1,519 matches
-
Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Crataegus monogyna"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristica diversă, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Specii floristice semnalate în rezervație: laptele
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); astfel: crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), vinarița ("Asperula odorata"), omag ("Aconitum moldavicum ssp. lycoctotum"), pochivnic ("Asarum europaeum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"), frate-cu-soră ("Melamphyrum nemerosum" specie endemica), ghiocel ("Galanthus nivalis"), stirigoaie ("Veratrum nigrum"), bărboasa ("Botriochloa ischaemum"), mărgica ("Melica transsilvanica"), timoftica ("Pleum alpinum"), studentiță (Arenaria serpyllifolia), firuța ("Poa nemoralis"), bărbișoara ("Bothriochloa ischaeum"), sclipeți ("Potentilla erecta"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), pochivnic ("Asarum europaeum"), năpraznică ("Geranium robertianum"), rocoțea ("Stellaria graminea"), pupezele
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
Urechelnița gigantică din insula Sfântă Elenă ("") este o specie de urechelnițe endemice de pe insulă Sfântă Elenă, o insulă izolată în sudul oceanului Atlantic. Cu dimensiuni de până la 84 milimetrii în lungime incluzând cercii, este cea mai mare din lume. Are spatele negru strălucitor, cu elitre scurte și fără aripi posterioare. Trăiesc în
Labidura herculeana () [Corola-website/Science/323384_a_324713]
-
negru strălucitor, cu elitre scurte și fără aripi posterioare. Trăiesc în subternan în ascunzișuri adânci, ieșind afară doar noapte, în general după ploi. Dave Clark de la grădina zoologică din Londra a afirmat că "Femele sunt mame foarte grijulii". Specia este endemica în insula Sfântă Elenă. A fost descoperită de entomologul danez Johan Christian Fabricius în 1798. Mai târziu a fost confundată cu alte specii mai mici precum "Labidura riparia", si nu a primit foarte multă atenție. A fost redescoperita în 1962
Labidura herculeana () [Corola-website/Science/323384_a_324713]
-
Pinus sylvestris"), jugastru ("Acer campestre"), plop tremurător ("Populus tremula"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus silvestris"), alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe elemente floristice, printre care unele endemice pentru această zonă sau protejate prin "Directiva Consiliului Europei 92/43/CEE" din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), crinul de pădure ("Lilium martagon"), ghiocel ("Galanthus
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
Atriplex tatarica"), cârcel ("Ephedra distachya"), orzul țiganului ("Hordeum hystrix"), limba șarpelui ("Lepidium latifolium"), sică ("Limonium gmelinii"), gărdurăriță ("Nitraria schoberi"), păpădie ("Taraxacum bessarabicum"), albăstrică ("Aster tripolium"), garofiță ("Dianthus guttatus"), limba mielului ("Halimione verrucifera"), stânjenelul de baltă ("Iris sintenisii ssp. brandzae", specie endemică pentru acest areal), păducherniță ("Lepidium ruderale"), ghizdei ("Lotus angustissimus"), colilie ("Obione verrucifera"), iarbă de sărătură ("Puccinellia distans ssp. limosa"); precum și comunități vest-pontice cu "Camphorosma annua" și "Bupleurum tenuissimum".
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (dintre care unele foarte rare) protejate prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: albăstrică ("Aster tripolium"), năfturică ("Artemisia annua"), coada șoricelului ("Achillea setacea"), lobodă sălbatică ("Atriplex tatarica"), nalbă mare ("Althaea officinalis"), dentiță ("Bidens tripartita"), ciulin ("Carduus nutans"), urda-vacii ("Cardaria draba"), volbură ("Convolvulus arvensis"), nemțișor de câmp ("Consolida regalis
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"); ce adăpostesc floră și faună specifice Câmpiei Române. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște și de mlaștină), dintre care unele foarte rare, protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. În arealul parcului sunt întâlnite trei specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), trifoiașul
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
49 ha, este inclusă în situl de importanță comunitară - "Zău de Câmpie" și reprezintă o fâneața formată din două parcele, încadrată în bioregiunea continentală a Transilvaniei. În arealul rezervației vegetează peste 350 de specii de plante rare, printre care unele endemice pentru acesată zona sau protejate prin "Directivă Consiliului Europei 92/43/CEE" din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Specii floristice semnalate în arealul rezervației: bujor de stepa ("Paeonia tenuifolia"), capul-șarpelui
Rezervația de bujori Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/324381_a_325710]
-
specii de plante de mare altitudine, ceea ce constituie peste 30% din totalul acestor plante de pe teritoriul Bulgariei. În plus, s-au găsit aici circa 300 de specii de mușchi și o cantitate mare de alge. În parc trăiesc 18 specii endemice, 15 bulgărești și restul balcanice, precum și o mare cantitate de specii conservate, cum ar fi floarea de colț, simbol al Pirinului. Numărul total de specii conservate este de circa 60, iar 126 sunt incluse în Cartea Roșie Bulgară a Speciilor
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
vegetație în , unul forestier, unul subalpin și unul alpin, dispunere cauzată de altitudinea înaltă la care se află întregul parc. În parc trăiesc circa 2090 de specii și subspecii de nevertebrate, printre ele numărându-se 300 de specii rare, 214 endemice și 175 fosile vii, precum și 15 specii incluse în listele internaționale de specii amenințate cu dispariția. 6 specii de pești trăiesc în parc, ceea ce constituie 6% din totalul speciilor de pește de apă dulce din Bulgaria; de asemenea, mai trăiesc
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
și în care îl acuza pe primul ministru de utilizarea aparatului guvernului și a unor tertipuri procedurale, pentru a mușamaliza un fapt evident: plagiatul său. La 15 august 2012, revista "Nature" a publicat online un editorial despre „practica plagiatului, aparent endemică în România și frecventă în rândurile clasei politice din Europa” și știrea că oamenii de știință români au inițiat un „forum de recenzie independent”, numit "Integru", pentru a combate plagiatul. Știrea a fost reluată în presa românească (Adevărul) în ziua
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
de la Aristotel încoace și Platon, pe tehnic de la Newton și Einstein, toată lumea a plagiat”. Presa românească și internațională a reacționat vehement la părerea ministrului Rus. Presa internațională comentează negativ despre situația creată de plagiatul primului ministru, și vorbește de „forme endemice de necinste în România” (Washington Post, Herald Sun, Newsweek). La 2 iulie 2012, revista "Nature" a revenit cu o notă despre raportul CNATDCU și despre intervenția ministrului interimar Liviu Pop care a amenințat Consiliul cu datul în judecată. Revista menționează
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
are în componență arbori și arbusti cu specii de de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și scoruș ("Sorbus dacica"). Vegetația ierboasă este alcătuită din elemente floristice de pajiște și stâncărie (dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă); cu specii de: gâscariță ("Arabis alpina"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), in galben ("Linum flavum"), clopoței ("Campanula rotundifolia"), iarba surzilor ("Saxifraga paniculata"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), omag ("Aconitum moldavicum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica") sau "Taraxacum hoppeanum
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității. Poliomielita a existat pentru mii de ani în mod latent ca patogenie endemică până în anii 1880 când în Europa a început o epidemie mare care s-a întins apoi și în Statele Unite ale Americii. Prin 1910, o mare parte a lumii a cunoscut o creștere dramatică a cazurilor de poliomielită și epidemiile frecvente
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
imunitate deplină necesită expunere la fiecare serotip. O afectiune rară, cu o prezentare similară este poliomielita nonpoliovirus, care poate să apară de la infecții cu enterovirus nonpoliovirus. Poliomielita este extrem de contagioasă pe cale oral-orală (sursa orofaringiene) și fecal-orală (sursă intestinală). În zonele endemice, polioviruși sălbatici pot infecta practic întreaga populație umană. Acesta este sezonieră în climat temperat, cu vârful transmisiei vara și toamna. Aceste diferențe sezoniere sunt mult mai puțin pronunțate, în tropice. Timpul dintre prima expunere si primele simptome, cunoscute sub numele
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
de baltă ("Sterna hirundo"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), sau lăstun de mal ("Riparia riparia"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște și de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: trifoiașul de baltă ("Marsilea quadrifolia") și pălămida ("Cirsium brachycephalum"), specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); pelin
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
și Vârful Bran - 1.840 m), de importanță geologică, floristica și peisagistica, acoperită cu păduri de rășinoase și pajiști. Floră rezervații are în componență o gamă diversă de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori); printre care se află specii endemice sau protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) Vegetația forestiera este constituită din arbori și arbuști cu specii de de: molid
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). Flori și ierburi La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În arealul parcului sunt
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În arealul parcului sunt prezente mai multe specii de plante vasculare (carmofite) și endemice , astfel: gălbenuș ("Crepis jacquinii") frigurele ("Cardaminopsis neglecta"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoței ("Symphyandra wanneri"), cupă ("Gențiana kochiana"), cărbuni ("Phyteuma spicatum"), ranunculus ("Ranunculus thora"), bujor de
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoței ("Symphyandra wanneri"), cupă ("Gențiana kochiana"), cărbuni ("Phyteuma spicatum"), ranunculus ("Ranunculus thora"), bujor de munte ("Rhododendron kotschy"'), rogoz ("Carex strigosa"), păiuș ("Festuca strictă"), pipirig ("Juncus castasneus"), scradă ("Festuca drymeja"). Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
copac dragon"), arbuști și ierburi. Viața sălbatică include multe ierbivore, cum ar fi zebra Grevy, gazela Soemmering, antilopa Beisa și, în special, populația ultimilor măgari sălbatici africani ("Equus africanus somalicus"). Păsările includ struțul, ciocârlia lui Archer care este o specie endemică ("Heteromirafra archeri"), pasărea secretar, etc.. În partea de sud a câmpiei, în Etiopia, se află Rezervația Mille-Sardo (stabilită în 1973). Multe fosile au fost descoperite în regiunea Awash, nu numai hominizi, ci și elefantoizi, crocodili și hipopotami. Depresiunea Afar este
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această zonă sau foarte rare; printre care: nopticoasă ("Hesperis matronalis ssp. moniliformis"), stânjenel de munte ("Iris dacica"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), iederă albă ("Daphne blagayana"), angelică ("Angelica archangelica"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), secară de munte ("Secale
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
aflată în stadiul L larvar). Contaminarea umană se face prin ingestia ouălor embrionate prezente pe fructele sau legumele contaminate sau în apa murdară sau prin intermediul mâinilor murdare sau prin geofagie, în special în rândul copiilor și handicapaților mintali din zonele endemice. Rolul muștelor a fost evocat în diseminarea ouălor și contaminarea alimentelor. În tubul digestiv, coaja oului este digerată de către sucul gastric și pancreatic, eliberând larva L (eclozarea). Larvele cresc și năpârlesc de 3 ori, formând 3 stadii larvare succesive (L
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
se face prin ingestia ouălor embrionate prezente pe fructele sau legumele contaminate sau în apa poluată cu dejecții umane, prin pulberea de sol sau prin intermediul mâinilor murdare sau prin geofagie, în special în rândul copiilor și handicapaților mintali în zonele endemice. Rolul muștelor a fost evocat în diseminarea ouălor și contaminarea alimentelor. Găinile, porcii și câini pot servi probabil ca gazde intermediare. Infecția cu tricocefali este o veritabilă maladie a contaminării cu fecale și este favorizată de lipsa apei, insalubritate și
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]