1,461 matches
-
omoară în preajma unei inspecții din frica absurdă de a nu fi găsit cu lipsuri pe care nu le are. El e holtei, trăind cu sora și cu mama lui, un scindat prin urmare cu teama răspunderilor sociale. În Păcat, studiul eredității e dus până la o impresie neplăcută de monstruozitate umană. Mitu, copilul cu porniri incestuoase al unui preot, Ileana, fata cu instincte sangvinare a aceluiași, sora vitregă a lui Mitu, strident caz patologic cu forme isterice, acestea sunt cazuri de clinică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în care să mă simt la mine?... Ce blesteme, Ce patimi fără nopți și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă ereditatea aprigă: Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage, Pe aici și-or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Crainic continuă cu știință spiritul lui Vlahuță, sacrificând invenția lirică lapidarității gnomice: Trecutul adormit și viitorul În clipa care bate le-mpreuni: Când fericiți lipim la piept feciorul, Îmbrățișăm într-însul pe străbuni. De profundis tratează sobru, nu fără gravități, sentimentul eredității: Străbunii mei din vremuri legendare, Al vostru suflet de umili țărani A dormitat sub secolii tirani Ca sub un greu de lespezi funerare. De reținut de asemeni o îmbarcare mistică: Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din jur Și-mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o cuprinde toată nici un cântec. Interesanți sunt I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a parcului din jur67. Luțica întruchipează deci un tip feminin radical opus cloroticei Mili, tipul femeii nesățioase, născută cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică a acelorași "gene", nu prin procreație, ci prin instituirea quijotescă a iluziei creatoare, care oferă omului libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din aceste rânduri este că obiectul chimiei, frecvent neglijat în ultimii ani, are implicații mai profunde și mai complexe decât orice alt obiect de învățământ. Atât trăirile de zi cu zi cât și visele ne sunt controlate nu numai de ereditate ci și de diferite reacții chimice. Suntem cu toții, mai mult decât am fi pregătiți să o recunoaștem, produsul indirect al dascălilor, al acelor oameni mai întotdeauna sacrificați pe altarul dăruirii, uitării de sine, îngăduinței, răbdării, toleranței. A trăi înseamnă a
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
au ajuns pînă la noi. În același timp, este o epocă de redistribuire a puterii politice. Efectele conjugate ale atacurilor din afară, ale rivalităților dintre regi și ale procesului de dizolvare internă pe care l-am semnalat deja tendință către ereditatea funcțiilor comitale și a *beneficiilor vasalice duc la un adevărat transfer de putere publică de la eșalonul regal către eșaloane inferioare, care permit o mai bună asigurare a protecției și o încadrare a populațiilor. Deja Francia occidentală s-a dezmembrat în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
așa se explică interesul său pentru Lorena -, slăbește din ce în ce mai mult. Încă de la sfîrșitul secolului al IX-lea, mai marii regatului, adică prinții locali și episcopii, se simt destul de puternici pentru a alege ei înșiși pe rege, introducînd principiul electoral în detrimentul eredități în familia carolingiană. Astfel, vreme de un secol, din 888 pînă în 987, alternează regi carolingieni (Carol cel Simplu din 893 pînă în 923, Ludovic al IV-lea, Lothar și Ludovic al V-lea din 936 pînă în 987) și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe partizanii ultimului carolingian, Carol de Lorena (unchiul regelui defunct), celor ai lui Hugo Capet. El arată rolul decisiv jucat de mai marii regatului, laici și ecleziastici, cu ocazia succesiunii regale, precum și ezitarea între două moduri de desemnare: alegerea sau ereditatea. În sfîrșit, el face portretul regelui ideal la acest sfîrșit de secol al X-lea: un rege care servește și care apără interesele celor mari. 10. Societatea feudală Progresiv, în decursul Evului Mediu, se elaborează o organizare originală a societății
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de fapt. În drept, regele are îndatoriri față de supușii săi și față de Dumnezeu, în fața căruia este răspunzător de actele sale. De altfel, el trebuie să respecte un anumit număr de reguli obișnuite desemnate sub numele de "legi fundamentale" ale regatului: ereditatea coroanei în ordinea primogeniturii cu excepția femeilor (legea numită salică), inalienabilitatea domeniului, independența puterii regale. Există de asemenea limite de fapt pentru absolutism: imensitatea relativă a regatului, legată de încetineala comunicațiilor, vigoarea particularităților locale și a limbilor regionale, numărul mic al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
permite controlul funcționarilor. Sully și redresarea financiară și economică. Sully, numit superintendent la Finanțe, reușește să redreseze situația financiară datorită unui control strict al cheltuielilor și al încasărilor. Acestea au crescut prin crearea *paulettei, drept anual plătit de funcționari în schimbul eredității funcțiilor lor. Ridicarea economică este rapidă, dovedind vitalitatea profundă a regatului în ciuda stării lamentabile în care se găsesc anumite regiuni către 1598. Henric al IV-lea și Sully se raliază *mercantilismului conform căruia trebuie să vinzi în străinătate mai mult
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
funcții (oficii), numit astfel după numele finanțistului Paulet, primul care a întărit perceperea acestei dări. Funcționarii care se achitau de acest drept anual, egal cu a șaizecea parte din prețul funcției lor, o puteau transmite moștenitorului lor. Se consacra astfel ereditatea funcțiilor. Pavăză. Scut pe care era ridicat regele germanic cu ocazia ceremoniei de urcare pe tron. Pecetluită (ceramică). Desemnează fabricarea de obiecte din pămînt ars prin turmarea realizată în atelierele unor olari care imprimau numele firmei lor pe fundul vasului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din veacul al XVII-lea nu s-a pierdut cu totul, ci a ajuns până la veacul al XIX-lea "plutind pe răsîpele aduse de veacul al XVIII-lea". Ce înseamnă această tradiție culturală? Mai întîi, o rafinare cerebrală, trecută prin ereditate de la o generație la alta până la bonjuriștii de la 1840. Nu e lucru fără însemnătate subțiarea creierului în mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lea. Na? ionalismul este adeseori prost �n? eles pentru c? exist? dou? feluri de na? ionalism: primul este na? ionalismul retrograd, de tipul celui din Atena antic? sau din timpul Evului Mediu, c�nd apartenen? a depindea de ras? sau de ereditate. Cel? lalt na? ionalism, cel progresist, a fost rezultatul Revolu? iei Franceze. El era bazat pe aderarea de bun? voie la o revolu? ie comun?: un na? ionalism op? ional. Cei care confund? aceste dou? na? ionalisme confund? Fran? a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din ce în ce mai credibilă pentru comunitatea științifică actuală datorită unor contribuții novatoare repurtate de unele discipline avangardiste. Utilă, în contextul analizei de față, este evocarea limpezirilor pe care le-a provocat biologia moleculară și epigenetica, în problema îndelung controversată a raportului dintre ereditate (nature) și mediu, educație (nurture). B. Lipton (2001), nume cu blazon al domeniilor amintite, reechilibrează scorul în inepuizabila dispută, argumentând și rolul mediului în formarea și evoluția personalității, care în coproducție cu zestrea genetică condiționează decisiv acest proces. Aserțiunea care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copiilor maltratați, cu referire la capacitatea lor de a-și păstra sănătatea mentală la vârsta adultă, Collishaw și colaboratorii săi (2007, p. 213) afirmă că: Funcționarea rezilientă s-ar părea că se ivește din interacțiunea între factori ce țin de ereditate, caracteristici individuale, și factori ce țin de experiență în timp. Factorii genetici (de exemplu, polimorfism în genotipul A de oxidoză a monoaminei), factori biologici (de exemplu, reactivitatea la stres), factori cognitivi (de exemplu, inteligența, localizarea controlului, stima de sine, planificarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de pură cogniție"; "este o problemă de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează antinomiile. Mulți uită atunci când se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prefigurează principalele axe în jurul cărora sunt construite discursurile (ai căror poli sunt considerați de unii generatori de opoziții de unde și taxonomiile curente -, dar pe care preferăm să îi considerăm ca fiind mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
culturale: limbă, obiceiuri, simboluri, mituri, memorii comune ș.a. -, reprezentațională în sens de "granițe", de percepție sau imagine -, politică în sens de acțiune de inculcare a elementelor culturale și valorilor -, afectivă în sens de atașamente, emoții și biologică (în sens de ereditate); iar componenetele sale sunt: afecte, cogniții, reprezentări, practici, atașamente culturale ș.a. În general, se spune că esențialiștii accentuează ideea de suprastructură pe continuitate istorică și culturală, în sensul că identitatea colectivă preexistă actorul, iar acesta fie și-o însușește prin
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Fiecare creatură avea treapta ei pe această scară a vieții și trebuia să-i servească pe cei mai sus decât ea și să se ocupe de cei de sub ea. Era o comunitate În care rangul și apartenența era determinată de ereditate. Examinați unele dintre frumoasele picturi și tapițerii de pe pereții bisericilor din Europa, veți observa că toate formele amintite - oameni și animale - urcă Într-un plan vertical aspirând către ceruri, formând o mare scară a vieții. Nu există nici un sens al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
etiopatologia bolilor psihice. Este semnificativ în acest sens următorul pasaj al lui Zosin: "Căci, în general, dacă pentru nevoile noastre de înțelegere separăm și clasificăm, nu trebuie să uităm nici un moment că în natură nu-i separare și nici clasificare. Ereditatea, intoxicațiile, boalele infecțioase de mai departe concură la determinarea boalelor mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai variat, așa fel că în realitate e cu totul de excepție faptul că o boală anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ce sau petrecut pe planeta noastră” (Steward, 1955). Un observator care ar fi vizitat pământul cu o jumătate de bilion de ani în urmă, continuă el, când algele erau cele mai evoluate organisme, din principiile care operează în evoluția biologică - ereditate, mutație, selecție naturală etc. - nu ar fi putut prezice evoluția peștilor, lăsând-o la o parte pe cea a omului. De asemenea, nici un principiu al dezvoltării culturale nu ar fi putut prezice invenții specifice, precum cea a arcului, topirea fierului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
crescut de modelul care îl locuiește. Tematizînd această a doua linie semantică a libertății cea a dezvoltării nestingherite, complete , Sfîntul Pavel (Galateni, 4, 4-7) vorbește despre trecerea de la condiția de copil/rob la cea de fiu/moștenitor, capabil să asume ereditatea divină înscrisă în ființa lui, să colaboreze la actualizarea ei, pentru a participa în Christos la libertatea Lui infinită. Astel înțeleasă, libertatea omului depășește limitele naturii lui de creatură, primind calitatea parodoxală de a cupla aceste limite cu eliberarea de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
studiului fenomenelor viscerale. El este mai puțin adaptat în ceea ce privește studiul funcțiilor de relație, care depind de sistemul muscular striat. Modelul pavlovian rămâne cel mai utilizat în studiul reacțiilor emoționale, adică a reacțiilor psihosomatice în sens larg. Rolul limbajului și al eredității Pavlov a completat, ulterior, modelul său construind o vastă teorie privind funcționarea sistemului nervos superior fondată pe ceea ce el însuși numește „proces de excitație și de inhibiție”. Conștient de importanța limbajului, el propune propria sa concepție privind însușirea și utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]