KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
au întors acasă. La începutul lui septembrie, Renar și Oliviu au venit să-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o anumită vârstă și că nu-i mai stă bine să întârzie pe străzi. Acum era domnișoară și trebuia să dea mai multă importanță la ceea ce făcea. Relațiile ei cu băieții necesitau o atenție deosebită și un comportament mai matur. Luana se zburli. Ce relații cu băieții, Bico? Care băieți? Nu ies decât cu verii mei. Concluzia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți băieți. Aveți nevoie de intimitate și-apoi eu am trecut de vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și o lua cu el la meciurile de handbal, volei sau baschet ori la clubul de tenis. Luana intră în săli de sport de a căror existență nu știa. Făcu galerie pentru el și răguși încurajându-l. În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau, așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o amândoi o dată. Au izbucnit în râs. Domnișoarele mai întâi, a zis el. Nu, spune tu, Ștefan. Vreau să-mi cumpăr garsonieră. Nu, nu vreau să-mi cumpăr. Aș vrea să închiriez una în vederea cumpărării, mai târziu. De fapt, adevărul e că mi-am luat una. Luana se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
favorabil fu acela al redactorului-șef. Văzând îndărătnicia celorlalți, acesta amenință că-și dă demisia. Ședința se suspendă, hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe Ereș, realizatorul rubricii sport, într-un moment de savantă filozofeală, trase concluzia că între domnișoara Luana și Dorin Velea ar fi oarece relații nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se axeze pe anumite domenii care să nu lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana luă loc pe scaunul din fața biroului și ascultă cuminte propunerile șefului său. Acesta o înștiință că era fascinat de calitățile ei, atât intelectuale cât și fizice, iar în ciuda faptului că urma să-și aducă dezaprobarea colectivul hotărâse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara Leon n-avea nici cea mai vagă idee despre asta. Îl sună pe fostul profesor de sport din liceu și-i ceru ajutorul. Acesta o puse în legătură cu un prieten, profesor de balet, care, bucuros s-o ajute, organiză ședințe zilnice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întindeau în tot felul de discuții, în vreme ce micuțul Sergiu se juca pe covor. Intr-o astfel de zi văzură un anunț interesant. O fabrică de textile angaja dactilografă. Se uitară una la alta și strigară, în același timp: Asta e! Domnișoara Leon începu lucrul în prima zi de toamnă. Impresionat de pregătirea arătată la concurs, domnul Daniel Liga, directorul fabricii, o conduse personal în biroul registratură unde avea să-și desfășoare activitatea. Nu era cine știe ce. O cambuză modestă, prost mobilată, despărțită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nu-mi spui nimic! Să-ți fie rușine... Deși nu se omora de dragul ei, bărbatul îi făcu pe plac și-i prezentă noua dactilografă. Femeia o măsură din cap până-n picioare. O, ce apariție! Bucle blonde, pulover mulat, fustă scurtă... Domnișoară, ai să bagi în boale bărbățimea din întreprindere. Ai grijă, spuse, făcându-i cu ochiul, mai toți sunt însurați. N-o să ne trezim cu nevestele lor pe la poartă, nu-i așa? Interzisă, fata nu știu cum să interpreteze spusele Nuții care, dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dimineață, la serviciu. În scurt timp, își făcu o obișnuință din a-și aduce pachețelul cu gustare în biroul Luanei, pentru a mânca împreună, din a veni la sfârșitul programului s-o însoțească spre casă. O prindea de braț și domnișoara dactilografă nu știa unde să se ascundă de groaza privirilor crunte pe care i le aruncau celelalte colege. Una o avertiză să-și vadă de treabă și să pună capăt, cât mai curând, acestei prietenii dar cum să scapi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să scapi de Nuța? Mai întâi muncitoare în secție, Cordel își termină liceul după îndelungi eforturi și se mută pe o funcție de magazioner. Dispunea, acum, de mai mult timp liber, pe care și-l petrecea în exclusivitate înnebunind-o pe domnișoara cu expunerile detaliate ale vieții ei personale. Atât de amănunțite, că Luana roșea ori de câte ori femeia atingea subiectul "foaie verde lobodă", în traducere, piperatele amănunte legate de intimitatea activității ei sexuale, ținea, de fiecare dată, să precizeze -, numai cu bărbatul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de Nuța Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri lângă al noii angajate. Agasată de bârfele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
titrate și-i cerea să-și uite gândul că o simplă dactilografă ar avea șansa să atragă atenția unui bărbat ca acesta. Fata se simți ofensată. Ca să-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar foarte însurat, râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină de bube. Mi-a spus că te place și m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că-l iubea! Prietena ei, aia sau alta, nu mai conta, umbla dezlegată pe la fel de fel de case, câteodată o prindea nevasta și ieșea un tărăboi, mai mare rușinea. De ce, oare, inginerul Noia n-o lua de nevastă pe domnișoara dactilografă și se folosea, doar, de calitățile ei trupești, făcând-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
continuă s-o trateze cu refuz, Cordel atacă la nivel înalt. Merse la director cu bârfe și reclamații nefondate și Luana se trezi chemată, într-o bună zi, în biroul acestuia. Descoperi așa gogomănii că-și puse mâinile în cap. Domnișoară, încheie Daniel Liga, faptul că-mi vine cu toate mizeriile, legate de coșul cu gunoi, mirosul de mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase fără replică. Domnișoară Leon, nu sunt un imbecil. Departe de mine gândul să pun preț pe așa drăcovenii dar vă rog, de dragul dumneavoastră și al meu, găsiți o cale și faceți pace cu femeia asta. În astfel de condiții, nici unul dintre noi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
făcu țăndări. Aplecată să strângă mizeria, Luana auzi vocea severă a bărbatului ei: De azi înainte te descurci singură. Nu știu cum, nu mă interesează, dar eu nu vreau să mai aud că ai probleme. Te previn, Luana. Acum nu mai ești domnișoara Leon. Îmi porți numele și nu accept să mi-l pătezi. Rănită de vorbele lui, ea se întrebă cum ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se simțea rușinată de pieptul ei mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]