6,346 matches
-
intense cercetări efectuate În „satul cu bunic” , așa cum Îi spunea Va satului din județul vecin unde se născuse tatăl său. Poate a fost și din cauza Zâniței, care trimisă după dudău pentru blândul Ghiță, de la un timp venea hăt’ târziu iar „dom’ profesor Mircea” care Îi fusese coleg În primară și acum era student În anul trei la „Construcții” În Iași Îi aducea pe bicicletă sacul cu buruieni. Pentru această poznă, Mamaia o săpunise zdravăn, nu a contat că Victor era de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moldoveni sau munteni), dar le e teamă, din cinism sau lașitate, să-și exprime sentimentele față de Capitala țării. Între ei, ardelenii bârfesc cât pot de mult Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e teamă, din cinism sau lașitate“. (Cum adică le e teamă din lașitate? Ar putea să le fie teamă din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lașitate, să-și exprime sentimentele față de Capitala țării. Între ei, ardelenii bârfesc cât pot de mult Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e teamă, din cinism sau lașitate“. (Cum adică le e teamă din lașitate? Ar putea să le fie teamă din curaj?) Ionuț țene a adresat mesaje pe această temă lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar la scurt timp a apărut zvonul: de mai multe zile bune, individul își face veacul într-o bodegă, lângă un fost canton forestier, uitat de lume...“; „Calul era deci, fără îndoială, copilul primei și ultimei tentative matrimoniale a lui Dom’ Gavrile zis Pâșul, Supraveghetorul și Paznicul Viselor din Paradisul papagalilor. Fără îndoială, căci văzuse cu ochii lui semnul de pe pieptul Calului, pe care el însuși îl purta din naștere, o pată albă viorie închipuind un fluture, luându-și zborul de sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intrat? Nimeni n-ar fi acceptat că doamna Mardare ar mai putea ieși pe ușa aceea minusculă de la intrare. Din ușă, corpolenta doamnă, oarecum mirată, îl întreabă din ochi pe omuleț. Mă duc după crengi în pădure... Pe vremea asta, dom' Niculiță? Noaptea pe fulgerătură, atuncea caii se fură. Niculiță face din ochi, dar gestul său pișicher nu-i observat din cauza ploii care cade pe căpățîna sa. O să răcești și te cureți dacă... Cine, eu? (face iar cu ochiul). Un rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar după direcția de deplasare ai fi putut trage o concluzie logică. Această logică te-ar fi dus la depistarea faptului că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi putut trage o concluzie logică. Această logică te-ar fi dus la depistarea faptului că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu socoteală, după un ritual doar de el știut. Întîi își umple gura, apoi îl plimbă de ici-colo, avînd două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne ferește! Te îmbolnăvești, omule! Lasă, că n-au intrat zilele în sac. De fapt, doamna Mardare avea alte gînduri și... ar fi băut și ea un rachiu. Niculiță descarcă căruciorul pe îndelete, taie crengile prea lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îmbolnăvești, omule! Lasă, că n-au intrat zilele în sac. De fapt, doamna Mardare avea alte gînduri și... ar fi băut și ea un rachiu. Niculiță descarcă căruciorul pe îndelete, taie crengile prea lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor ale lui Adam și Eva, ar fi fost delicios să auzi discuțiile dintre cei doi. Așa este bine, dom' Niculiță? Oh, doamna Mardare, plutesc în rai. Sînt fericită dacă dumneavoastră sînteți fericit. Sigur, pe mulți îi amuză viața altora, dar, în fond, acesta este esențialul vieții pe pămînt. Demon și înger ÎTelefonul în zilele noastre este aparatul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu mai pot să dorm. Am luat o decizie de nezdruncinat. Închid telefonul și-l deschid doar cînd am nevoie. Este bine, multă liniște și pace. Dar dacă... cutremure, inundații, războaie, bombe atomice și alte chestii oribile? Dacă mă caută dom' președinte, dom' prim ministru și eu... Deschid blestematul ăla mic și-i spun că-l urăsc. Nu peste mult timp sună de credeam că acu, acu crapă. Da, răspund înțepat. L-ai avut închis? Te caut de un car de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pot să dorm. Am luat o decizie de nezdruncinat. Închid telefonul și-l deschid doar cînd am nevoie. Este bine, multă liniște și pace. Dar dacă... cutremure, inundații, războaie, bombe atomice și alte chestii oribile? Dacă mă caută dom' președinte, dom' prim ministru și eu... Deschid blestematul ăla mic și-i spun că-l urăsc. Nu peste mult timp sună de credeam că acu, acu crapă. Da, răspund înțepat. L-ai avut închis? Te caut de un car de vreme. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răspund malițios. Mă uit la telefon și văd scris: Aveți 7 mesaje necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-aș buși cu mare drag de un perete, dar dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mă uit la telefon și văd scris: Aveți 7 mesaje necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-aș buși cu mare drag de un perete, dar dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe aici, dom' primar. Nu mai sînt primar, ripostez moale. Totuși sînteți președinte. Sînt... Niște piatră măcar. Cîteva camioane... Nu-i parohia mea. Dar v-am votat, nu? Mulțumesc mult. O să rog primarul... Vedeți că se poate? N-am zis că de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altă parte containerul acesta. Am să văd. Cîinii, auzind disputa cu baba, mă cruță și abia dacă mă mai salută. Mă întorc pe o altă străduță, cu garduri mai acătării și cu oameni binevoitori. Ce o să facem cu criza asta, dom' președinte? Vom ieși noi și din asta... Credeți că va fi și mai rău? Cam da. Mă tem de serviciu. Acum, cu schimbarea conducerii... Dar unde lucrați? Director la ACVS. Liberal, da? Da, dom' președinte. Eu nu mă amestec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce o să facem cu criza asta, dom' președinte? Vom ieși noi și din asta... Credeți că va fi și mai rău? Cam da. Mă tem de serviciu. Acum, cu schimbarea conducerii... Dar unde lucrați? Director la ACVS. Liberal, da? Da, dom' președinte. Eu nu mă amestec în chestiile astea. Dar nu puteți? Sincer? Da, sincer. Nu pot și nici nu vreau. Eu sînt din alt aluat. Știu. La bună vedere. Plec emoționat și mai aud din urmă: Of, și am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută și îl mîngîie. Lumea îl votează cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță trecea Portofel. Dom' Portofel? strigă cei doi asasini. Da, dom' Ciobanu. Nu bei un rachiu? Mănînci, calule, ovăz? Bucuria a revenit pe ulița unde oamenii stau de vorbă și cu cîinii. Ultima haltă Era un separeu cu o deschidere largă înspre o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță trecea Portofel. Dom' Portofel? strigă cei doi asasini. Da, dom' Ciobanu. Nu bei un rachiu? Mănînci, calule, ovăz? Bucuria a revenit pe ulița unde oamenii stau de vorbă și cu cîinii. Ultima haltă Era un separeu cu o deschidere largă înspre o sală mare, cu o mulțime de clienți surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
las în mijlocul drumului. Vino să te pup, propune vesel Ilie. Dacă pici jos, eu nu te car, să știi. Cînd Soarele a asfințit, cei doi moșnegi pornesc înapoi spre casă. Pe la Cîrnitură apar două faruri și mașina tinerilor oprește. Hai, dom' Ilie, suie cu noi. Dar Gheorghe? Ne pare rău, am mai luat doi tineri și nu mai avem un loc în plus. Ilie urcă și aruncă spre Gheorghe: Ne vedem mîine. Poate ai s-o vezi pe aia cu coasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vădit nemulțumită că oferta venea de la o femeie. Numai că fostul pușcăriaș a mizat că ofertele vor veni de la sexul slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem oamenii? În pluton era un absolvent micuț, cuminte și deloc conflictual. Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]