dai sudorii o zi, ce naiba! Știi, răspunde directorul făcînd un gest cu palma de rămînere pe loc spre femeia așezată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am spus și telefonic de spectacol, așa, ca un divertisment, cum alteori era dus la cabană, la Poiana Brîndușelor. Mîine, după spectacol, vreau să-l invit... Marea dragoste a Mariei, în umbra căreia rabd de șaptesprezece ani!" O prinde pe Doina cu brațul după umeri și o apropie, sărutînd-o în creștet: Vreau ca mîine seară să fii superbă, să întreci orice bogăție cu care s-ar prezenta cineva, să fii bijuteria și podoaba mea, ca-n istoria cu mama Gracchilor, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă să n-o mai bagi pe mama ta în vreo glumă de felul ăsta. Este mama ta, care te-a născut și crescut. Oprește-te numai la "născut", tata, spune Doina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]