5,061 matches
-
epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fermecătoare, unde cântau într-o ritmicitate imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă în culori, cântec și mișcare. Toamna își lăsase urmele peste tot. Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
al mărilor și oceanelor. -Și ai stat de vorbă cu ele? -Plângeau săracele din cauza încălzirii globale, care dacă continuă în același ritm, se va reduce perimetrul zonelor nisipoase. -Dar ce au zis, din ce cauză? -Atmosfera se încălzește datorită gazelor emanate de mașini, evacuate de coșurile fabricilor, calota glaciară se topește, ridicând nivelul apelor, și prin urmare se vor inunda plajele oamenilor, dar și ale broaștelor țestoase. -Asta înseamnă că oamenii și broaștele tot mai greu își împart suprafețele de nisip
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Lefty se grăbește să iasă și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky, cu ruj pe buze, emanând un miros de păr pârlit de la ondulatul de dimineață. ― În Paducah, Îi spune ea șoferului, e un tip surd care are un aparat de fotografiat. Merge În sus și-n jos pe malul râului și face poze. Să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era a noastră, puteam să uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se gândească bine Înainte să-și pună capul la mine În poală - În clasa a șaptea, când părul meu era lucios și nu sârmos, obrajii Încă netezi, mușchii nedezvoltați, și totuși, În mod invizibil și totuși inconfundabil, Începusem să eman un soi de masculinitate prin felul În care aruncam În sus și prindeam guma de șters, de exemplu, sau prin felul În care mă năpusteam În deserturile oamenilor cu lingurița, prin desimea sprâncenelor mele Împreunate sau prin dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adus În grupa de literatură engleză a domnului da Silva. Eram un grup de numai cinci eleve și ne adunam În sera de la etajul al doilea. Plante agățătoare atârnau din tavanul de sticlă. Mai aproape de capetele noastre se Îngrămădeau mușcatele, emanând un miros undeva Între lemn-dulce și aluminiu. În afară de mine, mai erau Reetika, Tina, Joanne și Maxine Grossinger. Deși părinții noștri erau prieteni, n-o cunoșteam aproape deloc pe Maxine. N-avea treabă cu ceilalți copii de pe Middlesex. Întotdeauna exersa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a cules lumina rozalie care acum o Învăluia pe fată ca un fel de membrană. Se prea poate și ca soarele să nu fi făcut nimic din toate acestea, ci să fi fost o intensitate anume, o rază a sufletului emanând din ochii mei. ― Suntem În mijlocul orei, draga mea. ― Și eu trebuie să fiu În grupa asta, spuse fata, nefericită, și Întinse o foaie de hârtie. Domnul da Silva se uită la ea. ― Ești sigură că domnișoara Durrell vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea a fum. Avea stomacul făcut praf. Dar fața Îi emana În continuare Înfățișarea autumnală. Ochii de pisică de deasupra nasului cârn Îi erau vii, clipeau și Își orientau iar atenția spre gălăgia crescândă din fața scenei. ― Uite-i pe ai mei! strigă Maxine Grossinger. Se Întoarse spre noi și trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând aburii petrochimici care emanau de dedesubt. O adolescentă virgină, Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca și Oracolul, halucinogene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca și Oracolul, halucinogene. Mlaștina dintre cedri, din afara cabanei, emana etilenă. Îmbrăcată nu cu o robă diafană, ci cu o salopetă, Calliope Începu să se simtă Într-adevăr ciudat. ― Mai vrei o bere? Întrebă Jerome. ― Da. Îmi Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
delicios. ― Nu pot să cred, Geraldine. Ești îndrăgostită! Pauză lungă. ― Știi ce, draga mea Jemima? Să știi că sunt, la naiba! Și știu că n-ar trebui, dar sunt geloasă. Ar trebui să fiu și eu îndrăgostită, așa că de ce nu eman același entuziasm, de ce n-am același ton visător în voce? ― Mă bucur foarte tare pentru tine, spun eu. Sper să ai parte de tot ce-ți dorești. ― Mmm, murmură ea. Un inel de logodnă cu diamant de opt carate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar și-au pierdut orice urmă de speranță, asistenta dă fuga și strânge paharele și carafa. ― Vine, spune ea, și toți se ridică s-o salute. Nimic nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul are o mică umflătură, dar aura din jurul ei e atât de luminoasă, încât nici un bărbat nu-și mai poate lua ochii de la ea. Poartă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Referitor la ambarcațiunile de mici dimensiuni se specifica faptul că "pentru micele ambarcațiuni care fac cabotagiul s-au prevedut că căpitanul portului Comissiunei se nu fie în dreptu a le viza libera trecere, până ce nu vor presenta documente în regulă emanate de la autoritățele locale"954. Totodată, administratorul plășii Sulina afirma necesitatea adoptării de către parlament a unei legi "pentru crearea unui tribunal maritim la Sulina"955. Această propunere era determinată de convingerea sa "că ar fi în interesul nostru și al comerciului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
biosferă se găsește absorbția cuantelor de lumină roșie, „ intrarea” în sistem a unei infime părți din energia radiantă a soarelui”. (Victor Săhleanu, 1977, (30)). „Soarele este rezervorul Forței Vitale” (din „Doctrina Secretă” citată de Florin Gheorghiță,1997, (7)). „Din soare emană curenți vitali care vibrează prin spațiu și prin organismul oricărei viețuitoare de pe pământ.” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Circuitul energiei și al materiei prin ființele vii se desfășoară după legile studiate de disciplinele: fizică, chimie, etc.: „Omnia fluunt, omnia mutantum”(limba
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar fi descris ceilalți dacă ar mai fi apucat Înainte să Înceapă să icnească și să vomeze. Cât despre mine, Întotdeauna mi-au plăcut napii murați. Sunt excelenți oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
După absolvire, s-a angajat ca medic cardiolog la Spitalul Keio. Apoi a devenit șeful Departamentului de Cardiologie la Sanatoriul Spitalului Național din Tokaimura, prefectura Ibaragi. A avut o conduită perfectă, făcea parte din „super-elita“ doctorilor. Avea trăsături frumoase și emana un aer de încredere. Medicina i se potrivea ca o mănușă. Începuse să chelească în vârful capului, dar, la fel ca majoritatea adepților sectei Aum, era bine făcut și privea hotărât înainte. Discursul lui a fost monoton și nenatural. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era. După atac am fost întrebat des: «Ce fel de miros era?», iar eu încercam să-l descriu. Am vorbit despre acest lucru și cu alte victime din spital, iar ei au spus că seamăna cu mirosul pe care îl emană un creion colorat topit. Nu mirosea atât de rău și nici nu era chiar atât de înțepător. Mirosul te izbea. Nu aș putea spune că era chiar neplăcut, dar eu n-am putut suporta să stau acolo în mirosul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo până la muzeu e cam aceeași distanță ca de la Kiba până la muzeu. Am coborât acolo și mi-am spălat ochii la o țâșnitoare. Nu mai suportam durerea. Credeam că inhalasem fum de la explozie. Știu că în astfel de cazuri sunt emanate diverse gaze. Am întârziat cincisprezece sau douăzeci de minute la muncă. Ochii mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții. Eu am stat jos în fața telefonului. În jur era întuneric. Câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
majoritatea celor care vin acolo spun că vor să-și îmbunătățească viața sau că vor să dobândească puteri supranaturale. Maestrul a vorbit cu noi despre diverse lucruri. Atunci am avut, cum să spun, un sentiment de liniște, de parcă aerul însuși emana pace. Toți trei am devenit membri în ziua aceea. Taxa de înscriere plus taxa pe șase luni era de 30 000 de yeni. Eu nu aveam bani de ajuns și am împrumutat de la frații mei. - Părinții voștri nu v-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numai pe cei care au un nume mare în literatura română. Eu nu aș fi scris rândurile de mai sus, dacă nu aș fi găsit scris într-un articol, ce se voia de înaltă ținută literară și mai ales morală, emanat de la un astfel de ploșnițoi îndopat cu sinecurile noului regim, un atac virulent împotriva poetului Tudor Arghezi. Nu pot răspunde la un asemenea articol decât cu un cuvânt folosit chiar de marele Arghezi: Siktir. Lansarea programului guvernamental „Ultima colivă” Franța
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o altă supoziție, ce privește însăși natura visului. Susținută de unii învățați, ea constă în credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de părere că din corpurile solide și din formele reale emană o imagine. Ce era deci corpul lui Marius [cel visat de mine]? Era imaginea emanată de corpul său: toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare. Această imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe câmpul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de părere că din corpurile solide și din formele reale emană o imagine. Ce era deci corpul lui Marius [cel visat de mine]? Era imaginea emanată de corpul său: toate lucrurile reale au astfel de dubluri imaginare. Această imagine a lui Marius era aceea care mă urmărea în vis, pe câmpul de la Atina; nici o apariție din vis nu se poate explica decât prin acțiunea imaginilor“ (II
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]