1,967 matches
-
mare a îngerilor. Lupta a fost scurtă. Armata diavolimii a fost dezintegrată de îngeri, cu laserele luminii. Poporul ales, înzestrat cu puteri nebănuite, se ridică împotriva cotropitorilor, alungându-i din Eden . Vraciul Ariel împreună cu trădătorii, au fost dezintegrați. Revolta din Eden împotriva adversarilor, aduse din nou pacea, lumina și libertatea împărăției. Oamenii orbiți de putere, se îmbulzesc să apuce fumul amăgitor, uitând și ignorând faptul că puterea pământenilor este efemeră. Timpul macină imperiile și pe uzurpatorii puterii, rezolvând toate infatuările și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să-I aduceți tămîie. 12. Și Leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii Chehatiților; și din fiii Merariților: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; și din Gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13. și din fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; și din fiii lui Asaf: Zaharia și Matania; 14. și din fiii lui Heman: Iehiel și Șimei, și din fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel. 15. Au adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15. În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Secama erau puși sub cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscriși de la vîrsta de trei ani în sus; tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
uda toată fața pămîntului. 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. 8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mîncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe care-l întocmise. 9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mîncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. 10. Un rîu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11. Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. 12. Aurul din țara aceasta este bun. Acolo se găsește și bedelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. 14. Numele celui de-al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și să o păzească. 16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poți să mănînci după plăcere din orice pom din grădină, 17. dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mîna, să ia și din pomul vieții, să mănînce din el, și să trăiască în veci." 23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat. 24. Astfel a izgonit El pe Adam, și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi care să învîrtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. $4 1. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pomul vieții, să mănînce din el, și să trăiască în veci." 23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat. 24. Astfel a izgonit El pe Adam, și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi care să învîrtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. $4 1. Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, și a născut pe Cain. Și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Cain să fie răzbunat de șapte ori." Și Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare. 16. Apoi, Cain a ieșit din Fața Domnului, și a locuit în țara Nod, la răsărit de Eden. 17. Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată și a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, și a pus acestei cetăți numele fiului său Enoh. 18. Enoh a fost tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
adunat din nou la Festival, Virtuozi din elita melosului mondial. Organizatorii s-au străduit să nu umbrească Tradiționala ospitalitate românească. Elogiu muncii Munca-i grea, obositoare Și-i izvor de bunăstare Dar din nouăzeci, încoace, Multora nu le mai place. Eden literar Cineva spunea că multe din creațiile literare, Le-a realizat în anii petrecuți în închisoare. Afirmația mi se pare hazardată... Pușcăria n-a fost edenul literaturii niciodată. Disensiuni în familie România s-a ales cu un blam În urma abordării
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Și-i izvor de bunăstare Dar din nouăzeci, încoace, Multora nu le mai place. Eden literar Cineva spunea că multe din creațiile literare, Le-a realizat în anii petrecuți în închisoare. Afirmația mi se pare hazardată... Pușcăria n-a fost edenul literaturii niciodată. Disensiuni în familie România s-a ales cu un blam În urma abordării crizei din Irak. Oferta de a-l sprijini pe Unchiul Sam, L-a cam ofensat pe vărul Jaques. Numărul de pe tricou Jucătorul nu poartă, pe tricou
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
încremenirea ei, apărată de haos și fluctuații de bastioanele stelelor fixe ale certitudinilor. "Ce bine e să ai certitudini", scria Kafka, exprimând astfel nostalgia noastră, a tuturor, după o lume sigură și liniștită. Jaloanele * Richard Dawkins, "Un râu pornit din Eden", Ed. Humanitas, 1995. 174 noastre arată nu numai întinderea, dar și fermitatea lumii noastre. Ele sânt pe de altă parte, simboluri ale lumii noastre interioare, căci crenguța și conul de brad nu au valoare în sine pentru viespe, ci sânt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pămîntul. Ci numai abur ieșea din pămînt și umezea toată fața pămîntului" [Facerea, 2:5,6]. Motivul pentru care în această austeritate "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului... " [Facerea, 2:7], pentru care "a sădit rai în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise" [Facerea, 2:8], este relativ clar formulat: ca să lucreze și să păzească această grădină [Facerea, 2:15]. Rezultă cu o claritate tulburătoare că, cel puțin pentru o primă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ce relevanță ar fi avut pentru Adam utilizarea acestor avertismente, cîtă vreme el le ignora total manifestarea concretă, este greu de spus. La fel de greu, probabil, ca și înțelegerea semnificației ideii de moarte, a cărei experiență lipsea, pare-se, din grădina Edenului. Aceste considerații nu înseamnă că îl putem absolvi în mod deplin pe Adam de consecințele faptelor sale. Un jurist ar putea spune însă care este distincția între o vină cu circumstanțe atenuante și alta cu circumstanțe agravante. Probabil că pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin iubire trupească. Din acest motiv, așa cum sugerează textul biblic, "va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amîndoi un trup" [Facerea, 2:13]. Ulterior, după ce alungarea din Eden va fi pronunțată, numele comun de "femeie" va fi înlocuit de Adam cu numele propriu de "Eva" (în limba ebraică Hawwah înseamnă în egală măsură "femelă" și "cea care dă viață"). Grație acestei esențiale funcții, pe care bărbatul n-a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a cuvîntului de a purta atît încărcătura adevărului, cît și pe aceea a minciunii. În consens cu logica lui "și/și", am descoperi astfel faptul că există momente în care în lume predomină "binele adevărului", cum s-a întîmplat în Eden pînă la apariția șarpelui, sau primează "răul minciunii", cum s-a petrecut ulterior căderii în păcat. Altfel spus, libertatea binelui este ontologic cuplată cu aceea a răului, binele însuși permițînd (nu fără de culpabilizare) facerea răului în libertatate. Singurul lucru care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vinovat a fost pedepsit Adam; probabil pentru că încă de atunci el purta, printre altele, și responsabilitatea faptelor Evei. Pentru Adam, consecințele blestemului vizează relația sa cu pămîntul, obiect al unei simbolice simbioze, căci: în locul minimului efort de a supraveghea grădina Edenului, lucrul pămîntului se va constitui pentru omul căzut într-o permanentă trudă, în urma căreia roadele vor fi adesea doar spini și pălămidă; simbolic, pămîntul va înșela așteptările omului, tot așa cum el le-a înșelat pe cele ale lui Dumnezeu; în locul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unul dintre noi, cunoscînd binele și răul. Și acum nu cumva să-și întindă mîna și să ia roade din pomul vieții, să mănînce și să trăiască în veci!... De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din raiul cel din Eden, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat" [Facerea, 3:22, 23]. Cît să fi durat "temporal" vorbind (să ne amintim, totuși, că timpul pe care noi îl cunoaștem nu caracteriza, pare-se, starea primordială) experiența edenică a protopărinților? Nu foarte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decît orice, nu există noțiunea de rău (s.n., T.D.S.). Chiar și limba ciudată a acestora este lipsită de cuvinte care să denumească noțiunile de rău, furt, imposibil, al meu" [cf. Vasilescu, 1998:6]. Să fie adevărată ipoteza lui Hegel că "Edenul" nu este altceva decît o stare primitivă, pașnică în existența omului, neîncercat încă nici de obligația de trudi pămîntul, dar nici de viciile pe care cultura le impune? În această accepțiune, mitul căderii dobîndește o interpretare specială: păcatul echivalează cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
competență a asigurat "evoluția" (sau mai degrabă "trecerea") cunoașterii umane de la stadiul experiențial-holistic al timpurilor inițiatice la cel experimental-analitic al timpurilor moderne. Pentru ca omul modern, prin excelență vizual, să recupereze și statutul de vizionar pe care amintirea încă apropiată a Edenului i-o îngăduia cîndva omului inițiatic, o știință specială s-ar cuveni întemeiată. Am putea numi "logică a lui Hermes" [Noica, 1986], "logică hermeneutică" [Dima, 1994:188] sau, schimbînd noi înșine accentul, "hermeneutică logică" această știință, care desfășurîndu-se în favoarea mileniului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și demnă de reprezentare. Pentru un om din secolul al XIII-lea, Grădina Raiului este mai reală decât pădurea de la Poissy, fiindcă este singura adevărată și este prima pe care vrea s-o vadă. Înainte de toate, imaginea biblică a irealului Eden este, pentru el, mai aducătoare de câștig, căci ajungând la adevărul lui Dumnezeu, își va mântui sufletul și trupul. Lucru de la care reproducerea pădurii de la Poissy, pe lângă care trece atât de des, l-ar deturna. Fără interes metafizic nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și lăsate pustietății lor originare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și lăsate pustietății lor originare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]