1,794 matches
-
un fel de cunună grecească. Fie că-l lăsase să-i crească lung, fie-și adăugase cozi false. Fața îi era puternic fardată, smălțuită cu rozuri și ro[uri și pete de albastru și chiar de verde, arătând în lumina domoală a încăperii ca o mască indiană. Avea o frumusețe grotescă. Gura, cu buzele lărgite de ruj, era enormă și umedă. Ochii ușor sașii scânteiau spre mine cu o intensitate răutăcioasă. Juca un rol: desfășurarea dramatică a unor emoții stăpânite, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
impulsul momentului, după cum bine știi. Un om nu se leagă în felul ăsta și eu nu mă simt legat. Au fost doar niște simple cuvinte, și nu o făgăduială. Făgăduielile sunt cuvinte. Ești legat, Charles. Legat. Repetă cuvântul cu voce domoală, dar foarte accentuat. — Rosina, astea-s aiureli. În timpul unei legături de dragoste, bărbații înșiră tot felul de lucruri în care nu cred, știi prea bine. Sau dacă preferi, ei bine, recunosc că am promis, dar îmi voi călca promisiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la „casa mea bizară“, complet pustie și tăcută (cel puțin așa sper), cu excepția țac-țacurilor perdelei care se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una din străzile lungi din Pimlico, ce duc în jos spre fluviu, și care pe vremuri arătau atât de părăginite, pentru ca acuma să devină elegante. E un apartament spațios, dar neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și a început să-mi scoată pietrele din jgheab, aranjându-le pe iarbă într-un complicat desen circular. După-amiaza avansa, fierbinte, cu reînnoite bombăneli de tunete îndepărtate. Marea arăta ca o gelatină lichidă, înălțându-se și prăbușindu-se cu o mișcare domoală, densă. Pe urmă, la câtva timp după ce Titus ieși din apă, marea începu să-și schimbe starea de spirit. Se dezlănțui un vânt brusc. Valurile potolite își sporiră vigoarea, crescând în înălțime și în forță. Le auzeam urlând în cazan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moartea și pe care o purtam, pare-se, întotdeauna în inima mea. N-aș spune că în clipele acelea doream să mor sau gândeam că s-ar putea să mă înec. Membrele mele robuste răspundeau mișcărilor apei, respirația mi-era domoală, cerul albastru deasupra mea și soarele pretutindeni; priveam orizontul imediat al valurilor al valurilor ce veneau către mine, crestele lor ușor biciuite de briză, și mi se păreau puternice și prietenoase. Se jucau cu mine. Am înotat și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
salvat prin ea, dar ideea nu era lipită nici de sens, nici de valoare. Mila mea față de Hartley nu trebuie să fie neapărat un mijloc de salvare sau o impertinență; la urma urmei, poate supraviețui ca o amintire sterilă, neștiutoare, domoală, neposesivă, care nu mai constituie o parte majoră a vieții mele, dar, în orice caz, e o persistență. Trecutul îngroapă trecutul și trebuie să sfârșească în tăcere, dar asemenea tăcere poate fi conștientă de sine și să-și păstreze ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de destindere în poziție culcată (după Wulff): Mă întind pe patul meu. Închid ușor ochii, Îmi imaginez: Stau culcat în pădure pe un covor moale de mușchi. Văd crengile verzi ale copacilor deasupra mea. Vântul le mișcă ușor. Frunzele foșnesc domol. O duc bine. Mă simt minunat. N-am nici un fel de griji. Sunt calm de tot. Aceasta face bine. Eu o repet pe aceasta de câteva ori... Pun ușor o mână pe abdomen și simt: Abdomenul se ridică în timpul inspirației
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mai frecvent, de scop sau de timp): „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec” (M. Eminescu) „Până să se întoarcă jandarmii din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlați...” (L. Rebreanu) Când verbul regent este un potențial-optativ, raportul este ambiguu; pare să se impună sensul de posterioritate: „Ziceam că dac-aș voi să plec, mi-ar fi greu să mă despart de tine.” (I. Slavici); „Eu nu ți-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se agrava tot mai mult. • adverbe: tot, mereu (și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat de prepoziția pe sau cu și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat de prepoziția pe sau cu și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cu multă bucurie am vizitat Expoziția de pictură din Sala „Galla“ București a Uniunii Artiștilor Plastici din România în care expun lucrări în ulei și acuarelă: Monica Gorovei, Mariana Stratulat și Viorica Toporaș [...] Ce să admiri mai întâi? Sau așezarea domoală, cu prietenie și admirașie de peisajele plaiurilor ieșene și dinîmprejurimi, pline de frumusețe, redate în culori, simetrie și plinătate creatoare, de cătreneobosita și talentata Viorica Toporaș.În lucrările expuse descoperi simțiri moldovenești, cu titluri poetice, colorit specific,sensibilitate și măiestrie
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
peri, sau cu pumni de struguri aruncați feciorilor în față. în același timp, în cele trei călcătoare uriașe alte fete și neveste, cu poalele sumese în brâu, de li se vedeau pulpele până la șolduri , zdrobe au poama în ritm când domol și legănat de horă, când sacadat ș i precip itat de bătută... Strugurii se prăvăleau sub picioare. Mustul gâlgâia din vrane. Cofe, donițe, oale de lut plecau una după alta, pli ne ochi, neclintite, smirna, pe umerii argaților. Crama vuia
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nostalgia care vine o dată cu trecerea anilor. Aici la Scobinți și la Cotnari, m-au năpădit cu firească evlavie amintirile, trecute prin ciclul anoti mpurilor , dar cel mai tulburător fiind cel al toamnei cu dominanta aurie a întregului peisaj cu dealuri domoale acoperite de șiruri -șiruri de butuci de vie copleșiți de povara rodului, un adevărat mister a l strecurării căldurii soarelui în bobițele prinse în ciorchine. Șirurile de butuci trase parcă la sfoară de geometria pe care o impune folosirea rațională
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
necontenit, puțint el și de licat. într-această primă parte a ospățului, răzășița lui Griga intră cu claponii în țiglă. Atunci și Griga s e duse l a beciul lui și mai aduse un urcior pecetluit. Cu rânduială ș i domol lucrând, pricepură atât domnul abate, cât și beizade, cât și o stașul, că la acea gospodărie, din pătrar în pătrar de ceas , toate ale mâncării și băuturii par mai bune. într o vreme, părintele Nicoară găsi de cuviință s ă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
râzătoare treceau coșurile flăcăilor. Aceștia, la rândul lor, urcați pe scări improvizate, le deșărtau în trei călcătoare”...unde „alte fete și neveste, cu poalele sumese în brâu, de li se vedeau pulpele până la șolduri , zdrobe au poama în ritm când domol și legănat de horă, când sacadat și precipitat de bătută”... Invitați să-i degustăm vinul, Manole Arcașu se mândrea, șoptindu-ne, ca o binecuvântare: „e COTNARIUL meu de viață lungă...” Fără discuție, scriitorii care au scris despre Cotnari și vinul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
jumătate a secolului al XIX-lea, să apară o altă perioadă de renaștere și dezvoltare. Încet, încet viața târgului medieval, târg domnesc cu mare ocol înconjurat de sate, cu o populație de la 1200 până la 2000 de suflete, s-a scurs domol, necunoscută multe secole și netulburată decât de desele năpaste care se abăteau asupra lui: năvălirile tătare (1442, 1711, 1758), incendiile devastatoare și mai ales cutremurile (1471, 1692, 1738, 1802, 1837), la care se adăugau epidemiile de ciumă și holeră. Călătorul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
mai punem și un cartof dat pe răzătoarea mare și stors de zeamă, punem cele 3 ouă, mărarul tocat fin și facem chifteluțe în formă de mititei, lunguiețe, după ce am potrivit umplutura de sare și piper. Le prăjim la foc domol, dar chifteluțele nu le dăm prin făină, ci le facem cu mâna unsă cu ulei și le dăm forma de mititei, deci formă alungită. Sunt foarte bune și aspectuoase. Le servim cu cartofi pai și salată verde. Rețeta nr. 32
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cazuri în care tulburările sunt de mai lungă durată și se manifestă printr-o stare de slăbiciune continuă, cum ar fi cazul anemiilor. În cazul crizelor economice, manifestările sunt similare: unele sunt puternice și provoacă mari șocuri, altele sunt mai domoale. Unele sunt de lungă durată, altele se manifestă pe o perioadă mai scurtă de timp. O parte e provocată de un fapt izolat și se manifestă într-o sferă mai restrânsă de activitate. Altă parte ia proporții în timp, extinzându
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
Bărbați cu trup subțire și sprintenă tărie, Femei cuo fără samăn de sinceră privire. Mireasma ta mă ducen meleaguri minunate Și văd un port cu multe corăbii adunate Ces încă ostenite de valuri și lumină, În vreme ce parfumul cel dau tamarinarii Domol îmi umflă nara șin sufletumi sembină Cu cîntecul pe carel îngînă marinarii. (trad. de Al. Philippide, Florile Răului, ed. bilingvă, GUNIVAS, 2001: 208) (n.tr.).] Sprijinindu-ne pe rime și pe segmentarea tipografică frastică, constatăm că putem considera o primă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întotdeauna cu plăcere, cu bucurie, cu boare de nostalgie și pe care, dacă ești îndemnat, îl istorisești celor dispuși să te asculte cu mult lux de amănunte. De la părinții și frații mei mai mari am învățat limba maternă, acea vorbă domoală de moldovean cu inflexiuni calde și cuvinte aduse la lumină din tezaurul unui grai pe care marii noștri scriitori, Creangă, Sadoveanu, Eminescu, ni l-au făcut familiar. Sub privirile atente ale părinților și surorilor am crescut, m-am jucat cu
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
flori, un splendid liliac și încă alte frumoase flori, plantate pe o latură a construcției. Prin acel mini-perimetru îi văd adese pe cei doi trebă- luind, fără grabă, cu dichis și cu plăcere. Henri are mișcări ample, ritmice. Nu e domol, nu e grăbit. Parcă ar munci în ritmul unei muzici pe care doar el o aude. Din când în când, cei doi se urcă în mașină și dispar pentru câteva ore. Probabil se duc după cumpărături - presupun eu. Atunci când se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
finalul nu este total inocent. Universul creat pe pânze diafane, stilul reveriei este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
singură propoziție e descrisă de autorul Crailor de Curtea-Veche pe mai bine de o jumătate de pagină: „Aș fi deschis eu vorba dacă lăutarii n-ar fi început tocmai un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptos și trist, aproape funebru. în legănarea lui molatecă, pîlpîia, nostalgică și sumbră fără sfîrșit, o patimă așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Marieta, sau faptul de a fi fost tatăl unui „copil natural”? Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]