2,447 matches
-
totodată, la reevaluarea regimului de la Vichy și a rolului jucat de antisemitismul francez în anii 1930-1940. În acest context este realizat un film ca Le Chagrin et la Pitié (1971) de Marcel Ophüls și apare în franceză, în 1973, cartea emblematică a istoricului american Robert O. Paxton, La France de Vichy, 1940-1944. Procesele care se desfășoară între 1973 și 1997 refac această memorie: cel din 1987 al fostului căpitan SS Klaus Barbie, cel din 1994 al lui Paul Touvier, care executase
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spune asta. Comunitatea evreiască este însă cuprinsă neîntârziat de o agitație rară. Iudaismul francez se simte aproape în pericol de moarte. Această crimă avea, bineînțeles, de ce să-i cutremure atât pe evrei cât și pe ne-evrei, fiind, din păcate, emblematică pentru violența care a copleșit societățile dezvoltate, din multiple motive. La puțin timp după aceea, un francez ne-evreu murea în circumstanțe asemănătoare, torturat până la moarte pentru o sumă derizorie de bani. Și nu mult mai târziu, un arab era
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
început lucrurile, suscitând o concurență între victime, și numai concurența, de vreme ce în spatele solicitării simbolice nu pare să se articuleze nicio revendicare socială sau politică clară. Apelul mișcării Les Indigènes de la République din ianuarie 2005 este, din acest punct de vedere, emblematic. El enumeră o serie de fapte care atestă în mod legitim condiția de victimă a foștilor colonizați sau a urmașilor lor în Franța, fără să exprime vreun moment solicitări precise de schimbare care să-i pună capăt. Dacă victimitatea se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care le aduce în prim-plan pe unele, mai puțin pertinente, și le trimite pe altele, reale, în plan secund. Nu vorbim aici, bineînțeles, de suferințele fizice actuale, pe care unii preferă încă să le ascundă, ci de acele suferințe emblematice pe care se bazează cererea unor drepturi în numele suferinței. Nicolas Weill vorbește de Holocaust fatigue pentru a explica apatia generală în fața resurgenței antisemitismului în Franța în anii 2000-20027. Nu este aici locul pentru a discuta despre realitatea și amploarea apatiei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
zilele noastre, după cum o dovedește frecvența cu care o întâlnim atât în vorbirea curentă, cât și în limbajele mai specializate. Ideea de societate de consum sună acum ca o evidență, pare a fi una dintre figurile de stil cele mai emblematice ale ordinii economice și ale vieții cotidiene din societățile contemporane. Nu-i mai puțin adevărat că interogațiile și dubiile la adresa ei au fost numeroase, iar unii nu au ezitat chiar să-i anunțe decesul. Astfel, la începutul anilor 1990, anumiți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se prezintă drept modelul pur al „societății de consum de masă”. Dacă faza I a început doar să democratizeze cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată, faza II a definitivat acest proces punând la dispoziția tuturor, sau aproape a tuturor, produsele emblematice ale societății abundenței: automobil, televizor, aparate electrocasnice. Nivelul consumului crește, structura lui se modifică, iar cumpărarea de bunuri durabile se răspândește în toate mediile: în Franța, cuantumul cheltuielilor pentru alimente destinate consumului casnic scade, în bugetul familiilor, de la 49,9
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în prezent această „feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a cumpăra. Străduindu-se să ofere, concentrate sub același acoperiș, un larg evantai de produse de mare consum la prețuri mici, marea desfacere a inventat o tehnică de vânzare cu totul nouă: autoservirea 8, poate unul dintre dispozitivele cele mai emblematice ale celei de-a doua jumătăți a secolului XX și care va deveni, puțin câte puțin, modelul dominant al comportamentelor individuale în domenii tot mai largi ale vieții, indiferent că e vorba de viața familială, politică, sindicală sau religioasă 9
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
calitate-preț și maximizarea avantajelor. Faza III poate fi definită ca societatea în care forma-consum apare drept schema organizatoare a activităților individuale, în care etosul consumerismului restructurează toate sferele, inclusiv pe cele exterioare schimbului rentabil. A luat ființă o nouă figură emblematică a individului: ea nu este alta decât cea a hiperconsumatorului globalizat. Consumul reflexivtc "Consumul reflexiv" Faza II a consumului de masă a fost însoțită de virulente denunțări ale comercializării nevoilor și ale programării modurilor de viață. Curentele de stânga, tineretul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al XIX-lea, dragostea ca valoare, departe de a intra în declin, rămâne pe piedestalul ei tradițional. În filme și în cântece, în romane și în presă, pretutindeni iubirea e prezentată ca un ideal superior, chintesența vieții, imaginea cea mai emblematică a fericirii. „Desentimentalizarea” lumii? Sentimentul n-a constituit niciodată un fundament mai solid pentru cuplu ca acum, niciodată ideea de „căsnicie reușită” n-a exclus căsătoria din interes mai categoric ca în prezent. Și ce este mai prioritar, mai imperativ
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ceea ce este esențial, distingem cinci mari modele paradigmatice care comandă inteligibilitatea plăcerii și a fericirii în societățile noastre. Le voi enumera în cele ce urmează, reduse la cea mai simplă schemă, fiecare dintre ele fiind patronat de o figură mitologică emblematică. Conform unei prime teze, societăților consumeriste le corespunde un sistem de stimulări nesfârșite a nevoilor, sistem care sporește cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
à la carte, supralicitarea plăcerilor private: se structurează o nouă cultură în care consumerismul, cultul trupului și al psihologismului, dorința de autonomie și de împlinire individuală au făcut din raportul cu sine o dimensiune de o importanță capitală. Aici figura emblematică este Narcis. Așa stau lucrurile. Rămâne acum să analizăm dacă modelele corespund faptelor observabile, să evaluăm fecunditatea acestor fire ale Ariadnei confruntându-le cu schimbările petrecute în faza III. Încotro ne duce cursa dezlănțuită spre fericirea privată? Ne condamnă ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce „spărgătorii de publicitate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru personalitatea individuală și realizarea de sine. Tinerii îndeosebi valorizează dimensiunea personală a consumului lor (îmbrăcăminte, muzică, divertisment), semnele apte să-i distingă de alte grupuri asemănătoare. Acum chiar și cei mai puțin privilegiați vor să aibă acces la semnele emblematice ale societății de hiperconsum și prezintă aspirații și comportamente individualiste, fie și sub forma supunerii la canoanele modei 29. Pe măsură ce integrarea prin muncă sau școală se dezagregă, pe măsură ce identitățile de clasă și marile mișcări colective dau semne de epuizare, tinerii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
III nu se semnalează prin reînvierea lui Dionysos, ci prin inventarea unei noi culturi a confortului care, întoarsă cu fața spre traiul mai bun calitativ și spre subiectivitățile emoționale, nu încetează, prin chiar acest fapt, să facă să regreseze figura emblematică a dezlănțuirii pulsionale. „Legea” e imparabilă: cu cât se afirmă confortul-lume, cu atât figura lui Dionysos se estompează. Nu ultradepășire a subiectului în grupuri sau haos pulsional, ci idealul unui cadru de viață confortabil pe care individul trebuie să poată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
paradisurilor artificiale. Momentul hiperconsumului este și cel al banalizării recursului la stupefiante. Satisfacția beției, consumul masiv de droguri, stările de transă în timpul petrecerilor tehno: oricât de evidente ar fi, aceste fapte nu autorizează ridicarea lui Dionysos la rangul de mit emblematic al epocii noastre. Departe de a cultiva extazele frenetice, aceasta demonizează chiar stupefiantele și duce, printr-o cruciadă planetară, un război ideologic și polițist total. Dionysos aducea bucurie și bogății, anunțând Epoca de aur: astăzi, drogurile sunt asociate cu infernul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
persoană” ca opțiune și mod de găsire a unor satisfacții compensatorii, a unui mijloc de a lua în gestiune segmente întregi ale existenței private. Sexul ca soluție?tc " Sexul ca soluție ?" Sexul a fost adesea prezentat ca un alt continent emblematic al supremației lui Superman. Interpretare care, de fapt, e departe de a fi nouă. Încă din anii ’50, cei mai atenți observatori consemnau deja includerea domeniului sexual în dinamica societății de consum. Asimilate cu un divertisment la îndemână, cu o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Sinodul admite că unii dintre preoți ar fi putut colabora cu Securitatea. În comunicat nu se menționează faptul că există și ierarhi care au făcut acest lucru, nu numai simpli preoți. [...].” * I.P.S.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, este una dintre figurile emblematice ale Bisericii Ortodoxe Române. Nicolae Corneanu a avut curajul să-și recunoască erorile din trecut. De aceea, și-a propus să nu mai facă nici un compromis. Nicolae Corneanu spune că tot ce a făcut după 1990, a făcut doar fiindcă
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
printr-o dublă sinucidere. Tomoe este fantoma femeii ce dorește cu disperare să-și încheie viața alături de Yoshinaka, dar care sfârșește prin a îndura caznele unei morți solitare, pedeapsă a unei nemăsurate iubiri. Generalizând, putem afirma că, dincolo de acest exemplu emblematic, întoarcerea fantomei e întotdeauna o mărturie a imposibilei, inacceptabilei separări de ființa iubită, dar și de lume, de viață. Forța mereu prezentă a dragostei - pentru un bărbat sau pentru o femeie, dar și a dragostei de viață - condamnă fantoma la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
malul unei ape curgătoare sau de un munte, waki este singurul care vede, care aude fantoma. El reprezintă mediatorul necesar manifestării invizibilului în vizibilul a cărui întrupare e shite. Structura în trei părți a unei piese no „cu fantome” este emblematică pentru această dramaturgie. Într-un loc oarecare sosește waki - de cele mai multe ori, un călugăr pribeag, pornit în căutarea adevărului despre cele întâmplate odinioară pe acele meleaguri, adevăr pe care îl află mai întâi, în prima parte a piesei, din gura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lipsită de măreție, ceva din grandoarea lumii de dincolo, a lumii aflate de cealaltă parte. În Lecțiile de la Milano 2, Kantor consacră ultima prelegere importanței „acestei micuțe camere a copilăriei”, forței și valorii ei de adevăr, făcând din ea spațiul emblematic al artistului de astăzi, ce-și înfruntă temerile nu cu vajnicele arme ale anticului erou tragic, ci „ca un biet om dezarmat, care a ales să dea piept cu oroarea, cu spaimele, de bunăvoie și fiind pe deplin conștient de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe o cacofonie. Ideile și ipotezele psihopatologice care urmează se înscriu pe această linie, propunându-și să excludă orice explicație simplistă și liniară, cu toate că, din spirit de claritate didactică, vom iniția și o expunere a principalelor axe de comprehensiune. FIGURA EMBLEMATICĂ A MORȚII ÎN ADOLESCENȚĂ Este imposibil să vorbim despre sinucidere și despre tentativă de suicid fără a formula câteva întrebări privind sensul morții în adolescență. Așa cum am mai spus deja, mulți adolescenți, dacă nu toți, se gândesc la moarte într-
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fie că este proiectată asupra altcuiva prin intermediul unor fantezii ucigașe mai mult sau mai puțin invadatoare (acei alții care te împiedică să trăiești adevărata viață etc.), această moarte este o imagine de care trebuie să ținem cont dacă nu chiar emblematică a adolescenței. Câte expuneri la risc ale adolescentului nu sunt însoțite de gândul fugar că moartea este după colț, urmat de sentimentul de ușurare sau de triumf când, în urma comportamentului riscant, adolescentul n-a pățit nimic! De altfel, în societățile
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
expunere la risc și conduită suicidară (Marcelli și Mésange, 1999). În sfârșit, în unele medii culturale ale adolescenților, jocul în jurul morții este foarte frecvent (grupurile darks, puncks) și ritualurile satanice atrag mulți tineri. Moartea capătă adesea pentru adolescent un chip emblematic de care acesta se agață uneori, ca și cum ar putea s-o îndepărteze mai bine. Fața intangibilă și împietrită a morții se transformă în singurul reprezentant posibil al unei vieți în care orice schimbare este sursă de amenințare: moartea este transformată
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
activare a valorilor sunt atât de complicate, de indeterminate, încât nici o școală nu ar fi capabilă să țintească așa ceva. Și în nici un caz ele nu mai țin doar de școală. Din păcate! Activitate Alcătuiți o listă de cazuri cu personalități emblematice pentru disciplina pe care o predați la care se poate evidenția continuitatea sau discontinuitatea dintre succesul școlar și cel socioprofesional (academic, artistic, cultural, politic etc.). 3.5. Calitatea educației și mediul universitartc "3.5. Calitatea educației și mediul universitar" Un
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]