5,416 matches
-
din motive care-mi scăpau, numărase de la sfârșit Înapoi? Casaubon, imbecilule - mi-am zis. Sigur că de la urmă. Adică de la dreapta la stânga. Belbo băgase În calculator numele lui Dumnezeu transliterat cu caractere latine, cu vocale, bineînțeles, dar cum cuvântul era ebraic, Îl scrisese de la dreapta la stânga. Input-ul nu fusese IAHVEH - cum de nu mă gândisem de la Început? - ci HEVHAI. Firește că din acel moment ordinea permutărilor se inversase. Trebuia să număr de la sfârșit. Încercai din nou ambele numere. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să susțină că e evreu.” „Cum adică mă Încăpățânez?” Întrebă atins Diotallevi. „Sunt evreu. Dumneata ai ceva Împotrivă, Casaubon?” „Deloc.” „Diotallevi”, zise Belbo cu hotărâre, „tu nu ești evreu”. „Nu? Și numele meu? Ca și Graziadio, Diosiacontè*, toate traduceri din ebraică, nume de ghetou, ca și Shalom Aleichem. „Diotallevi** e un nume de bun augur, dat adesea de ofițerii de stare civilă copiilor găsiți. Iar bunicu-tău era un copil găsit.” „Un copil evreu găsit.” „Diotallevi, ai pielea roză, vocea din gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după câțiva ani, În 1125, se duce după ei la Ierusalim. Apoi se Întoarce acasă și se pare că intră În contact cu abatele de Câteaux, pe care-l ajută să inițieze În mănăstirea lui lectura și traducerea anumitor texte ebraice. Gândiți-vă numai, rabinii din nordul Borgognei sunt invitați la Câteaux de către benedictinii albi, și de cine anume? De sfântul Bernard, ca să studieze nu se știe ce texte pe care Hugues le-a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În loc să-i omoare pe musulmani, leagă prietenie cu ei. Iau contact cu inițiații acestora. În fine, sfântul Bernard, cu sprijinul economic al conților de Champagne, constituie un ordin care În Pământul Sfânt intră În contact cu sectele secrete arabe și ebraice. O conducere necunoscută planifică cruciadele pentru a da viață ordinului, și nu invers, și constituie o rețea de putere ce se sustrage jurisdicției regale... Eu nu sunt un om de știință, sunt un om de acțiune. În loc să fac prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Frankfurt, 1606. Arta de a-ți deschide, cu ajutorul scrisului ocult, propriul suflet către persoane de departe. Personaj fascinant și acest Trithemius. Abate benedictin din Spannheim, trăitor Între secolele al XV-lea și al XVI-lea, un Învățat care știa ceva ebraică și caldeeană, limbi orientale ca tătara, având contact cu teologi, cabaliști, alchimiști, În mod sigur cu marele Cornelius Agrippa din Nettescheim și, poate, cu Paracelsus... Trithemius Își maschează revelațiile despre scrieri secrete cu șarlatanii negromantice, spune că trebuie trimise mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă dau În vânt după riturile masonice, dar ele, caricatură burgheză a cavaleriei Templului, sunt totuși un reflex, oricât de degenerat, al acesteia. Iar unul dintre gradele masoneriei de rit scoțian este acela de Cavaler Kadosch, cavaler al răzbunării În ebraică”. „Bun, templierii se organizează În vederea răzbunării. Și pe urmă?” „Cât timp va dura acest plan de răzbunare? Mesajul cifrat ne ajută să Înțelegem mesajul În limba comună. Se cer șase cavaleri de șase ori În șase locuri, treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
misterului! Ține...” Și-mi făcea sul o hârtiuță. „E din cel bun.” „Vezi că vrei să te prostești și tu”. „Ba eu știu că e chimie și atât. Nu există mister. Sar peste cal chiar și cei care nu știu ebraică. Vino-ncoa”. „Așteaptă. Pe urmă Rosencreutz trece În Spania și-și face și acolo provizii din cele mai oculte doctrine, și zice că se apropie tot mai mult și mai mult de Centrul oricărei științe. Iar În cursul acestor călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa, acolo. Deci, În mediul acesta nemțesc există niște personagii incredibile. Unul e Simon Studion, care scrie Naometria, un tratat ocult despre măsurile Templului lui Solomon, Heinrich Khunrath, care scrie un Amphitheatrum sapientiae aeternae, plin de alegorii cu niște alfabete ebraice, și caverne cabalistice care trebuie să-i fi inspirat pe autorii Famei. Ăștia sunt probabil niște amici ai vreuneia dintre cele zece mii de bisericuțe de utopiști ai renașterii creștine. Zvonul public pretinde că autorul este un anume Johann Valentin Andreae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că era un evreu portughez și deci expert cabalist, numai cu invocații talismanice a potolit furtunile și a Învins scorbutul. Nu m-am uitat la textele despre Cabală, fiindcă mi-nchipui că le-a văzut Diotallevi”. „Toate-s cu litere ebraice greșite, fotocopiate după cărticelele de trei parale despre Cheia Viselor”. „Băgați de seamă că noi aici alegem texte pentru „Isis Dezvăluită“. Nu facem filologie. Poate că diabolicilor le plac literele ebraice extrase din Cheia Viselor. Nu sunt prea sigur asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că le-a văzut Diotallevi”. „Toate-s cu litere ebraice greșite, fotocopiate după cărticelele de trei parale despre Cheia Viselor”. „Băgați de seamă că noi aici alegem texte pentru „Isis Dezvăluită“. Nu facem filologie. Poate că diabolicilor le plac literele ebraice extrase din Cheia Viselor. Nu sunt prea sigur asupra tuturor contribuțiilor despre masonerie. Domnul Garamond mi-a recomandat s-o iau cătinel, el nu vrea să fie amestecat În diatribele dintre diferitele rituri. Totuși, nu l-aș neglija pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este prima ediție din Telluris Theoria Sacra a lui Burnetius. Nu-i pot privi planșele seara fără să am o senzație de claustrofobie mistică. Profunzimile globului nostru... Nebănuite, nu-i așa? Văd că domnul Diotallevi e fascinat de caracterele acelea ebraice din Traicté des Chiffres a lui Vigenère. Priviți-o atunci pe aceasta: e prima ediție din Kabbala denudata de Knorr Christian von Rosenroth. Sunteți, bineînțeles, la curent, pe urmă cartea a fost tradusă, parțial și rău, și răspândită În engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
imaginez că autorul dumneavoastră susține că Înălțimea piramidei lui Keops este egală cu rădăcina pătrată a numărului dat de suprafața fiecăreia dintre laturi. Firește, măsurile trebuie luate În picioare, care sunt unități mai apropiate de cotul egiptean și de cel ebraic, și nu În metri, pentru că metrul e o măsură abstractă inventată În timpurile moderne. Cotul egiptean are 1,728 picioare. Dacă Însă nu avem Înălțimile precise, ne putem raporta la pyramidion, care era acea piramidă mică așezată deasupra piramidei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
singura dată, știi?” „Singura, ce?” Întrebă Belbo. „Când a Întâlnit-o pe Sophia. După multe secole Simone a fost și Guillaume Postel”. „Era din ăia care duceau scrisorile?” „Ești un idiot. Era un Învățat din Renaștere, care citea În evreiască...” „Ebraică”. „Și ce-i cu asta? O citea cum citesc puștii Topolino. La prima vedere. Ei bine, Într-un spital din Veneția Întâlnește o servitoare bătrână și analfabetă, pe Joanna lui, se uită la ea și zice iată, am Înțeles, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
firesc, la alfabetul limbii poporului ales. Întâi, am împărțit grupul de patru cifre, din josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde numeric literei ebraice vav, întrucâtva v, dar și u, sub rezerva de mai sus. Foarte important, chiar și latinii desemnau literele u și v, printr-unul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde numeric literei ebraice vav, întrucâtva v, dar și u, sub rezerva de mai sus. Foarte important, chiar și latinii desemnau literele u și v, printr-unul și același simbol grafic. Acu', vine ceva mai complicat. Ori extrăgeam, în continuare, numai cifra patru, vechii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și atunci aș fi obținut sunetul corespondent pentru d, dalet; dar cuvântul rezultant, precum aud, îmi comunică un sens literal, numai pe românește; ori luam cifrele patru și zero laolaltă, adică numărul patruzeci, care reprezintă valoarea numerică asociată cu litera ebraică mem, fonemul m. Ceea ce am și făcut! Iată peste ce cuvânt am dat, în final, Dănuțule, și Avocatul zgârie cu unghia, pe mușamaua mesei, o configurație enigmatică: ם ו א. Fonetic, citit de la dreapta spre stânga... Formidabil! Aum! Ești tare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Egiptului” (Ex 14,25). Cel care își pune problema „istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima problemă, nu atât de importantă, vine de la limba vorbită de egipteni, evident, egipteana. În Ex 14,25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba desigur de o convenție, pentru că același fenomen se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
important. Putem susține că numele acesta nu se poate să fi fost „inventat” cu ușurință. Dacă israeliții ar fi avut posibilitatea să-și dea un erou național, nu i-ar fi dat un nume egiptean, ci unul tipic semitic, adică ebraic. Moise, prin urmare, nu este un personaj cu totul „inventat”. Este însă dificil să spunem mai multe. Cu siguranță, nu înseamnă că tot ceea ce Biblia povestește cu privire la Moise s-a întâmplat literalmente așa cum îl descrie însăși Biblia. Probabil, Moise a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea „Marea Roșie” nu corespunde cu expresia ebraică ce desemnează această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se află actualmente Canalul de Suez, în antichitate era o regiune de lacuri. Unele dintre aceste lacuri există și astăzi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
î.C. Această dată pune imediat o mare problemă exegetului și istoricului. În această epocă, cetățile Ierihon și Ai nu erau locuite. Poporul lui Israel, sub călăuzirea lui Iosue, se găsea deci în fața a două cetăți distruse, în ruină (cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut tocmai pentru că aceste cetăți nu erau ocupate. Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să fim în fața lui” (Os 3,6, după Targum; textul în italic indică diferențele în aramaică). Textul nu numai că a fost parafrazat pentru a da mai multă intensitate ideii de înviere (care nu era tocmai semnificația originală a sublinierii ebraice), dar a dobândit în plus o nuanță mesianică prin cuvintele „în zilele mângâierii” (cf. 2Sam 23,1 în aramaică). Legătura cuvintelor lui Isus cu tradiția aramaică este izbitoare. Încrederea lui Isus că Dumnezeu îl va învia furnizează o mărturie în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Deși acești factori au intrat în joc mai întâi în Ierusalim, influența lor poate fi luată în considerare și pentru apariția osuarelor la Ierihon și în alte locuri în această perioadă. Acum e momentul să analizăm vechile practici de înmormântare ebraice. Mai întâi, defunctul era îngropat în ziua morții sau în ziua următoare, dacă moartea survenea la sfârșitul zilei sau în timpul nopții. Acest detaliu adaugă un plus de pathos unor povestiri, de altfel familiare, din evanghelie. Să ne gândim la istoria
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fie îngropată din el”). Cartea lui Tobia reflectă imaginea oribilă a evreilor din exil, uciși și apoi lăsați fără să fie îngropați de-a lungul drumului ori aruncați în afara zidurilor cetății. Omonimul cărții este un om drept, care ține legile ebraice cu privire la mâncare, își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ele bătută de Filip, tetrarhul din Gaulanitide din timpul lui Isus) și epitafe artistice. Una dintre cele mai comune trăsături este prezența Arcei Torei (care conține sulurile Scripturilor), deasupra căreia apar frontonul arcuit și cercul. Cercetătorii au remarcat că arta ebraică funerară a integrat deseori reprezentări influențate de templul lui Irod, pictate frecvent cu frontoane arcuite și cerc sau rozetă. În săpăturile din mormintele ebraice de la Bet Șearim din Galileea s-au descoperit aceleași motive artistice. Încă o dată găsim Arca Torei
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]