1,835 matches
-
an mai tîrziu, cei trei arhitecți s-au prezentat În somptuoasele Încăperi de la hotelul Colón pentru a-i Înfățișa proiectul. Jausá, Însoțit de mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării În șase luni. Frederic Martorell, membru și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unul. — De ce? Ca să-i înșelăm pe curioșii care ar îndrăzni să pătrundă aici, răspunde vestala Silvia. Noua preoteasă încearcă să desfacă vasul, dar Occia o oprește: — Nu-l deschidem decât primăvara, când facem curățenie generală. Domitia nu se dă însă dusă: — Ce-i acolo? — Penații Troiei, spune Claudia. Mutrișoara nedumerită a fetiței le face pe multe să râdă. — Vesta i-a primit aici pe zeii troieni, o lămurește Vestala Mamă. Se gândește că nu e de ajuns. — Aeneas a adus cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar cere divorțul. Tresaltă, străpuns de un fier roșu. Atunci ar fi - în sfârșit - liber s-o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina genelor și o căldură plăcută îl învăluie din toate părțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Brăila, singurul punct serios de aprovizionare cu ceea ce se mai putea găsi în acel timp de război greu. Pe Vâlciu și Dunăre, la Brăila, se putea merge doar cu barca. La vale era ușor, dar întorsul la deal, trebuia dusă barca la edec, cu funia, mare parte din timp. Cojocarul era compus din circa 15 case, fără garduri, cu casele construite ca și acelea descrise de Vasile Pârvan în Getica. Locuitorii se îngrijeau în special de trei articole: chibrituri, gaz
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
muncă luau bucuroși pământ în dijmă, în special pentru porumb și cereale de primăvară. Primeau în schimb jumătate de recoltă și din nutreț, paie și coceni. Acolo unde proprietarii au prins secretul culturii porumbului, dijma a fost înlocuită. Cu prășitoarea dusă de un cal, cultura porumbului a devenit foarte rentabilă în regie. Culesul era ușurat pentru că se recolta pe îndelete, iar grâul nu zorea pe nimeni, întrucât marii proprietari îl cultivau după leguminoase, islaz pășunat de oi, arat în iunie în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
restul după-amiezii evitînd Încercările lui Andy de a mai deschide discuția. — Ei bine, ce părere ți-au făcut? Dan, Tom și cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și a lui Dan, iar Trish se Întoarce către mine, părînd Încurcată. — Șșș, face ea și ne oprim locului să ascultăm. Ce ciudat. Aș putea să jur că se aude o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oprești un râu? Să îngheți un nor? Se oprește din piruetele sale, acum pare din nou foarte bătrân și se îndreaptă spre Pran cu cuțitul întins. — E o idee grozavă, știi și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește de peretele jos al parapetului. Khwaja-sara șonticăie înspre el cu ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
declarație asupra Misiunii Omului Alb de ‹‹a gospodări lumea››. Acesta va evita să-și manifeste toanele în viitor și va avea grijă să rămână relevant“. Da, este un individ frapant Jonathan Bridgeman. Tensionat. La uniune, cu gura uscată, cu degetele duse inconștient la gulerul strâmt, s-a ridicat și a început să vorbească despre America, iar curând a trecut la vest, apoi la încleștările datorate diferențelor rasiale, la mișcările rasiale de pe alte țărmuri ale umanității, apoi a insistat pe pielea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmi voi aminti de tine, de dragostea pe care m-ai arătat-o, îți voi duce dorul și cu drag aștept șa ne întâlnim iar. Mi te amintesc bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede scrisoarea mea și odată ce o primești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bologa își curmă brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă cu groaza în tranșee și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
valuri albastre și credincioșii îl sorbeau cu bucurie ca o mireasmă din altă lume. ― ... S-ascultăm sfânta evanghelie! cântă preotul, tărăgănat, uitîndu-se peste capetele mulțimii cu o privire care parcă vestea o taină nouă. Toată lumea căzu în genunchi. Apostol asculta dus, cu ochii pe buzele preotului. Cuvintele se legănau, pluteau și se împreunau într-o melodie stranie, care-i picura în suflet nemărginită încredere. Încet, în neștire, plecă fruntea în pământ, simțindu-și inima copleșită de ceva nespus de amar. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Hava, mă grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ore întregi îmi priveam stomacul. Voiam să cunosc ce se petrece înăuntru, să deslușesc zgomotele tainice de-acolo, să știu de ce câteodată, când mâncam din plin, e mai rotund, iar alteori, mai ales pe la 5 dimineața, când ai mei dormeau duși, pot să-l împing cu degetul până la refuz. Sau îmi plăcea mult genunchiul. Nu știu dacă ați observat, dacă în anumite zile de iarnă îți lovești genunchiul cu un ciocănel, partea de jos a piciorului sare ca din arc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iată-ne că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu. Gândește-te mai bine la ce te-așteaptă aici, că o să stai oleacă de vreme întru papistășime. Cască-ți ochii, lasă-ți mintea deschisă, să intre cât mai mult în ea; după ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu. Gândește-te mai bine la ce te-așteaptă aici, că o să stai oleacă de vreme întru papistășime. Cască-ți ochii, lasă-ți mintea deschisă, să intre cât mai mult în ea; după ce te întorci o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
kilometri dus-Întors, dar ia să ne fi dat Înapoi de la Prut, ca pe-atâția alții, săracii. Câți kilometri să fie pân-la Prut, Moș Iacob? - În zbor de pasăre, șăptizăci, o sută pe drum de car - săracii cai... - O sută numai dusul, Moș Iacob - da-ntorsul? Bieții cai (bietul tata), că trebuie să ne gândim și la cai, că așa cum zice nevastă-mea: și calu-i om... - Drept. Calu, săracu... Că și el, cum zâce doamna... Eh, dac-aț’ fi pornit alantăieri, ori măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
capodopera); se uită la mine cu toată funda ei și cu toată gura ei deschisă și cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și un bărbat: mama și nevasta unuia - dintr-un sat; nevasta și fata altuia - din alta sat; bărbatul, frate al altuia, dintr-un al treilea sat i-a adus pe toți cu căruța. Ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Balta, cu ani În urmă, când cu ținutul legăturii și cu telegramele femeilor noastre. Numai că atunci erau mulți Întorși. Acum, din câte Înțeleg, după Geografia României, lecția „Basarabia și Bucovina”, un singur om: tata - din atâta omenire ridicată și dusă... Tata le spune, le spune, le spune - ce le spune? Ce le-o fi spunând tata veniților despre ridicații lor? - Voi fi fost eu mic, dar tot Îmi dădeam seama: Îi mințeai... - zic eu, mai târziu. Nu numai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o lume numai a mea, pe care pusesem ochii de bunăvoie. Ea mă căuta... Eu mă ascundeam... În cele din urmă păru că renunță și se Îndepărtă... O mașină m-a Împiedicat s-o văd o fracțiune de secundă... și dusă a fost. Am părăsit și eu deschizătura cea Întunecată și am luat-o În direcție opusă. Am pornit... bazîndu-mă pe o hartă pe care nu o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă ierte. Atunci când mța întrebat (cu prilejul susținerii tezei de licență): „Dumneata scrii?“, am mormăit un mmda îndeajuns de nehotărât, care ar fi trebuit sățl facă bănuitor, dar nu lța făcut. Mița cerut o mostră și a doua zi ițam dus povestirea Păcătosul. În schimb, am căpătat „însărcinarea“ de a scrie o recenzie unui roman al lui Bujor Nedelcovici. Minciuna consta în faptul că, la momentul în care am fost întrebat dacă scriu, nu mi se mai întâmplase așa ceva de exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce mă întorc de la serviciu, pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm dusă. Mă pregătesc să-mi desprind părul din cocul oribil pe care mă obligă să-l port la lucru, când intră mama val-vârtej pe ușă. — Bună, scumpa mea. Arăți epuizată, îmi spune zâmbind și uitându-se atent la mine. Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
neconvinsă, spunând că nu mai pot să beau din cauza zborului meu de mâine. Și eu am un zbor, încearcă Adam să justifice. —E puțin diferit, spun eu. Eu o să lucrez în timpul zborului, pe când tu vei fi la clasa întâi, dormind dus. —Înțeleg, dă Adam solemn din cap. O să trimit vinul înapoi. Îmi mușc meditativ buza. Nu vreau nici să facă asta. De fapt, nu vreau ca noaptea să se termine. De n-aș fi nevoită să plec mâine la Boston! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș pupa pe puștiul ăla pentru că m-a trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]