1,417 matches
-
aprecia: „Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică. În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul „comunism”, Anița / Amalia își
Fermecătoare spectacole de weekend by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105728_a_107020]
-
Voinea este un pictor în toată puterea cuvântului, în plus stăpân pe marile dimensiuni, având o tușă viguroasă și fină totodată, un mod de a iradia culorile de pământ ce amintește de Corneliu Baba, dar în care contrastul opac-luminos sau dramatismul lumină-întuneric este mult mai estompat și mai puțin teatral. Portretele sale, care sunt, de fapt, trupuri în mișcare, destine înșurubate în real, surprinse de un hic et nunc, aparținând deopotrivă aparatului de fotografiat, șasiului și șevaletului, sunt mari decupaje din
Dan Voinea și succesul picturilor sale la VOLTA NY Art Fair by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105754_a_107046]
-
Wasteland I, Glissando sau Fragile II sunt parțial cinematografice, momente dintr-un potențial "thriller" și, în același timp, degajă o înțelepciune și un echilibru de neclintit. În ceea ce privește tușa picturii, impresionează raportul între suprafețele suficient de mari, care nu au însemnele dramatismului, în care intervin zig-zag-ul sau linia frântă ale unor pensulări în forță. Pictura lui Dan Voinea convinge, este resimțită drept un univers emergent, care te captivează. Sunt mulți privitori care și-ar dori să-i achiziționeze lucrările imediat. Numele acestui
Dan Voinea și succesul picturilor sale la VOLTA NY Art Fair by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105754_a_107046]
-
ajutoare de specialitate. O poveste exemplara din Primul Război Mondial. Istoricul și diplomatul american Ernest H.Latham Jr. a redescoperit această figură fascinantă legată de Primul Război Mondial în România, americanul Dr. Bayne, si, o dată cu el, un fragment de extrem dramatism al istoriei românești. “Un studiu sensibil, elaborat cu elegantă, bazat pe o meticuloasa cercetare”, apreciază Dennis Deletant. “Povestea fascinantă a unui doctor american, care a servit ca voluntar în România, la vremea Primului Război Mondial. Experiență, relatata în detaliu, oferă o imagine
Lansări de carte by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105936_a_107228]
-
scenă, intră pe o poartă metalică și își ocupă scaunele dispuse în jurul crucii. Puțin mai tîrziu, cercetînd locul, descoperi sîrma ghimpată, de o parte și de alta a scenii, spre grădină și curte. Senzația prizonieratului petrecut împreună amplifică atît dramatismul confesiunii și jocul actorilor, cît și receptarea experiențelor narate. Există un tip de tensiune vibrantă, puternică, într-un fel, ludică și ironică, uneori, degajată de cei unsprezece actori, o enegie masculină la care se atentează mereu în aceste istorii, prin
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
pe care acesta, în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă sicriul regelui Henric în preajma morții lui Clarence (18 februarie 1478) și a lui Eduard al IV-lea (9 aprilie 1483)? Așa s-ar crede. De fapt, Richard și Anne erau căsătoriți din 12
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
amănunțite a întregului opus, la nivelul la care ajung doar cei implicați în activități de mentorat. Recitalul s-a încheiat cu amplul Trio op.101 pentru pian, vioară și violoncel în do minor de Johannes Brahms. Complexitatea discursului brahmsian și dramatismul tonalității au constituit elementele pe baza cărora cei trei interpreți au avut oportunitatea să se manifeste plenar, de la tragic spre misterioase momente, descoperind accente cărora le-au imprimat o tentă de-a dreptul expresionistă. Partea a doua, un fel de
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
văzută ca o dezvoltare permanentă își are justificarea ei, influențată poate de persistența unei amprente sonore mai potrivită pentru variantele orchestrate (cele mai cunoscute fiind cele ale lui Respighi și Stokowski) a imprimat desfășurării un tempo alert, uneori în defavoarea dramatismului și a grandorii. Dacă fugile scrise de W. Friedemann Bach - prima în Fa, (F33 /BR A90) cu imensa temă care încorporează creator elemente ale stilului contrapunctic, iar cea de a doua mai concisă, - Sonata în Fa (H84) scrisă de Carl
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83726_a_85051]
-
în care trăiește această muzică sublimă, compusă de Mozart la vârsta de 18 ani. A urmat prestația plină de vigoare a baritonului Constantin Trașcă. Format de profesoarele Cristina Măgureanu și Georgeta Pinghireac, studentul Universității „Spiru Haret” din București a transmis dramatismul și tensiunea conflictuală a ariei lui Renato din opera Bal Mascat de G. Verdi. Vocea sa bogat timbrată de bariton a conferit sonorități speciale dificilei arii, iar apoi cântărețul a demonstrat calități scenice remarcabile și o plăcută subtilitate expresivă în
Viitorul sună bine by Lavinia COMAN () [Corola-website/Journalistic/83912_a_85237]
-
în acea zi marcată de sentimente tragice, demonstrează teoria lui Tudor Vianu conform căreia, emoția estetică provenită de la o capodoperă se purifică și se intensifică odată cu trecerea timpului. În redarea partiturii mozartiene, artiștii au evocat la cote maxime, gravitatea și dramatismul imaginilor muzicale, conferind interpretării un plus de frumusețe, de profunzime, de autenticitate. Dacă prima mișcare a fost marcată de lirism ardent, de accente dramatice și momente tensionate, în cea de-a doua mișcare, artiștii s-au aplecat asupra caracterului liric
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
artiștii au transmis un evantai bogat de sentimente, care au evocat tristețea, nostalgia, meditația și resemnarea. Duo-ul a realizat cu măiestrie cele două imagini contrastante din cadrul reprizei: poezia inefabilă de factură contemplativă a temei principale, urmată de elanul și dramatismul fără egal din finalul mișcării. Grație capacității de sinteză a geniului mozartian, sonata concentrează în cele două mișcări tot atâtea semnificații cât alte lucrări de ample dimensiuni. În afara prestației de excepție de pe podiumul de concert, protagoniștii au acordat atenție și
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
luminos și a relațiilor umane dintre personaje, trăsături accentuate de apetenta să pentru cinematografie, fotografie și arte vizuale. A avut și câteva „tuse” personale, printre care, o statuie a Madonei (întruchipata de balerina Diana Dragan), ale cărei gesturi lente accentuează dramatismul acțiunii din primul act, torturarea lui Cavaradossi „la vedere”, în actul secund, precum și intrarea Păstorului direct în Castelul Șanț’Angelo, în actul al treilea. În general, s-a cântat frumos și cu dăruire. Uneori, cu prea multă implicare!... A fost
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
în această dramă o lume a alchimiei, a magiei, precum și momentele de vârf prin care spiritul își exprimă năzuința spre cunoaștere și creație, totul construind destinul unui personaj care trebuie să tragă învățămintele de rigoare din lecția vieții. De fapt, dramatismul se înalță pas cu pas prin odiseea unui spirit însetat de căutarea adevărului. O prezență deosebită a constituit-o corul Operei Naționale București, pregătit de maestrul Stelian Olariu, orchestra, soliștii și corul evoluând sub bagheta dirijorului Adrian Morar care a
Faust din nou la Opera Națională by Adina POPESCU () [Corola-website/Journalistic/83858_a_85183]
-
confirma prestigiul orchestrei. În prima parte, Allegro non troppo, totul era pus la locul cuvenit, o bunăstare fundamentală, un confort s-a instalat ca mesaj dominant către ascultători. N-au fost momente de mare profunzime, nici de avânt înaripat, iar dramatismul s-a exprimat cu măsură. Poate că de aceste limite e responsabil dirijorul, Marek Janowski, meșteșugar eficient care a condus cu eleganță și justă măsură, dar fără a impune o viziune dinamică specific brahmsiană. Intervențiile solistice impecabile au întărit impresia
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
redusă la atitudini marcate, fără o implicare reală, un exemplu fiind celebra rugăciune, parcursă în forte, fără a îngenunchia, ba chiar într-o poziție ușor sfidătoare (sau... măreață), deși implora îndurarea Cerului. De altfel și soprana a rămas departe de dramatismul și trăirea ardentă, furibundă, a teribilei Lady Macbeth, plimbându-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o linie frumoasă, cu
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru un Des Grieux până atunci destul de rezervat temperamental. Dacă baritonul Ionuț Pascu are o prezență agreabilă în Lescaut, iar glasul său
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
din vis” care sugerează personajele principale pe fondul interludiului actului III - Bianca Fota și Gigel Ungureanu - a avut grație și delicatețe, deși nu știu dacă era chiar necesar, iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai generoasă, specific pucciniană. Surprinzător, la ambele reprezentații au fost destule locuri
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]