3,503 matches
-
superior legii. Ceea ce doream în fond, nu trebuia să disimulăm în formă. Se apropie timpul când se va recunoaște că am avut dreptate de a nu consimți să punem în titulatura Asociației noastre un artificiu, o capcană, o surpriză, un echivoc, ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
femeii, etalându-l armonios în culori clare și tandre. Eficacitatea abstracției lineare s-a bazat din ce în ce mai mult pe elementele cromatice. Modigliani a fost unul dintre cei mai mari pictori de nuduri. Lucrările sale sunt imagini ale artei occidentale definite fără echivoc, erotice. Conturul corpurilor este realizat cu inegalabila finețe a desenului de sorginte florentină, favorizând redarea unei senzualități reale și palpitante. Modigliani este legat de o tradiție istorică prin modul de a picta, prin compoziție. El este apropiat unui capitol de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a născut în camera de doi pe trei, cu ligheanul cu apă pus la încălzit pe soba unde se ritualizează zilnic aprinderea focului; astăzi de dimineață, pe un soare dezmățat, care scotea din brazi și cer culori lipsite de orice echivoc, Noica m-a dus la schitul din preajmă să-mi arate locul pe care și l-a ales să-i fie mormânt. Ne-am adus amândoi aminte că, la Pucioasa, în urmă cu zece ani, în vârful unui deal unde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pledat pentru facsimilarea integrală a caietelor lui Eminescu. "Eminescu a devenit spirit obiectiv", îmi răspunde Noica. Vineri, 5 octombrie 1979 Plec astăzi după-amiază cu trenul, și Noica mă însoțește până la Sibiu. Așteptăm cursa. E una din diminețile acelea lipsite de echivoc ale Păltinișului, în care mersul ascendent al soarelui intră în conjuncție cu zvonul unor mari fapte. Și poate că tocmai estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Todtnauberg și Freiburg. Drumul către Todtnauberg (cam 20 km din Freiburg) este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniș; aceeași șosea urcător-serpen-tinată, aceleași deschideri vaste către văi și povârnișuri, aceleași perdele de brazi, același cer lipsit de echivoc. Todtnauberg e un sat de munte, cu stive de lemne frumos așezate în fața fiecărei case, rânduit de o parte și alta a drumului, în fundul văii, și cu cei doi versanți superb deschiși și pierzîndu-se în zare. În partea de sus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la scris pentru a dovedi nu erorile autorului, de care n-au putut găsi, ci nelealitatea științifică a lui. Această manoperă nu i-au succes deloc; ea a avut numai efectul de a așeza pe recenzent într-o lumină foarte echivocă și pe un teren unde orice discuție devine de prisos. [1 septembrie 1877] ["APROPOS DE "GOLOS"... Apropos de Golos "Războiul" află că principele Gorciacoff i-a adresat o notă energică prin care-l invită să-și modereze tonul insultător ce-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pașnice și a corelației forțelor nu dădea nici un indiciu despre cum trebuie abordate relațiile intrasocialiste, care ar fi trebuit să respecte deopotrivă suveranitatea membrilor și exigențele socialismului inter-național, angajat în lupta antiimperialistă. În politica practică, aceste imperative erau totuși destul de echivoce, așa cum au demonstrat-o înăbușirea revoltei din Ungaria din 1956 și sfîrșitul sîngeros al Primăverii de la Praga din 1968. URSS deținea monopolul definirii acestor imperative ale socialismului internațional, care se impunea în dauna suveranității atunci cînd aceasta din urmă însemna
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Răspunsul oracular are deci, la rându-i, funcția de a alege ceea ce este preferabil și trebuie precizat că acest gen de răspunsuri, dintre care cele mai multe cuprind prescripții ritualice, de instaurare a unui cult etc., nu presupune absolut nici o ambiguitate, nici un echivoc. De altfel, În lista, ce-i drept, destul de restrânsă, a oracolelor „istorice” stabilită de J. Fontenrose nu se va găsi nici un oracol „mincinos”, cuprinzând ordine sau indicații obscure sau ambigue, care Îl induc În eroare pe consultant, de tipul celor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se strecurau și cele de importanță deosebită cu referire la tiranii locali care nu trebuiau să afle nimic din conținutul oracolului, precum și la dușmanii acestora care nu trebuiau să afle nimic Înainte de vreme. Iată dar pricina pentru care oracolele erau echivoce, Învăluite În circumlocuțiuni care voalau Înțelesul lor pentru unii, rămânând În schimb limpezi pentru alții, pentru cei interesați. Prin urmare, este absurd să-l critici pe Zeu, să-l Învinuiești dacă acum, (F) când circumstanțele au devenit cu totul altele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că mă bag Într-un bucluc, dar e inevitabil. 3 Voi analiza o situație de acest tip dintr-o perspectivă șocantă. Cred că răutatea reprezintă cel mai mare eșec al inteligenței. Mă voi folosi de o definiție elementară și fără echivoc dată răului: orice comportament care acționează Împotriva drepturilor unei persoane, producând prin aceasta o suferință nemeritată, este rău. Poate vi se pare că am Început să Încurc lucrurile atunci când stabilesc un raport Între bine și succesul inteligenței, Între rău și
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a ceea ce au făcut „imbecilii și răsuflații din partid .” În cele 19 numere apărute în 1915 și următoarele, Conservatorul face politică dar și literatură, publicând alături de articole ca acestea: „Forța ziarului conservator”. „Glas de goarnă”, „Un steag terfelit”, „Politica de echivoc” - toate semnate de Const Th. Moroșanu, care are și conducerea ziarului, poezie, recenzii, epigrame, informații cultural - științifice. În ziar apar semnăturile: Const Th . Moroșanu, Oct. C. Tăslăuanu, Nicolae N. Neacșu, Octavian Goga. N.N. Grigoriade. Multe articole însă apar cu semnături
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că a sprijinit eficient echipele politice și a dictat exact ce trebuia făcut. Emma Nicholson era puipuiuț, care, însă, trebuia să dea cu ciomagul ! El își îndeplinea rol de eminență cenușie care, atât cât l-am văzut, nu se exprima echivoc. Până la urmă se făcea simpatic și plăcut acceptat în mai toate mediile, fără să fie om de lume sau de crâșmă. Mi s-a părut un intelectual rafinat. 3. CU PRIM-MINIȘTRI, la sfat ! Contează că toți cei 14 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
spiritual; idealitate, imaterialitate. Spiritualitatea sufletului - creație a spiritului; sumă a realităților spirituale. Nichifor Crainic menționează că „Spiritualitate e un termen mult Întrebuințat În cultura românească de după război, mai ales de către publiciștii din generația tânără, În perioada anilor 1925-1929. Termenul e echivoc. El Înseamnă exact: stare de spirit. Echivocitatea lui se datorează diversității Înțelesurilor cuvântului «spirit», din care derivă. Multiplele lui Întrebuințări pot fi grupate În trei accepții principale: 1.viață interioară; 2.cultură; 3.viață duhovnicească. În primul sens, spiritualitatea Înseamnă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
snobismului de circumstanță al conducătorilor noștri, Republica Moldova rămâne în continuare un loc pe care investitorii străini și, în general, occidentalii îl ocolesc. Pentru că moravurile aici sunt esențialmente asiatice. Să ne întrebăm, bunăoară, câți dintre intelectualii noștri s-au pronunțat fără echivoc pentru construcția capitalismului în Basarabia? Cuvântul capitalism provoacă o crispare prost mascată în mediile culturale, deși nemulțumirii acesteia îi scapă „amănuntul” că nivelul de viață al țărilor occidentale, pe care îl invidiem, s-a edificat în capitalism, acolo unde a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu totul - chiar și un articol de fond de Andrei Hropotinschi, dându-l drept poezie. Care, eventual, ar putea fi înalt apreciată în mahalaua de jos a orașului Cluj sau București”. „Judecata” dlui I.N. este multiplu amendabilă. Ea exprimă - fără echivoc - o mentalitate retardatară, defazată, predispusă - din comoditate și imobilism intelectual - la un vulgar reducționism al noțiunilor. Deși n-a citit prea mult din literatura postmodernă românească (din cea occidentală nici atât) - bănuim, la drept vorbind, un imens lapsus de lectură, nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e de o cruzime fără precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să ne scape: actul confesiv face trimiteri directe la ființă. Spre deosebire de alte discursuri, neconcentrate asupra ființei și asupra eului, discursul confesiv devine opera de creație prin Însuși actul enunțării, răsfrânt asupra locutorului. În fine, cunoașterea de sine se Împotmolește În echivocul Întreprinderii 30. Mobilul analizei eului nu e niciodată clar. El ezită (fără să-și dea seama) Între justificare și acuzație, Între eliberare și Înlănțuirea În compromis, Între recuperarea prin cuvânt și risipa prin aluzii ori imagini nebuloase. Cei mai mulți autori de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
modului cum funcționează memoriile de familie, ce condiționări culturale au, cum se raportează la reprezentările alternative ale trecutului. Nu am corectat greșelile din text, astfel încât cele câteva foi scrise de elevi și-au păstrat ineditul mesajului personal. Ele trimit, fără echivoc, la universul extrașcolar, cel care le-a modelat, aproape în exclusivitate, imaginea despre regimul și persoana lui Nicolae Ceaușescu: "Ion Ceaușescu Pe vremea lui Ion Ceaușescu era mai bine fincă nu se plăteau la școală. Nu era ca în zilele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume a Olimpului e implicită; nu există aici nici un echivoc, însă trimiterile se fac la o lume răsturnată, în care un zeu mai degrabă corupt (sau coruptibil prin însăși natura lui) stabilește ierarhia premiilor literare: valorizarea meritelor artistice ale lui Eschil și Euripide se va produce luându-l drept suprem
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc intențiile parodice ale operei de față. Deși "fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Infernului. Este, în egală măsură, și cazul lui Macchiavelli din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. În jurul lui 1520, Girolamo Teofilo Folengo, recunoscut drept parodistul "prin excelență" al perioadei, dezvoltă formula atacului direct, lipsit de orice echivoc, în poemul Orlandino. Deși îl publică sub pseudonim, luându-și parcă o marjă de siguranță spre a nu fi blamat, impactul a fost pe măsura îndrăznețului act: după familiarizarea cu opul său, publicul nu va mai considera cavalerismul decât un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reeditarea cărții populare, apare și continuarea lui Rabelais, tot la Lyon, la editura lui Claude Nourry, sub titlul Groaznicele și înspăimântătoarele Fapte și Isprăvi ale Preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor, Fecior al Marelui uriaș Gargantua, astfel încât să se cunoască fără echivoc sursa opului. Aceasta a fost, de fapt, cea dintâi carte publicată de Rabelais, căreia, în 1534, tot la Lyon, a simțit nevoia să-i concretizeze o explicație în cartea referitoare la geneza și aventurile lui Gargantua, în care modelul popular
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
regim teocratic, bazat pe chemarea lui Avraam de către Jahve ori proclamată prin alianța sinaitică. Omul este chemat să răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui pact, poporul ebraic este ales, iar termenii de națiune și religie coincid fără echivoc. Războiul este un fapt acceptat, parte a raportului normal dintre popoare, iar Dumnezeu este prezentat, printr-un antropomorfism accentuat, asemenea unui războinic care luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și sprijinitorii fostului său aliat care își făcuse din creștinism platforma politicii sale guvernante. Această atitudine liciniană este reflectată de Eusebiu în Istoria Bisericească (cartea a X-a) și în Viața lui Constantin (cărțile I-II), care ne spune fără echivoc că Licinius a vrut să umilească, să lovească și să pedepsească lumea străină lui și regimului său, revărsând cu furie asupra creștinilor toată ura și invidia pe care o nutrea față de Constantin și față de Dumnezeul acestuia, care îl ocrotea. Cât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]