2,528 matches
-
plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar fiertură rece de mei, o mâncare de doliu. Când în sfârșit s-au înțeles, Laban s-a dus la Ada și i-a spus să înceapă pregătirile de nuntă. Dar Ada i-a zis că nu se poate: - Nu suntem barbari să facem mirese din niște copii. Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat seama că mama mea cea nouă nu-l pomenise pe fiul ei, pe soțul meu, nu spusese un cuvânt despre asasinarea lui, nici despre frații mei și ticăloșia lor. Niciodată nu l-am plâns și nici n-am ținut doliu după Shalem, nici nu mi-a spus vreodată unde era îngropat iubitul meu. Grozăvia avea să rămână nespusă, iar durerea închisă în spatele buzelor mele. De atunci încolo n-am mai vorbit niciodată despre istoria noastră comună, iar eu am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sub braț, a mai tras o dușcă, apoi ne-a întrebat dacă într-adevăr am venit la nea Vasile, să fim sinceri, pentru că din câte știe el, bietul taică-su n-avea prieteni, din câte știe el, nimeni nu poartă doliu după ăl bătrân’, ba mai mult, auzise el că mai degrabă se bucură lumea de moartea lui, fiindcă oamenii, să-i ierte Dumnezeu, nu prea-l aveau la inimă pe taică-su, și nici acum, c-a murit, nu scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apa caldă a dușului și se dezbrăcă. Mintea ei era cu totul copleșită, ca și cum tot ce trăise și Înmagazinase În ultimele ceasuri era atît de intens Încît gîndul trebuia să se Întoarcă mereu Îndărăt pentru a putea integra totul. Frica, doliul, moartea, chiar și dragostea o năpădiseră rînd pe rînd, iar emoțiile astea extreme Încă o stăpîneau, făcînd să dispară realitatea clipei. Un zgomot o făcu să revină la realitate: un obiect micuț tocmai căzuse cu un clinchet limpede pe dalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta, trebuia cumva ca ea s-o transmită mai departe propriului ei copil? Decise că nu. Se luptase ca să rămînă la Lands’en spre a-și Înfrunta trecutul, a-i explora momentele cel mai sumbre; dovada aceea fusese marcată de doliu, de durere și de deziluzii, voia acum să rupă lanțul acesta și să decidă să-și conducă sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când clătina din cap sau ofta. Când Michel termină, rămase tăcut, aprinse iar o țigară, apoi o stinse și spuse: — Eu nu sunt de origine irlandeză. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ce, s-a ales el de unul singur prefect? N-a fost democrație la votare? Lumea l-a vrut, că d-aia s-a votat liber. Lumea care l-a votat să-l judece. Nu noi, într-o zi de doliu la-nmormântare. Zău... - Persiano, nu mă mai contra. Și mai las-o cu votarea. I-a pus p’ai lui Brandaburlea să strângă voturi în rudărie și le-a dat la schimb afacerea cu tabla. Auzi, ce chestie: monopolul tăblii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tari între ei? Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că am ceva cu ei, că era și colaborare cu ei, ți-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atunci când îi întâlnea privirea și să-i vorbească frumos. În timp ce mergeau spre casă, vru să o ia de mână. Ea își retrase mâna numaidecât, când i-o simți pe-a lui. -Haide, Frusino, că nu te mănânc, ce naiba? Tot în doliu ești? Mai lasă și tu de la tine, nu mai fi așa de respingătoare! Eu te plac și aș vrea să fim prieteni. Am gânduri serioase cu tine. Am ajuns la o vârstă când trebuie să mă așez la casa mea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu suma de 250 de lei și cu o excursie prin județele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune, la care participă toți premianții naționali pe clase, ai Tinerimii Române. În 1938, Elisabeta Hossu, văduvă din 1936, nu se lasă doborâtă de doliu, nici de durerea pricinuită de boală (va muri În 1940, tot de cancer, ca și soțul său), ci, pe spezele sale, Își trimite feciorul În Franța ca să frecventeze cursurile de vară ale Universității din Besançon, prilej ca Petre săși aprofundeze
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fărĂ să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă aflam În anul de doliu care a urmat plecării lui Ștefan. În acea seară am fumat pentru prima oară „iarbă“, pe care roberto o primise nu se știe cum de la un marine american. Era singurul lucru care reușea să-l calmeze În acea vreme În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fără să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă aflam în anul de doliu care a urmat plecării lui Ștefan. În acea seară am fumat pentru prima oară „iarbă“, pe care roberto o primise nu se știe cum de la un marine american. Era singurul lucru care reușea să-l calmeze în acea vreme în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a dus, totuși, definitiv. Și anii au trecut. Și ea a Îmbătrânit prematur. Apoi, zic unii, s-a și cam scrântit. Și, cine știe, dacă, nu cumva, vor fi având dreptate. Că, de un timp, Dedițela umblă Îmbrăcată În doliu și aprinde zeci de lumânări, prin diferite locuri. Unul din acestea este acela În care se ard rămășițele de la operațiile chirurgicale În spitalul județean. Altul - cimitirul comunității. Încă unul, e, locul unde, canalul mare, colector, al municipiului, se varsă În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acestea este acela În care se ard rămășițele de la operațiile chirurgicale În spitalul județean. Altul - cimitirul comunității. Încă unul, e, locul unde, canalul mare, colector, al municipiului, se varsă În râul care Încinge, ca un semibrâu, Îndoliat, localitatea. Umblă În doliu și tot aprinde lumânări, și tot vorbește, mai bine zis, bolborosește, ceva, nu prea bine Înțeles și tradus, de către cei ce o aud. Cineva s-a luat pe urmele ei, și a ascultat, cu mare atenție, să vadă, ce zice
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prietenii să nu ne mai cheme... <maya32>: Jesus! Nu cred că te iubea <victor37>: poate că nu <victor37>: după aproape doi ani hotarisem să ne căsătorim <victor37>: dar i-a murit tatăl. M-a rugat să o ajut să țină doliul <victor37>: măcar șase luni. Nu chefuri, nu bar, nu sex <maya32>: ai ajutat-o? <victor37>: desigur. Nu chefuri, nu sex o ajutăm la pus murături... <victor37>: după trei luni, am prins-o mergind cu un tip la chef <victor37>: mie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cu ma-sa la țară, în secuime <victor37>: ceasul rău, m-am întîlnit cu ma-sa, mergea la lucru <maya32>: <victor37>: m-am dus ață la ea. Se pregătise de chef, purta doar un sal negru, de mătase. Era în doliu... <victor37>: cînd m-a văzut, au apucat-o pandaliile. Mi-a zis să ies din casa ei <maya32>: chiar așa? <victor37>: cred că i-am dat o palmă... <maya32>: crezi? <victor37>: sunt aproape sigur Singura femeie pe care am lovit
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și, cerând deocamdată o trăsură de la rudele sale, trecu mândru de câteva ori pe strada Antim. Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când doliul era încă proaspăt. Fata ședea încuiată în odaie și părea că se plictisește. Îi era silă să iasă în oraș, îmbrăcată în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un rău. Se dăduse jos o dată, să încerce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acest mic desfrâu senil, nu înceta de a ocărî pe fată, din două puncte de vedere: întîi că cumpăra numai lucruri scumpe, ca și când ar fi milionară, al doilea că nu e strângătoare și aruncă obiecte în bună stare. Plictisită de doliu, Otilia, îngenunchind într-o seară înainte de culcare în pat, se rugă în gând astfel: "Papa, tu știi bine că eu te iubesc, dar negrul nu-mi stă bine. Tu m-ai lăsat totdeauna să mă-mbrac cum vreau și m-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fie silă de mine? Pentru tine n-are nici o însemnătate dacă eu mă-mbrac în alb sau negru. Și într-un fel, și-ntr-altul tot tristă sunt fără tine." Otilia își făcu cruce și se culcă, iar a doua zi aruncă doliul și umblă după jurnalele de mode. - Na, zise Aglae, zărind-o pe fereastră, ți-am spus eu cănu ține doliul! "Papa în sus, papa în jos.'' Toate numai maimuțăreli. Se vede că i-a dat Costache bani pe furiș, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un fel, și-ntr-altul tot tristă sunt fără tine." Otilia își făcu cruce și se culcă, iar a doua zi aruncă doliul și umblă după jurnalele de mode. - Na, zise Aglae, zărind-o pe fereastră, ți-am spus eu cănu ține doliul! "Papa în sus, papa în jos.'' Toate numai maimuțăreli. Se vede că i-a dat Costache bani pe furiș, că altfel de unde-ar avea? În fond Otilia se plictisea și ar fi voit să iasă în oraș însoțită de cineva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pernițe. Mustățile, în furculiță, de culoare deschisă. Ochii mijiți, somnolenți, bineînțeles de motan. De motan. De felină. Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmau să-și facă apariția amploaiați ai Poliției, ai Procuraturii și ai Morgii. De sosit, aveau să sosească și cei dintâi, implicați în procedura transferului moștenirii, având a face față totuși mai întîi și carantinei de 3-4 zile a unui doliu. 271 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI coatele, nu se pocneau. Apoi, cu nesfârșită bunătate, își revărsau, din nou, atențiile, către dânsul. Și, deși căută să se lase, în cât mai multe rânduri, pe spate, observă că nu-i mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Crematoriu l-am depus, pentru că nu puteam să îngrop creștinește un buletin, două șosete și 300 de kilograme de frunze uscate... Tot ce-a mai fost găsit din Răposat. Mă știți și că aproape mă decisesem ca, în semn de doliu, să nu mai pronunț un cuvânt, cât voi trăi... Nici cât să înmoi un descântec... Nici cât să arunc un blestem. Și că în noaptea în care mă zvârcoleam dacă să rostesc sau nu legământul, Răposatul, în persoană, mi s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poate duce? Un Diogene duios... Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi. Tot ce nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]