2,112 matches
-
calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide află că Elvira mai urmărise cu succes și alți debitori și că era în curs de a mai executa câțiva. După o oarecare luptă cu sine, Ioanide abdică și dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
corpului, dar și în Manualul de etnografie (1967) că există o relație străveche între corp și cultură, între corp și estetică. Arta însăși este, după el, la origine, o activitate a corpului: cosmetică, podoabe, dans (care determină mișcarea), dramă (care emoționează), literatură orală (care este recitată și ascultată în public)... El distinge, pe de altă parte, obiectele tehnice de obiectele artistice în funcție de efectele lor: fizice (utilitate) pentru primele, sensibile (inutilitate) pentru celelalte. După el, "estetica, prin efectele ei sensibile, contribuie la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vechi spirit de libertate, care a produs marile reforme din '89, dar căruia excesele Terorii și reacțiunile ce i-au urmat acesteia i-au micșorat și mutilat opera mai târziu, acest spirit renăștea tânăr, vivace și arzător. Guvernul s-a emoționat un pic; dar cum propaganda liber-schimbiștilor era cu totul pașnică, cum era de altfel destul de ușor de a opune ca o contra-pondere exigențelor intratabile ale protecționiștilor, i-a lăsat în pace. Ministrul de interne, domnul Duchâtel, a mers chiar până
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prins decât ultimul cuvânt. Era vorba de cuvântul filozofic. După o scurtă pauză, a pronunțat în mod distinct: "Adevărul" [...], apoi s-a oprit, a spus încă o dată același cuvânt, îl repeta încă străduindu-se în van să își completeze gândirea. Emoționați de acest spectacol, l-am conjurat să își suspende explicația și să se odihnească un pic. Abatele se aplecă pentru a-l ajuta să își reașeze capul pe pernă. Atunci suflul buzelor sale nu mai putea ajunge la mine. A
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
stimulat, energizat, mobilizat. Cunoașterea se realizează prin experimente și raționamente. Aceasta explică lipsa de omogenitate în rândurile publicului care frecventează muzeele. Arta nu este o activitate omenească banală, care să poată fi studiată așa cum sunt cercetate alte domenii. Arta intrigă, emoționează, scoate din starea de indiferență, totul în funcție de receptare. În perceperea artei, este necesară o ucenicie pentru că un tablou nu se dezvăluie cu ușurință privirii. Arta solicită toate simțurile privitorului. Se spune că, dacă le-ai văzut pe toate și n-
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
le poată stăpâni. E un lucru cu care unii se laudă, fără să recunoască faptul că această stăpânire de sine o datorează adesea nu puterii de caracter, cât unei anumite sărăcii de temperament. Emotiv nu trebuie considerat acela care se emoționează des, ci acela care se emoționează ușor, din orice motiv. Esențialul este să învățăm să ne dominăm. Cele mai grele lupte nu sunt totdeauna cele pe care le dai cu alții; ele sunt cele pe care le dai cu tine
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cu care unii se laudă, fără să recunoască faptul că această stăpânire de sine o datorează adesea nu puterii de caracter, cât unei anumite sărăcii de temperament. Emotiv nu trebuie considerat acela care se emoționează des, ci acela care se emoționează ușor, din orice motiv. Esențialul este să învățăm să ne dominăm. Cele mai grele lupte nu sunt totdeauna cele pe care le dai cu alții; ele sunt cele pe care le dai cu tine. Numai cine s-a învins pe
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
meu nu m-a mângâiat, nu m-a îmbrățișat și nu m-a sărutat niciodată, nici când ar fi putut să o facă, când eram copil. Mama, care avea un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în stare de epave ("două păpuși stricate", "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem, Gabriel, să nu păstrezi despre noi imaginea de acum" etc), Mihnea, la rândul lui, îmi vorbise de "spectralitatea" lui Virgil. Sun și aștept emoționat să se deschidă ușa, pregătit pentru orice surpriză. Ușa se deschide, în prag este același Virgil dintotdeauna, cu sacoul de cașmir bej, cu pantalon gri, cu cămașă pepită și cravată. Doar mai puțin surâzător. Intru în vestibul și de sus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jos" și ca inaccesibilă. Este o adevărată promoție a vieții când ajungi să te miști firesc printre oameni care până atunci îți vorbeau din spațiul "abstract" al catedrei, al scenei sau al cărții. Așa se face că am fost foarte emoționat când am cunoscut-o pe soția lui, pe Irinel Liciu, pe care în adolescență o văzusem în toate baletele de la Opera din Cotroceni. Locuiam pe Dr. Lister și aproape în fiecare seară eram acolo, dîndu-i 5 lei lui "nea Gheorghiță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și-i perfecționează sufletul. Sălbatecul nu se emoționează de nimic. Dacă comedia arată defectele, drama înfățoșează vârtejul sufletului nostru. Drama va arăta ce poate face pasiunea din noi; cum sub impulsiunea ei, sufletul nostru devine măreț până la sublim sau hâd până la oribil, după calea care ea a apucat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a dispărut pe vecie. Vezi bine, astăzi nimeni nu mai scrie poezie, nici cântece. (406) Nu se mai scriu, așa cum spunea Pindar, „imnuri dulci ca mierea”, iute-ncropite spontan În cinstea tinerilor 2. Dar așa ceva este absurd. Omul continuă să fie emoționat de sentimente de iubire. Asemenea stări sufletești, dacă sunt lipsite de dispoziții naturale pentru poezie și muzică, nu pot fi trezite nici de sunetele flautului, nici de cele ale lirei, deși În fond aceste instrumente au rămas la fel de grăitoare și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Apoi cortegiul a pornit spre cimitirul Eternitatea. Pe drum corul liceului intona cântece funebre. La cimitir a luat cuvântul d-l A. Paul profesor, arătând în amănunțime origina și viața defunctului. D-l Paul a descris într-un mod destul de emoționat scenele din tinerețea mortului Popescu, vigoarea și energia sa ca tânăr și peripețiile prin care a trecut până la refugiarea lui în România liberă. Apoi a trecut în revistă toată viața culturală a Bârladului la care a participat cu o bună
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
destinație, Tucson, eram hotărât să îmi simpatizez audiența. Ba chiar mi-am pus un bilețel pe pupitru pe care scria: „Implică-te, fii prietenos, zâmbește!”. Strategia părea să funcționze. Toată lumea a ascultat cu atenție, a râs și chiar s-a emoționat la pasajele sentimentale. Criza se sfârșise. Sau nu. După ce am auzit o mulțime de complimente în timp ce părăseam sala de conferințe, am străbătut holul hotelului, îndreptându-mă către magazinul de cadouri. Tocmai începusem să examinez un porc mistreț împăiat când un
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
al individului”. El consideră trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea și „răsunetul” (ecoul). Emotivitatea exprimă reacțiile afective ale persoanelor În fața diferitelor evenimente. Emotivii au tendința de a se tulbura puternic chiar și pentru lucruri mărunte. Dimpotrivă, non-emotivii sunt aceia care se emoționează greu și ale căror emoții nu sunt prea violente. Activitatea desemnează dispoziția spre acțiune a unei persoane. Persoanele active au o continuă dispoziție spre acțiune, nu pot sta locului. Cele non-active acționează parcă Împotriva voinței lor, cu efort și plângându
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
se vând cărțile, chiar dacă femeile nu-i sunt credincioase, În cele din urmă el răzbește. E drept, tot cu ajutorul femeilor. Lista lor - prea lungă și prea complicată - dă adevărata dimensiune a celui care scrie că singurul lucru care „m-a emoționat profund și În același timp mi-a furnizat tonul just este războiul”. Despre adevăratele aptitudini războinice ale lui Pierre Drieu la Rochelle s-a scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o școală unde publicul nu se pasiona, în mod special, pentru "festivități omagiale sau comemorative", după cum i se părea unui elev implicat în organizarea manifestării. Din punctul lui de vedere, majoritatea celor din jurul său "nu erau genul care să se emoționeze că, acum vreo 80 de ani, se "făurise" România Mare". Așadar, participarea afectivă ținta declarată a oricărei sărbători publice era, aproape din start, compromisă. Elevul percepea mai multe opțiuni posibile, greu de împăcat: "era foarte greu să combinăm ceea ce ne-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ea însăși era atât o stoică încredințată că fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și clasici, au determinat-o să prețuiască explorările hibride
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
începutul lui 1949, o surpriză: cufărul plin cu documente vechi a sosit de la Lausanne conținând manuscrisul pierdut al Memoriilor lui Hadrian. Kayaloff, un înger sub forma lui Hermes, își ținuse promisiunea. Ele au ajuns pe 24 ianuarie 1949. Yourcenar era emoționată și a petrecut multe luni recitindu-le și reconstituindu-le semnificația. Ele au trezit demonul creației sau au deschis o stavilă care fusese blocată. Nu scrisese nimic substanțial sau original pe tot parcursul anilor de război la Hartford. Acum avea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cărui operă profesorul Walter Kaiser o convinsese să țină o conferință la Harvard în 1987. L-a găsit pe Borges obosit și pregătit să moară (el a murit câteva săptămâni mai târziu, pe 14 iunie), iar Yourcenar a fost foarte emoționată de întâlnire. Restul anului 1986 a fost haotic dar nu complet solitar: cel puțin pentru cineva care se baza atât de mult pe conversație cum făcea ea. După ce s-a întors în iunie la Petite Plaisance, s-a hotărât că
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sesizabilă între personajele dezinvolte, posesoare ale unui limbaj mai puțin cultivat, și limba pe care ele o folosesc, latina, dar o latină forțată să se "mlădieze" pe un subiect "mai puțin nobil". Stilul nobil, grav, care ar trebui să ne emoționeze, își schimbă destinația: aici instruiește, critică și deviază într-o direcție caricaturală. În mare, suntem astfel pregătiți pentru întâlnirea cu fantomaticul Don Quijote, cel ce pare mereu dominat, în logica realității primare a textului, de Sancho Panza care, nu de puține
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anume subînțeles în ramurile care se desfăceau sub ierburi ca două coapse enorme. Cunoscu luni în șir o legătură fericită cu Quillaja", în Michel Tournier, op. cit., p. 140. 363 "Prezența aproape carnală a insulei lipite de el îl încălzea, îl emoționa. Glia asta care-l înfășura era goală. Se lăsă și el gol. Cu brațele-n cruce, cu pântecele palpitând, îmbrățișa din toate puterile acest mare corp teluric, ars toată ziua de soare și care-mprăștia o sudoare mirosind a mosc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
seamănă cu nimic din ce s-a scris înainte și care devine spațiu al unor trăiri extreme sublimate în cuvânt. Nu există nimic artificial în această literatură, nimic fabricat "în laborator", aseptic și neconvingător. Este o literatură vibrantă, capabilă să emoționeze nu numai psihologic, ci și estetic. Asta e ceea ce rămâne. Capitolul 2 Mărturia lui Soljenițîn 2.1. În răspăr cu vremurile 2.1.1. Destinul scriitorului În orice discuție despre literatura concentraționară nu se pot ignora biografia scriitorului și cadrul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
minuțioasă. Artiștii nu numai că își semnează mândri operele, dar își pictează și autoportretul! În Evul Mediu, o bucată muzicală este admirată ca o manifestare sensibilă a realităților divine. În Renaștere, muzicienii caută să găsească un limbaj muzical capabil să emoționeze, să exprime sentimentele individuale, asemenea poeților după Petrarca, pictorii după Van Eyck și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]