KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

doar În puterea mea și e de ajuns dacă Îi port singură de grijă. Trupul Însă, fiind asemenea tuturor celorlalte corpuri materiale, se sustrage voinței mele și rămîne fără apărare la voia Întîmplării, de aceea mă tem pentru el. În dormitor nu intrăm decît tîrziu, după miezul nopții. Patul alb cu plapuma ridicată Într-o parte mă respinge rece la atingere ca o zăpadă nouă, străină, neîncercată Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie, de la bucătărie În cameră, din cameră În balcon, iar Înapoi prin vestibul. Umbli așa fără noimă, te uiți la ceas. Te duci iar În dormitor. Oare ce am vrut să fac? Nu știi cu ce să Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie, fără nici o așteptare. Această dimineață nu-ți promite nimic. PÎnă cînd te hotărăști. Îți pui paltonul mov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier. După zăpușeala din timpul zilei, mercurul termometrului a coborît ușor la 30 de grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală pe patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
dea impresia că e om de lume, se poartă prostește și se compromite pentru că nu are experiență În societate. Mi-nchipui că e un bărbat care nu a avut pînă acum combinații extraconjugale, de aceea cînd s-a văzut În dormitorul unei femei și-a pierdut capul. S-a umilit pînă și În fața amantului ei. Să zicem că și-a băut mințile și nu mai știa ce face, dar și la beție nu toți oamenii se comportă la fel. Dacă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ai face și acum dacă ai putea Nu muri! strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mai mult decît ți-e plapuma și nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
visat pe Daniel Turcea, adică numai capul lui așezat pe lada studioului În loc de veioză. Chiar așa spunea, țin minte perfect că m-a tulburat. Își dădea seama În vis că Daniel fusese decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul și va fi condamnată la moarte. Acum Înțelegi? Sentimentul de culpabilitate. Vădit plictisit Titi desena cu vîrful pantofului spirale În nisipul umed făcînd eforturi să o asculte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

nu m-a auzit. Am învățat în câteva zile să scriu și să citesc, iar din clipa aceea am primit o cameră separată în dosul magaziei, unde puteam să învăț în singurătate. Într-o seară, le-am spus celor din dormitor să nu mă mai urască, apoi mi-am luat așternutul și m-am mutat definitiv de acolo. Am tras două fotolii și așa m-a găsit Adél. M-a mângâiat, a așteptat să adorm și nu m-a trimis înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
trebuie în asemenea cazuri: dacă-și amintește, totuși e fericit. Apoi o încăpere aparte pentru patul de moarte. Cu privire la lac, cum e camera mea, și la asta am izbucnit amândoi în râs. Apoi atelierul, magazia, laboratorul, sufrageria, camera de zi, dormitorul, camera de jocuri, bucătăria și baia cu o cadă adâncă de tablă. Apa era încălzită în ea, dedesubt, așa că pregătirile pentru baie începeau de după-amiaza. Am simțit cu timpul ce bine era în ea și m-am obișnuit. Am stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
el, părea pe deplin mulțumit. Totuși s-a răzgândit, mi-a spus în timp ce se îmbrăca. Nu-mi dă tablourile, dar putem să ne uităm la ele oricând. Să le privim împreună. Ba chiar în zilele următoare o să le ducă în dormitor. Că niciodată n-a mai avut de a face cu o femeie atât de bună ca mine. Și că ar râde tot satul de el. Și că nu pot să-i pretind una ca asta. — Bine, domnule Vendel. Cred c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

fără ca măcar să-i spună lui tanti Mae noapte bună, sau poate bună dimineața. Mama și tata n-au aflat niciodată de asta. Eu eram singurul care știa, dar nu am spus nimic. Am văzut-o pe tanti Mae trecând pe lângă dormitorul meu când a venit sus și avea frunze încurcate prin tot părul la spate. M-am gândit că poate a căzut. La vreo lună după aceea, nu l-am mai văzut pe George, iar mama mi-a spus că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
roșie și de luminoasă încât tata zicea că-i amintește de iad și nu stătea niciodată cu noi acolo. Cred că și din cauză că perdelele erau costumele lui tanti Mae și nu voia să-l bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Dar lucruri ca Jo Lynne sau felul cum se purta tanti Mae nu puteau să-mi iasă din cap. Mă mai gândeam încă la Jo Lynne când mă duceam sus. De la geam, dar nu din camera cu trenul, ci din dormitorul meu, puteam să văd casele mici de pe deal unde am sărutat-o. Erau toate terminate acum și găzduiau mulți oameni înăuntru. Noaptea, luminile lor erau aprinse. Asta le făcea și mai ușor de observat, așa că stăteam uneori noaptea pe pervaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

care am idolatrizat-o, așa cum fac studenții când găsesc un profesor care să îi înțeleagă - putea să aibă suișuri și coborâșuri, chiar propriile probleme. Habar nu aveam ce caut sau dacă era ceva de găsit. La nimereală am intrat în dormitor și am rămas în picioare, simțindu-mă ca o proastă, neștiind de ce mă aflu acolo. Probabil că vocea rațiunii avea dreptate, cea care îmi spunea să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia măcar să fac ceva... am deschis ușa dulapului. Buzunarele hainelor lui Lee scoteau la iveală șervețele mototolite, bonuri fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce atârnau pe ușa dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
mea, ai mai puțină nevoie de somn, și chiar și când adorm, mă trezesc foarte ușor. Se juca cu broșa de la gât. — Așa e, aș fi jurat că în dimineața asta a fost ocupată în bucătărie. E perete comun cu dormitorul meu, știi? Nu era încă lumină, dar nici noapte nu mai era. Perdelele mele lasă înăuntru puțină lumină, pentru că nu sunt atât de groase pe cât par să fie. Nu era cu mult înainte de răsărit. îmi aduc clar aminte că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
seara asta, am spus. Am stat în fața casei tale douăzeci de minute. Am văzut taxiul cu care ai venit; i-am luat numărul. Cred că te-ai schimbat în grabă. Pun pariu că lucrurile tale sunt împrăștiate peste tot prin dormitor. A deschis gura, dar nu a spus nimic. Și-a trecut din nou mâinile prin păr. într-un final a spus încet: —Bine. Am fost acolo. M-a sunat. Mi-a spus că trebuie să mă vadă imediat. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

Îl mai iubești? - Iubirea? Iubirea e ceva care trebuie învățat ca orice altceva, de exemplu ca înotul! Vrei să ne plimbăm puțin? Nu e târziu și seara e frumoasă. - Eu mă duc să mă culc, sunt obosit de atâta plimbat. Dormitorul era plin de amintiri. Feifel se așeză în pat, gândindu-se la timpul care dispăruse. Un fel de a provoca moartea. Adormi cu gândul ăsta. O visă pe Rita, era în fața lui, zâmbind plină de iubire. Era ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
nimic pentru a regăsi corpurile celor dispăruți. Ieșise din tipografie mânat de gânduri negre ca un vânat. Acasă Edith călca tăcută un maldăr de cămăși. Tânăra pereche dormea adânc, ca și cum iubirea le consumase toate puterile. Beppo deschisese ușor ușa de la dormitorul lui Benedetto, contemplându-i o clipă pe cei doi îndrăgostiți. Acum parcă nu mai erau două persoane, ci numai una singură. Poate avea în fața ochilor lui chiar ființa perfectă a lui Platon. Aerul din cameră era schimbat - mirosea ca adâncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
un monstru! Unul din brațele femeii ieșea direct din pieptul drept al bărbatului. Unul din picioarele lui se lăsa vederii din pântecul ei. Capul acestui corp monstruos era mare și rotund ca al soarelui. Beppo a intrat până la urmă în dormitorul lor, așezându-se istovit pe marginea patului. Edith se ruga ca de obicei Fecioarei Maria: „O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a voi Ă“. Dar de data asta Edith și-a terminat rugăciunea în alt fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Când a dat cu ochii de bărbatul necunoscut a fost foarte uimită. Fără să spună un cuvânt, le-a servit o pasta făcută la repezeală, aranjând un loc de dormit pentru oaspetele neașteptat. Când soții s-au aflat împreună în dormitorul lor, Beppo a întrebat-o pe Edith: - Ce-i cu tine? Nu-ți mai place de Jacopo? Edith se ridicase din mijlocul patului ca o harpie: - Nu e Jacopo! Beppo amuți ca în seara când Benedetto venise cu Maria Giudita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
forme și jocuri transcendentale, schimbându-se deodată în contrariul ei. Într-o seară am simțit că pătrunsese un oaspete nevăzut în viața noastră. Se strecurase fără sunet în sufragerie, privind galeș la „dansul păsării“, apoi, alunecând, studiase viața intimă din dormitor. Apoi își arătase brusc chipul în oglinda serii. Parcă bătea vântul în sufragerie, lumânările fluturau puternic și ceara albă curgea, făcând figuri ciudate pe masă. Mă simțeam sfâșiată de durere. Dar soțul meu era neobișnuit de vesel, cu părul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]