7,152 matches
-
operantă (ca să spunem doar atât) în ansamblul teoriei literaturii, cel puțin în formula în care se caută o specificitate clar delimitativă. Într-o ultimă instanță, suntem efectiv și decisiv în zona "competenței textuale", eventual cu derivatul "competenței narative" pentru dimensiunea epică (teoretizată de Philippe Hamon), premise ale performanței literare și condiție de acces la literatura canonică. De altfel, în acest context, nici una din limitările specificității prin concept nu a rezistat în fața realității operei, uneori demontate chiar avant la lettre. Într-o
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
o narațiune de tip palimpsest, al cărei strat originar e indicat explicit: lumea operei există ca lume a unui creator identificabil. Într-un caz, cea mai aparent intimă identificare (lirica) e anulată, în celălalt, e negată chiar "obiectivitatea", neutralitatea, "puritatea" epicului. Și, astfel, atât principiul sincerității, cât și cel al adevărului funcționează, pe acest palier, doar ca principii ale ficțiunii, ale construcției, deci ale literaturii. Unde își mai află loc, în acest context, "pactul autobiografic" al lui Philippe Lejeune? Aproape niciunde
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
și, pe de altă parte, grozăviile cu care ne amenință proorocii apocalipsei nu se numără printre subiectele mele favorite. Atunci, de ce n-am putut lăsa din mână Drumul? De ce am citit dintr-o răsuflare o carte aproape lipsită de fir epic, cu numai două personaje neconturate psihologic și fără identitate socială numite doar Barbatul și Băiatul, care nu fac decât să străbată, chinuindu-se, flămânzi, înfrigurați, uzi, jegoși, suferinzi, îngroziți, o lume vidă, calcinată până la dispariția oricărei urme de viață, cea
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
O singurătate intelectuală și morală profundă, uneori dureroasă. Dar pe care n-o dramatizez în nici un fel, deoarece îi cunosc bine cauzele. Și explicațiile sale inevitabile. Viața mea adevărată s-a desfășurat în tăcere, în mine însumi, fără nimic spectaculos, epic și pitoresc în exterior. Neadaptare evidentă, lipsă tot mai accentuată de afinități cu mediul dominant. Un decalaj de preocupări, program personal și limbaj, cam acestea ar fi - deocamdată, foarte sumar spus, cu titlul de simplă introducere - cauzele retragerii mele totale
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
bucată de vreme, perioada de înjumătățire a gravității lor e din ce în ce mai scurtă, resemnarea le ia locul. Toate subiectele par la fel de (ne)importante, totul seamănă a mic scandal de mahala. A bârfă. A „molie din dantelă", cum numea G. Călinescu elephantiasisul epic din locurile în care nu se întâmplă nimic. Un loc în care nu se întâmplă nimic pare societatea românească de azi, lucru cu atât mai straniu cu cât schimbările sunt multe și colorate. Poate nu și destul de adânci. Asemeni plantelor
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
căzut și el în patimă beției, a devenit un inadaptat social. John Cheever și-a ales o cale numai a lui, a depus eforturi supraomenești pentru a pătrunde și a-și consolida poziția în lumea literaturii, pentru a cizela construcții epice de o rotunjime fără cusur. Dacă o catastrofă ar face să piară restul creației lui și ar dăinui numai povestirea Înotătorul, (un bărbat în floarea vârstei își propune să se întoarcă acasă dintr-o vizită străbătând una după alta piscinele
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
tânăr scriitor (mai mult tânăr decât scriitor), nimerește ca din întâmplare între cei doi. Lumea șuților îl lasă rece, politica de stat cu atât mai mult. Problema lui e mult mai simplă: îl înșeală sau nu iubita? Pe această schemă, epicul se rezumă la un set de anecdote. Spărgătorul pregătește atentate peste atentate cu o minuție maniacală. Inventarul pus pe hârtie conține nu mai puțin de 167 de metode (p. 199). Evident, prima dă greș, așa că numerotarea o ia de la capăt
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
dintre ele trebuie să treci la paginile următoare înainte de a citi banda din mijlocul și banda din partea de jos a paginilor. Aceste două benzi țin loc de comentarii la textul propriu-zis și, în același timp, înglobează reflecțiile într-o structură epică. Una dintre ele este rezervată tot scriitorului, care își comentează singur textele, dar mai ales scrie despre Anya, tânăra filipineză cu „un fund atât de aproape de perfecțiune, încât era angelic”. Pentru a o avea aproape, o angajase ca secretară-dactilografă remunerată
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
în timp ce cântau un cover după hitul "Call Your Girfriend" al artistei Robyn și au încărcat clipul pe Youtube. Reacțiile nu au întârziat să apară. "Nu înțeleg de unde le-a venit ideea să folosească cutiile de margarină pentru percuție, dar este epic! Le ador!:) "Mi-aș dori să existe un button cu care să dai 500,000,000 de like-uri :) cu adevărat frumos. " Îmi place mult flow-ul și senzațiile pe care ți le oferă versiunea asta". Sunt doar câteva dintre părerile utilizatorilor
Vezi talentul inedit al unor suedeze by Boitos Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/65863_a_67188]
-
al conceptelor. Nimic nu e dat în scrisul lui, totul se naște, totul capătă contur din câteva detalii de mediu cultural (de unde și ambiția radicală de a propune un sistem centrat pe lectură). Raționamentele însele se dezvoltă după tipicul firelor epice. Ar fi mai corect să spunem că Negrici povestește analize decât că analizează propriu zis. Nicăieri nu vom găsi aici noțiuni în stare pură. Totdeauna acestea vor fi adecvate prin narațiune și abstractizate prin metaforă. O dublă prelucrare, așadar, care
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
lor de-a adera la orice speță de expresie pe care s-o putem socoti literară: "Ea, simțind că e privită, / Dintr-odată se excită // Și se-oprește. El se-nclină. Lin pocnește o bășină...// Cîntă muzica-n grădină..." (Poem epic, 3). Ca și : "Coniță dulce, cînd te caci, / Ai vrea și-o pulă-n gît să-ți bagi; / De-aceea stau în fața ta / De-a pururi spre-a mă descheia / Blînd la prohab ca să mă sugi / Pînă ce măduva-mi
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Mioara Caragea La mijlocul secolului al XVI-lea, regele Joâo al III-lea i-a oferit în dar vărului său Maximilian, arhiduce al Austriei, un elefant din Asia. Romanul relatează voiajul epic al lui Solomon, elefantul, călătoria pe care a făcut-o ca să satisfacă dorințele regale și strategiile absurde ascunse dincolo de ele. Călătoria elefantului (în pregătire la Editura Polirom) nu este un roman istoric; este un amestec de fapte reale și imaginare
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
lucru important, la fel de valide ca și precedentele. În fond, exercițiul se întemeiază pe un transfer de convenție: cele dintâi fiind adevărate în chip consensual, deci nu narativ, se poate imagina o lume în care adevărul lor să persiste în ciuda schimbărilor epice. Iată cum rezultă impertinențele și caracterul apocrif! Condensat, raționamentul e impecabil. Sigur că aceasta nu-i decât regula jocului. (Dar în cazul unui intelectual riguros ca Andrei Cornea, ar fi cu atât mai greșit s-o trecem cu vederea.) Față de
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Mugur, ceea ce însemnă că autorul face parte din familia, vitregită de soartă, a nautiștilor cu pretenții de scriitor. Medicul născut la Constanța și stabilit la New York cochetează în chip pernicios cu actul literar, urmarea acestei alianțe contra-natură fiind o pocitură epică de rarisimă hidoșenie estetică. Cu o cultură predominant științifică și posedînd o inteligență curat non-livrescă, Paul Doru Mugur este ilustrarea nimerită a autorului destul de deștept ca să scrie trei paragrafe cu sens, dar și destul de leneș ca să se mai canonească a
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
de seacă specialitate, atîta doar că darul acesta lexical i-a indus savantului italian o veritabilă deformare de ordin expresiv. Chiar și atunci cînd scrie literatură, Eco face filologie. Eseistul nu renunță la morga cercetătorului nici în momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le macină substanța, aerul cărților fiind intoxicat de roiul trimiterilor savante. Și
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
de permeabile, încît se întîmplă să uităm de existența lor. Trecînd peste această mică inadvertență preliminară, să intrăm în cuprinsul, afirmăm din capul locului, cuceritor, al Dicționarului subiectiv. Mai curînd decît cu un inventar avem a face cu un univers epic, populat de numeroase personaje reconfigurate de Gelu Negrea, înzestrate cu o capacitate de a se recomanda într-o formulă nouă, de-a ne surprinde frecvent nu doar prin nuanțe, ci și prin trăsături diferențiale suficient de consistente. E la mijloc
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
rămășițe pământești descoperite într-o biserică din Porto Ercole, în Toscana, s-a ajuns la concluzia că ele îi aparțin lui Caravaggio, confirmând versiunea potrivit căreia pictorul s-ar fi îmbolnăvit în drum spre Roma de o „febră" letală. Fire epice prețioase se împletesc cu exegeze pătrunzătoare pentru a alcătui acest amplu roman complex și captivant. Nu mai am loc decât pentru senzația de déjà vu stârnită de suita de măiestrite încontrări între forurile eclesiastice, care blamau tablourile pentru abateri de la
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
o modalitate care combină „roata norocului" și „ruleta rusească." Intrarea în selecție ține de hazard (un hazard atent controlat!), supraviețuirea ține de miracol! Cartea este și nu este o istorie a literaturii americane. Înainte de orice, volumul e o amplă scriere epică, o poveste a Americii văzută prin fragmente de literatură. Eseurile propriu-zise sunt prinse în copcile unor date și în rama unei sumare descrieri. Iată câteva exemple: „1507. Numele «America» apare pentru prima dată pe o hartă"; „1740. Predicatorul itinerant George
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
România -, tendința irepresibilă către caricatură și discurs parlamentar, probabil am fi avut în În preajma revoluției marele roman al literaturii noastre... Un roman universal, prin depășirea tematicii înguste a societății românești, și cu atât mai aparte, cu cât, croit după modele epice rusești, nu are înaintași în proza noastră și, firește, nici urmași. C. Stere însuși, deși scrie în română și definește romanul drept un discurs al „întoarcerii la matcă" a basarabeanului Vania Răutu, rămâne, paradoxal, un rus. Nu numai cultural, ci
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
fac copiii când se zbenguie." (p. 241) Autorul nu-i nici el străin de apucăturile naratorilor săi. Se eschivează și el cât cuprinde, ceea ce, nemaifiind un fapt de stil, alunecă spre inconsistență. Citită neconcesiv, Ramona-Vals e mai degrabă săracă în epic și, derivând de-aici, mai degrabă repetitivă. E de-ajuns să spun că o aceeași scenă de moarte stupidă și suspectă apare în două povestiri, Enigma Soniei și Plecarea Generalului. Mi se pare totuși excesiv ca două femei să dispară
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
la literatura română, observăm că fiecare epocă are acest dublu nivel. De exemplu, în anii '40-'80 ai secolului XIX, romantismul are, ca elemente dominante, proza non-ficțională (relatarea de călătorie, jurnalul intim, corespondența, eseul etc.) și o poezie eterogenă (lirică, epică, didactică etc.). Nuvela și romanul sunt considerate în epocă specii inferioare. „Romanul n-are nume bun", afirma un scriitor pașoptist. Nici unul dintre pașoptiști nu reușește, de altfel, să încheie un roman, nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o sinteză epică rămâne. Oricâte astfel de puncte de divergență (sau de inflexiune) am găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind, nu ezită s-o pună în practică. Înainte de a fi
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic, autorul trăind cu iluzia că-și poate descrie viața cu ariditatea tehnică cu care, altădată, ținea disertații despre palatizarea labialelor din limba română. Urmarea este că fiecare capitol e întocmit după tipicul fișelor lingvistice, paragrafele fiind numerotate cu cifre arabe
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
extravagante, străduindu-se să-și convingă cititorii că trăiesc într-o lume cu dedesubturi deliberat tăinuite și în care nimic nu e ceea ce pare a fi, Don DeLillo nu mai are nevoie să-și demonstreze aptitudinea de a construi edificii epice. Și nici măcar pe aceea de a le dărâma, deoarece a recurs (demonstrativ sau nu) și la deconstrucție, jucându-se de-a dilatarea monstră a timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
reușește să metabolizeze bezna și halucinațiile subconștientului (al doilea eu!), transformându-le în lumina propriului viitor. Tiziano Scarpa explorează în Cecilia puterea ei de a genera un vortex de imagini simbolice, ordinea senzorială și cea inteligibilă fiind integrate aceluiași flux epic. Silogismul tradițional susceptibil de a deveni o gândire în cerc cedează locul raționamentului prin imagini. Colajul, „corelativul obiectiv" în poezie, sau fluxul conștiinței în proză sunt elementele unor limbaje estetice avansate de psihologie tip Wilhelm Wundt - Alfred Binet. Autorul ne
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]