1,413 matches
-
discursul este direct, fără eufemisme înfrumusețitoare. Și totuși, superior trăită, sexualitatea își are partea ei de contribuție la farmecul existenței umane. Lucrări precum cea de față tind să reașeze sexualitatea în matca ei firească, sănătoasă, pregătind însă calea pentru retrăirea erosului la o altitudine demnă de creatura divină care este ființa umană. Dr. Gheorghiță Geană, cercetător științific gradul I Institutul de Antropologie "Fr. I. Rainer" al Academiei Române, profesor de antropologie la Universitatea din București Problemele legate de sexualitate și de familie
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost Încă studiate Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
135,136,137,139,141,142,143,144,147,150,151,153,156,157,158,169,187,216,223 Ennughi 127 Eos 327 Eștan 186 Epeus 356 Epiur 329 Ereb 599 Erehteus 316 Ereșkigal 132,140,141,149 Ergane 303 Eros 281,571 Erra 128,129,139,140,145,150,151,160,165,168 Esculap 231,339,366,422 Eshmun 229,231,235 Esus 588 Eteocle 300 Èuf 331 Eumolpus 286 Eurytus 288,555 Evan 328 Evandru 348,349,355 F
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război (1978), M. își propune să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
muri alături de cel iubit și (2) renașterea, fericirea senzuală de după moarte, unde legenda celtică a lui Tristan și a Isoldei servește drept paradigmă preluată și prelucrată de Wagner în Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aparteuri. Și cuplul mirilor beneficiază de un grup raisoneur, compus tot din trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale, pieptul miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este poza femeii moderne și nu cea a orientalei care apare cel mai adesea culcată lasciv. Pe un perete se află un nud clasic cu care inevitabil tabloul lui Teișanu intră într-un dialog subversiv, subliniind devierea intenționată de la model. Erosul ei este jucat, teatralizat, o mască de domino îi face imprecisă identitatea și ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
baladei „Zburătorul” este mitul erotic, al unei făpturi care provoacă mari neliniști În sufletul și trupul adolescentin al fetelor, unul din miturile fundamentale care au fertilizat permanent literatura română, după aprecierea lui George Călinescu. ,,Zburătorul”... este un demon frumos, un Eros adolescent, care dă fetelor pubere tulburările și tânjirile Întâiei iubiri”. Începând cu I. H. Rădulescu, nu este liric român să nu fi reluat mitul În diferite chipuri, Eminescu fiind unul din marii poeți care l-a cultivat (Vezi „Călin (file
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]