3,431 matches
-
povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o cicatrice mare vindecată și nu prea. Asta mi se trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don Terentio citea cu glas tare fragmente din Biblie și i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare pe cei credincioși: îi face, desigur, să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare pe cei credincioși: îi face, desigur, să sufere, dar apoi îi mângâie și-i răsplătește cu raiul. Întorcându-se dintr-o călătorie la Napoli, don Terentio aduse câteva cărți între care și un manuscris. Erau daruri din partea unui bătrân domn ce nu prea dusese o viață de sfânt: ar fi fost mai bine să-și țină gura, căci acele volume puteau fi chiar contrare voinței
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu pregetă să o întrebe mai întâi de toate pe maică-sa: Dumnezeu le vede pe toate, nu-i așa? Citește gândurile nerostite? Sigur, acum odihnește-te, fiindcă mâine va trebui să te scoli devreme, că să-l însoțești pe don Terentio la ferma de la Ferdinando pentru maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă tem să nu te deoache, fiule, așa că am hotărăt să agăț o potcoavă de cal la poarta casei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o să facă parte din acea șleahtă de blestemați! Dar ce caută ei în cimitir? Cine poate să știe? Se-aude că despoaie morții și le fură chiar și coșciugul ca să-l vândă tâmplarului. Fiul meu, știe toată lume, merge la don Terentio și știu că se comportă bine. E cam zburdalnic, ce-i drept, dar nu le are cu răul și cu ticăloșia. Nu-l scăpa din ochi. Iar voi scutiți-mă de gurile voastre, nu mai răspândiți atâta venin și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și din pricina celor auzite, mergea mai greu și nesigur. Mai bine să se oprească, în unele seri judecățile și palavrele oamenilor nu-l deranjau câtuși de puțin, alteori, în schimb, îl marcau în ciuda propriei voințe. Trebuia să se ducă la don Terentio, să-și limpezească gândurile, să-i pună tot felul de întrebări de luni de zile ținute ascunse, Într-o singură zi, Giandomenico ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, ducea clienților pantofii tălpuiți, culegea muguri de capere împreună cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte bun. În mânăstire se va comporta conform regulilor, o să vezi. Geronimo o luă din loc cu capul plecat. În ce fel putea să-l contrazică pe preot? Dacă don Terentio, care fusese de când îl știa un om cu capul pe umeri, socotea lucrurile altfel decât omenii de toată mâna și chiar de el, de ce să nu urmeze voința lui Dumnezeu? În timp ce era frământat de astfel de gânduri, făcu drumul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucrurile altfel decât omenii de toată mâna și chiar de el, de ce să nu urmeze voința lui Dumnezeu? În timp ce era frământat de astfel de gânduri, făcu drumul înapoi, bătu din nou la ușă, și fără să-i lase timp lui don Terentio să zică oarece, spuse: Provoacă numai necazuri, rupe crengile pomilor, omoară veverițe, iepuri, vulpi; se-ntoarce noaptea târziu acasă sau nu se întoarce deloc, nu ascultă nici de mine, nici de maică-sa, amenință pe cei ce-l enervează
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce se cuvenea, ce mai aștepta? Trebuie să trimiți după sare și piper și să macini ardeiul; anul ăsta e nevoie de mai mult, băiatul o să ia la el ceva provizii, ca să nu facă foamea printre străini. Rămase la fel de tăcut; don Terentio avea cu siguranță dreptate, îi spusese lucruri de bun simț și cât se poate de adevărate, totuși nu reușea să accepte plecarea lui Giandomenico; de-aici i se trăgea și starea aia de descurajare. Și unde mai pui că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pasajele din Evanghelie pe care seara, din când în când, preotul le citise și le comentase. Nicio virgulă care să nu fi fost la locul ei, nici măcar un cuvânt rătăcit, uitat undeva într-un pliu al creierului. Iar uluiala lui don Terentio creștea (o clipă îi trecu și lui prin cap că e vorba de lucrarea diavolului). Îi punea din nou întrebările, își punea degetele în urechi ca să și le destupe, și-l întrebă iar: Dar cum ai putut, cum ai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar fi vrut să plece imediat, să dispară din ochii părinților, prietenilor, preotului, din ochii cumetrelor ce-și strângeau șalul pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adevăr ești atât de iscusit la ținere de minte, așa cum se spune. Cuvinte iritante, băiatul simți ironia și provocarea, ar fi vrut să-i dea o replică, dar lăsă capul în jos, supunându-se; a făgăduit lui însuși, mamei, lui don Terentio că o să îndure injurii, jigniri, insulte, tot atâtea încercări voite de Dumnezeu. De azi înainte, mândria va trebui să fie ținută sub obroc, altfel va arăta că este slab de înger. Își tot repetă aceste bune intenții fără prea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
intenția s-o arunce dar până la urmă mi-a încredințat-o mie. Ai grijă să spui adevărul, ești la spovedanie. N-am să vorbesc strâmb niciodată în viață, fiindcă Dumnezeu vede și aude tot. Dacă ar fi rostit numele lui don Terentio l-ar fi nedreptățit pe bunul său prieten, care doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni nu mi-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
moleculelor. Simțea nevoia să-și lămurească înainte de toate o dilemă proprie: natura sau cărțile, scrisul sau viața, rugăciunea sau lectura? Simțea în inimă ceva ca un cheag; rumega în minte vorbele Starețului auzite la spovedanie și revedea complicitatea cu care don Terentio îi împrumutase sau dăruise acele cărți. V Tommaso apărea doar la ceasul de rugăciune obștească sau la ceasul mesei; rămânea tăcut, dus pe gânduri, absent ca o ființă aflată departe și cu totul întâmplător în mijlocul unor străini. Călugării începeau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un scris clar și fără intervenții , era lucrarea unui copist tânăr ce nu avusese pretenția de a-și intercala propriul punct de vedere. Pentru Tommaso a fost o adevărată sărbătoare că trăia aceleași sentimente ca atunci când a primit darurile lui don Terentio. Starețul a fost înștiințat pe loc de informatorul de serviciu, drept care Tommaso a fost chemat urgent să relateze și să clarifice motivul exaltării și bucuriei sale pentru cartea unui autor păgân. El plecă capul în pământ ca să nu se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise de ciumă. Ne trezeam noaptea dând vina pe molimă, dar nimeni dintre noi nu știam cum se manifestă. Preotul, don Terentio, instituise anumite semnale la trasul clopotelor: trei totul era ca înainte, patru pentru a da de știre că s-ar bănui ceva, cinci în caz de primejdie. Săptămâni în șir, la intervale regulate, au răsunat mereu câte trei bătăi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur, deoarece la fiecare pas le era dat să vadă ceva: leșuri mumificate, sau șerpi sau alte animale. Era un fel de depozit al groazei, o cloacă de nelegiuiri, o mlaștină de spurcăciuni; don Terentio presupunea că fuseseră îngropați acolo chiar și oameni și că unele femei își aruncaseră chiar fătul. Bărbații erau înarmați cu cuțite ale căror lamă lucea în lumina lunii. În dimineața aceea văcarul familiei Nobiliti aruncase de pe marginea acelui povârniș
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ciobanilor. O bandă de tâlhari omoară orice animal ce îi iese-n cale și vinde carnea. S-a reclamat faptul ăsta poterei militare? Ăia nu văd și nu aud, dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a reclamat faptul ăsta poterei militare? Ăia nu văd și nu aud, dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a le frige, și să se bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prânzului, moment în care șoaptele deveneau tot atâtea apeluri fenetice. Porția de mâncare era insuficientă, unii înjurau, alții reclamau, dar deja acel fel de reacție era un obicei ignorat și indiferent. În gândul lui Tommaso revenea adesea în ultimul timp don Luis Xarava. Se întreba cum de era posibil ca judecătorii să accepte serviciile unui necredincios și netrebnic ce dăduse întotdeauna dovadă că nu este un om cinstit; născocea fapte care nu s-au întâmplat, își dăduseră seama de lucrul acesta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La moartea sa, cineva va fi descoperit cărțile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La moartea sa, cineva va fi descoperit cărțile în dormitor și-l l-o fi denunțat episcopului din Squilace, așa că, mort fiind, ar fi avut și el parte de rugul anatemei Bisericii. Don Terentio credea în lucrurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l osândi, acum înscenau procese până și urmașilor celui ce comisese, sau se presupune că ar fi comis păcate. Satiricon putea fi o mărturie gravă? Și celelalte câteva cărți agonisite cu mari sacrificii puteau să constituie dovezi în contra rudelor lui don Tenentio? Tommaso, deși nu se lăsa învins ușor, totuși se întristă. Să te gândești mai întâi la Emilia și apoi la don Terentio însemna să se simtă dezarmat și dus departe de acel loc cu o forță mai tare decât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]