4,258 matches
-
fete tind să considere homosexualitatea, ca și mas tur barea, o trădare fără rost, dar și o insultă la adresa lor. Ele sunt în stare să pună în joc multă răbdare pentru a obține cât de puțină tandrețe de la acel băiat drăguț. De cele mai multe ori, prietenia aceasta se termină în momentul penibil al atingerii forțate. În ceea ce privește prietenia dintre un gay și un heterosexual, ea este mult condiționată de ca pacitățile fiecăruia dintre cei doi de a tolera identitatea sexuală a celuilalt. Ce
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Dar dacă și el este froteur? Într-un studiu elaborat în 1991, 35% dintre studenții unui colegiu american recunoșteau că s au frecat măcar o dată de o femeie în locuri aglomerate... Lesbianism și tribadism Așa cum fetele consideră că un băiat drăguț care se masturbează face o risipă inutilă de erotism, tot așa un băiat ar putea spune că două fete care fac dragoste sunt ceva fără sens. „Mai bine ar face amândouă sex cu mine, decât să se frece una de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
La două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți (prieteni mai intimi). Dacă nu, Însemna că nu vor deveni drăguți. Torsul fuiorului de in sau cânepă se făcea și prin clăci, un mod de Întrajutorare. Fuiorul se dădea acasă la mai multe gospodine și se stabilea o dată când se adunau găluștele. De obicei această dată nu trebuia să fie În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Andrei ȚĂRANU Acum mulți ani în urmă veneam de la București la Iași cu trenul, cu acel tren prăfos și încet, care oprea parcă prin toate gările, deși se declara accelerat. În compartiment, lângă noi era o doamnă din Bârlad, extrem de drăguță și binevoitoare, genul de contabilă la primărie sau profesoară de fizică la pensie. Ca toate doamnele de acest fel era extrem de afectuoasă cu tinerii și ținea cu tot dinadinsul să ne povestească despre ea, despre soț, despre copii și nepoți
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Maupassant, Fort comme la mort, p.100]. Problematică frumosului este legată de cea de dorință, de imagine, de modă și de modul de reprezentare. Frumusețea 103 este armă cea mai periculoasă a Parizienei, care justifică abdicarea admiratorilor. Deseori mai mult drăguțe decât frumoase 104, ele se deosebesc prin farmecul lor "le charme accueillant" [Uzanne, 1910, p.21]. Astfel, S.de Gramont caracterizează Pariziana că pe o femeie care are, în plus față de altele, "un charme, une grace, une légèreté, un etrain
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tatăl meu, vânzând-o mai târziu familiei Lovinescu. Mama tatălui meu era nepoată dreaptă a Mătușichii Cichirdic, fiind născută Ciudin, căsătorită tare tânără cu Romanescu. Zilele trecute am fost la familia Kalmicov unde m-am simțit tare bine fiind foarte drăguți și primitori. Cu D-na Kalmicov am fost la familia Ciuntu unde ne-am reamintit de cunoștințe comune, ceea ce mi-a făcut o nespusă bucurie. Pe Dl. Colonel Îl cunoscusem locotenent sau sublocotenent. 326 Azi cimitirul Grădini, din jurul ctitoriei paharnicului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o scrisoare, În dorința de a conlucra În viitor. Poate, cât stă el pe la Iași, În timpul anului (are rude acolo), ar putea să răsfoiască arhiva „Lumei”, de prin ’30-34434. Eu mă bucur de bunăvoința lui, care este un om deosebit de drăguț. Cele cuvenite familiei. Cu cele mai deosebite sentimente de prietenie, Teodor Tatos 32 Mulțumim În mod deosebit pentru bunele urări și noi de asemene vă dorim multă sănătate, mulțumire și numai bine la toată familia. și cum dragă domnule Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de ce-i zice anuar? - ar trebui scos regulat În fiecare an, cu atât mai mult cu cât acest eveniment, nu e prea rar la noi. E bine să țineți legătura cu d-na Lovinescu de la Bibl. Academiei 574. E persoană drăguță - fosta mea studentă. Cele bune de la toți ai mei la cei dragi ai matale. Complimente prietenilor, iar matale o inimoasă strângere de mână. V. Tempeanu 37 Bft. 22.IV.1972 Iubite domnule Dimitriu, 573 Din păcate, materialul documentar a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ceva din activitatea mea ca student germanist (dacă nu e prea tardiv) și o listă mai mult sau mai puțin completă a lucrărilor mele, pe care aș dori s-o văd la finele biografiei, pe care așa de binevoitori și drăguți mi-o faci mata și d. Prof. Popa. Rețeta „Purinor”-ului a ajuns la timp: fiica mea e Încă În München. Cu acest prilej simpaticul medic dl. Dr. Diaconescu, cel care ți-a dat rețeta, mi-a făcut o surpriză
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu ora, de multe ori sunt prost plătite, fără să fie aibă asigurări plătite. Supraviețuiesc muncind din greu. Duminica se întâlnesc într-un cerc restrâns de prieteni, imigranți români. Multe dintre visele lor de tineri au dispărut. Ne spune Maria, drăguță, șatenă, bine fardată, vorbind o limbă italiană perfectă. "Speram mult mai mult. Doream un copil, cu Ion al meu. Dar nu îmi pot permite să rămân însărcinată în acest moment. Cum aș putea să-l cresc dacă nu am siguranța
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
cum ar fi "Cannoli",celebrele prăjituri siciliene și "Arancini", bilele de orez delicioase reflectă de minune tradițiile locale. Zilele petrecute în Sicilia au fost perfecte. Cer albastru, plin soare, o mulțime de lucruri interesante de făcut în compania unor oameni drăguți dornici să împărtășească cu noi frumusețea țării lor ... Cear putea, eventual, vrei mai mult?
Sfera by Ancuţa David, Andrieş Andreea, Hărmănescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93594]
-
altuia să facă lucruri care pun în pericol sănătatea lor și a familiilor lor sau să producă răniri pentru cei dragi. Plănuiți petreceri sau activități cu prietenii copilului în casa dumneavoastră, pentru a-i cunoaște. Faceți complimente copilului când este drăguț, aranjat, când își îmbunătățește rezultatele școlare. Importantă în adaptarea copilului la „viața profesională” din școală este și atitudinea familiei față de activitatea de învățare și față de școală, în general. A recunoaște caracterul serios al învățării nu echivalează însă cu acceptarea copilului
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
i-a fost de ajutor. Nu-i ușor să-i descrii înfățișarea. Are o frunte înaltă și un profil foarte atrăgător. (Uneori te poți îndrăgosti de un profil.) Linia frunții lunecă printr-o curbă fină către un nas mic și drăguț, care se năpustește spre tine, deși nu are vârful în vânt. După aceea urmează o linie dreaptă ce sfârșește într-o bărbie hotărâtă, în care se cuibărește cea mai vagă dintre gropițe. Buzele sunt ferme, nu prea pline dar frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de timiditate copilărească. Bănuiesc că tocmai această expresie de neîncredere rugătoare constituie farmecul lui Lizzie. Ochii ei sunt de un căprui deschis, înrourat; cum mai scânteiau ochii ăștia palizi când o sărutam! (Așa cum spunea odată Peregrine, foarte puține dintre femeile drăguțe reușesc să vadă ceva, deoarece cochetăria le împiedică să poarte ochelari.) Lizzie are sprâncene de un blond portocaliu, aproape invizibile; sub regimul meu, nu am lăsat-o niciodată să se atingă de ele. Un ten sănătos, trandafiriu, strălucitor. Se fardează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fată vândută cărților, dar avea înțelepciunea inocenților și discutam între noi asemeni îngerilor. Se simțea la largul ei în timp și în spațiu. O pot vedea zâmbindu-mi. Era frumoasă, dar avea o frumusețe tainică. Nu se număra printre „fetele drăguțe“ de la școală. Uneori fața ei arăta greoaie, aproape aspră, și când plângea, semăna cu purcelușul din Alice în Țara Minunilor. Era foarte palidă, și oamenii o socoteau bolnăvicioasă, cu toate că plesnea de vigoare și de sănătate. Avea o față rotundă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndulcesc cu oarecare grație albastrul ușii acoperite cu o vopsea foarte groasă și lucioasă. Ușa are un geam oval din sticlă opacă, givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotel, noaptea târziu. Deschisese o sticlă de vin și o cutie de metal cu măsline și mâncase ceva pâine. Nu-mi scrisese nici un bilet, dar își lăsase amprenta, împrăștiind pe masa din bucătărie cioburile sparte ale unei cești de ceai drăguțe. S-ar fi putut să fie și mai rău. Pentru că eram atât de înfometat, am luat un mic dejun alcătuit din ceai, pâine prăjită și măslinele care mai rămăseseră. Pe urmă am așteptat, și am așteptat și în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rațional una din sursele de teroare ale vieții tale. Presupun că sunt extrem de puține mariaje cu adevărat fericite, numai că oamenii își ascund amărăciunea și decepția. Câte perechi fericite cunoaștem noi? Mă rog, Sid și Rosemary, care au și copii drăguți și care găsesc întruna ce să vorbească între ei, nu se opresc niciodată din sporovăială. Ăsta-i un fel de miracol, dar cunoaștem într-adevăr întreaga realitate, și cât va mai dura? La alte cupluri nici nu mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
știi. Wilfred cum se descurca în problemele sexuale? Nimeni n-a știut vreodată. Poate că n-a avut nici un fel de legătură, și atunci cu atât mai bine pentru el. Încă mai simt lipsa lui Wilfred. Era un om tare drăguț. Și generos, îi plăcea să stârnească în tine ceea ce stârnește inteligența în alții. Doamne, pe mine mă inspira. A te îmbăta cu bătrânul Wilfred era ca și cum... drace, cum era? Știai că Lizzie Scherer trăiește cu Gilbert Opian? Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o pușcă-mitralieră în mulțimea dintr-un supermarket și, din întâmplare, nu ucide pe nimeni. Nu, nu, dar de astă dată e altceva, trebuie să respecți alegerea bietei bătrâne, viața ei, fiul ei, plicticosul ei bătrân soț drag, casa ei drăguță. Las-o în pace, Charles. Nu-i de mirare că-și ia tălpășița de câte ori te vede. — Nu înțelegi. Într-adevăr, cum ar fi putut să înțeleagă? Multe din cele ce-mi spunea erau lucruri rezonabile, mai rezonabile chiar decât își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alt fel. Iubire. Dumnezeule, de câte ori am rostit cuvântul ăsta în teatru, și cât de puțin ne-am gândit cu adevărat la el. — Și Freddie vine să locuiască la cârciumă? — Nu, la ferma Amorne, acolo locuiesc ceilalți membri ai familiei Arkwright. Drăguț băiat era! Și, desigur, în tot acest timp, fie că trăncăneam cu Gilbert, sau îmi aminteam de Clement, sau urmăream valurile autodistrugându-se în cazan, mă gândeam numai la Hartley, o așteptam și mă întrebam cât o să-mi mai reziste nervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arunce un câine dacă nu găseau vreun amator să-l ia, un câine ciobănesc scoțian, mare, nu un pui. Nu-i bun la paza oilor. Și ne-am gândit să-l vedem. I-am chemat la telefon și păreau foarte drăguți, o familie Arkwright. — Ah... Arkwright. Dar văd că tu nu te-ai dus... ai hotărât să rămâi acasă în eventualitatea că aș veni eu... — Ben a zis că-i mai bine să nu vin și eu. M-aș atașa imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucrurile aici. Nu relata nimănui cele ce ți-a spus. Titus mă cercetă cu ochii lui înguști, de culoarea pietrei. — Vezi, jocul ăsta de-a tatăl și fiul e mai puțin amuzant decât ți-ai închipuit. Era lucru cel mai drăguț pe care mi-l spusese în tot acest timp. I-am răspuns: — Am să te ajut să intri la școala de actorie. Mai vorbim noi despre asta. {i acum, te rog, șterge-o! — Te ajut să te întorci, spuse, ridicându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intrat în cameră și și-a tăiat o felie mare de tort?) Domnea în care lor o pace care-ți dădea fiori. Arătau într-adevăr ca un tablou de un pictor naiv: perechea virtuoasă și fericită, în mica lor casă drăguță, completată cu un câine scoțian. În memoria mea apăreau „amplificați“, așa cum arta își amplifica subiectele, făcându-le mai grase și mai netede decât în viață, mai pregnante. Arătau mai bine, mai sănătoși și mai frumoși decât îi văzusem vreodată. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]