1,848 matches
-
trebui să schimbăm scutece, nu? întrebă Ted, lovit dintr-odată de această idee. Nu, sunt prea mari pentru așa ceva. Va trebui doar să ne jucăm cu ei, să îi amuzăm. Păi, asta nu ar trebui să fie greu, spuse Ted, dregându-și vocea și aranjându-și părul. Ted Mullins, cel mai amuzant om din Dublin, raportez, să trăiți. S-ar putea să fie un pic prea mici pentru comedia ironică postmodernistă, spuse Ashling, cu strângere de inimă. Aș spune că Cei Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o tendință neșteptată de a jongla cu cuvintele. Împuțită treabă. Ha-ha, spuse Trix ofticată. Aceste cuvinte au dat tonul unei serii de glume legate de pești. Miroși a baltă, Trix, exclamă Kelvin. Hai, nu fi solzos, încercă Ashling să o dreagă. — Sireno, mai bine te duci acasă, spuse Mercedes, surprinzând pe toată lumea. Kelvin părea extrem de talentat pentru așa ceva: — Ce seară cu aromă de somon, spuse el, cu brațele întinse, ai putea cunoaște o peștoaică. Mai am un cântec pentru voi! nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Maynard sau poate că nu, dar ori pentru ei, ori pentru spargeri, tot i-am putea aranja un sejur frumușel la Q. Fritzie, Bill, voi la ce mai lucrați? Bill Koenig se aplecă peste carnețelul de notițe. Fritz Vogel își drese glasul și răspunse: — Ne-am ocupat de hotelurile din centru. Am arestat câțiva hoți de chei și am dat iama în niște hoți de buzunare. Tierney trase un pumn în pupitru. — Fritzie, hoții de chei nu erau cumva Jerry Katzenbach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era plină până la refuz cu oameni de la Divizia Centrală, de la FBI și o grămadă de polițiști în civil pe care nu-i mai văzusem niciodată. Pe podium, lângă microfon, stăteau căpitanul Jack și Russ Millard. Tierney bătu în microfon, își drese vocea și spuse: — Domnilor, asistați la instructajul general în cazul crimei din Leimert Park. Sunt sigur că ați citit cu toții ziarele și știți cu toții că-i o treabă a naibii de grea și de complicată. La biroul primarului s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood și am mers împreună la adresa de pe Carlos Avenue. Am parcat în fața numărului 6024 și l-am întrebat: — Ești mai mare în grad, sergent. Cum vrei să abordăm problema? Koenig își drese zgomotos glasul și înghiți flegma adunată în gât. — De obicei Fritzie se ocupă de interogatorii, dar acum e acasă. E bolnav. Ce-ai zice dacă ai pune tu întrebările și eu te-aș susține? Se descheie la haină și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând plaja hawaiană Waikiki. Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
remarca lui Bill Koenig - că Fritzie a luat sifilis de la curve pe vremea când lucra la Moravuri și că a fost pus pe liber și trimis să se trateze cu mercur. — A dat de naiba, nu-i așa? Sally își drese vocea: — Am auzit că s-a îmbolnăvit de sifilis și a înnebunit. A crezut că i l-a dat o colorată, așa că s-a dus la un cuplărai de pe Watts și le-a pus pe toate fetele să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a cărui forță se transformă în istețime atunci când îl lasă balamalele. L-am întrebat: — Se mai ține cineva scai de mine. Cine anume? Dolphine își drese glasul. — Jandarmii. Vasquez are tot interesul să nu afli nimic despre Blanchard. Știu că stau aici? Nu. I-am spus căpitanului că încep urmărirea. Probabil, că băieții lui te-au reperat prin zonă. Ai reușit să scapi de ei? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că și-o flutură. — Bună... Își coborî din nou ochii spre micul trup dezbrăcat Întins pe masa de disecție. David Reid, În vârstă de numai trei ani. — Încă nu am Început. Vrei să asiști? Logan Încuviință din cap și Își drese vocea. — Voiam să te Întreb Încă de aseară, Începu el. Cum ți-a mers? Ea Îi evită privirea, continuând să aranjeze suita strălucitoare de instrumente chirurgicale pe tavă. Oțelul inoxidabil lucea sub luminile de deasupra. — A... oftă ea ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu grijă. Privea insistent către stomacul lui, unde cicatricile acopereau pielea cu niște dâre adânci. — A fost nasol? Logan Își drese vocea și Încuviință. — N-aș recomanda nimănui, spuse el. Ăăă... Eu... Vrei un sandviș cu șuncă? Nu am găsit ouă. Sau altceva cu care să se potrivească. El se opri, strângându-și prosopul În jurul zonelor rușinoase, simțind furnicătura neplăcută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suficient de aproape Încât să audă cuvintele avocatului. — Doamnelor și domnilor, spuse Moir-Farquharson, scoțând din buzunarul jachetei sale niște hârtii Împăturite, clientul meu nu este disponibil pentru comentarii În momentul acesta, dar mi-a cerut să citesc următoarea declarație. Își drese glasul și Își scoase pieptul În afară. — Doresc să le mulțumesc tuturor pentru cuvintele de sprijin de pe durata acestei grele Încercări. Mi-am păstrat mereu nevinovăția și astăzi oamenii buni din Aberdeen m-au răzbunat. Atunci liniștea fu ruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ai bătut până la inconștiență un bătrân. Cei de la spital zic că starea lui e gravă. Dacă moare? Îți dai seama cum o să apară În ziarele de mâine? „Polițist ucide În bătaie un pensionar!“ Ce naiba era-n capul tău? Logan Își drese vocea și-și dori să nu fi făcut așa ceva. Îl durea. Mă apăram. Insch se Învârtea prin cameră, cu fața roșie ca sfecla. Un nivel rezonabil de forță nu include să rupi În bătaie un... Se opri când văzu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care vi l-am lăsat aseară pe robot. Pulsul lui Logan se acceleră. — Păi, zise Watson, intrând la una din cozile formate În trafic. În spatele unui autobuz. Abia mai târziu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să zică: — Ce s-a-ntâmplat cu fata? Doug Disperatul Își lăsă privirea asupra palmelor. Îi zăceau curbate În poală ca niște gheare zbârcite. Artrita Începuse deja să Îi transforme Încheieturile În bulgări umflați de durere. — A, da, fata... Își drese vocea. Ea... a intrat chiar când i-o trăgeam bine de tot ticălosului la mufă. Era străină. Știi tu, nemțoaică sau vreo afurisită de norvegiancă. Ceva de genu’ ăsta. Și se uita la mine cu ochii ei căprui și mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fu cel care vorbi primul. Așa că l-am ridicat pe Geordie, l-am dus Într-un loc drăguț și liniștit și l-am terminat. Ar fi trebuit să-l auziți cum urlă când i-am zdrobit genunchii. Nenorocitu’. Logan Își drese glasul. — Cum de l-ai lăsat pe frate-su să trăiască? Doug Îl privi cu o tristețe Întipărită adânc În ridurile de pe față. — Aveam ceva de făcut. Un mesaj de livrat. Aveam de gând să mă-ntorc În ziua următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
curtea aceea largă a liceului Radu Greceanu, Închisă de zidurile Înalte de penitenciar. Intram pe poarta din dreapta și mă pierdeam În mulțimea de grupuri zumzăitoare de elevi ce se cercetau pe nerăsuflate, spunându-și ce-au făcut și ce-au dres În vacanță. Toți se lăudau cu aventuri extraordinare, ce le umpluseră lungile zile de vară. Mă strecuram de la un grup la altul fără să aud nimic, căutând cu ochii În stânga și În dreapta, numai s-o descopăr pe ea. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În acele coclauri ale micilor intrigării, că nici nu știu cum să mai ies. Iată, la seminarul de filosofie, m-am apucat să-l contrazic pe asistent În problema legii contrariilor; el s-a supărat, evident, și acum nu știu cum s-o mai dreg, vor să mă cheme la lămuriri și discuții etc.; la cercul de literatură universală, i-am spus asistentului că am adormit ascultând Încă o dată o bibliografie răscitită și compilată fără să schimbe o virgulă și că ar trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șefului ei. - Încerc să lămuresc situația, agent Sachs, spuse el dezapobator. Eși sigură că au fost distruse dovezi? Oftă. - Nu. - Deci prezența lui la locul faptei era lipsită de relevanță. - Eu... - Era lipsită de relevanță sau nu? - Da, domnule, își drese ea vocea. Urmăream un ucigaș de polițiști, căpitane. Asta are vreo însemnătate? întrebă ea cu amărăciune. - Pentru mine și pentru o mulțime de alți oameni, da. Pentru Ramos, nu. Aprobă din cap. - Bun. Cu ce avem de-a face? - Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
domnule? Marlow se lăsă ușor în scaun. - Iisuse, agent, desigur. Trebuie să știi că îmi pare rău de toată situația. Spune ce vrei. Și nu trebuie să stai în poziție de drepți. Nu suntem la armată, să știi. Sachs își drese vocea. - Dacă încearcă să obțină suspendarea mea, domnule, am să apelez la avocații ABAP. Am să dau totul în vileag de data asta. Și o să fac tot ce îmi stă în putere. Și așa ar fi făcut. Deși știa bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
împreună de câțiva ani și putea citi orice emoție transmisă de polițist, mai ales în clipele în care era supărat. Despre ce să fie vorba acum? se întrebă el. - Tocmai am vorbit la Patrulare. E vorba de Amelia. Sellitto își drese vocea. Fără îndoială, inima lui Rhyme bătu mai des în piept. Desigur că nu realizase, deși simțise un val de sânge în gât, în cap și pe față. Se gândea: glonț, accident de mașină. Cu o voce calmă, spuse: - Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ar putea să apară în orice clipă ca să intre-n tură. Am ales casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat pe bandă conținutul mai degrabă jalnic al coșului meu, dregându-mi glasul. Și eu, și fata am privit letargici cele două pachete de fursecuri cu fructe îndreptându-se încet spre ea și mi-am dat brusc seama că probabil nu vor fi niciodată mâncate. Judy face niște fursecuri extrem de bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceva mai util: ce fascinant să mă trezesc că-mi fac griji pentru opt fursecuri cu fructe irosite când viața mea era un haos. Toate astea-mi treceau prin cap în vreme ce mă chinuiam să păstrez un aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă se poate spune despre durere că e ceva real. Dar acum știu foarte bine de ce le aveam. Mai bine spus, de ce le adusesem în discuție. Pentru că asta făceam: nu am nici o urmă de-ndoială. Când aveam nevoie să mă „dreg“ un pic, așa, cu hobby-ul meu, mă lua durerea de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar un număr limitat de emoții și asta le pusese capac. Mi-am trecut mâna peste față într-un efort jalnic de a-mi împiedica zâmbetul să fie atât de lat și prostesc încât să par nebun și mi-am dres vocea fără să fi fost nevoie. — Grozav. Ar fi minunat, Lena - atâta vreme cât nu se supără Stacey, desigur. Judy N u-l găsesc pe Ben și-ncep să mă-ngrijorez. A ieșit alaltăieri-noapte și nu m-am gândit la nimic când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nerăbdătoare. Nu că era mare lucru. Nu făcea chestia asta când făceam dragoste sau mai știu eu ce, adăugă ea grăbită. Hai că începe să devină al naibii de interesant, spuse Adriana. Spune odată, Emmy, zise Leigh. — Păi, ăă... Tuși ca să-și dreagă vocea. — N-am prea vorbit despre chestia asta, dar, ăă, când pleca la serviciu, își punea uneori chiloții mei. Dezvăluirea le reduse la tăcere pe celelalte două care se considerau niște vorbitoare profesioniste. Știau ce să spună la întâlnirile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]