2,823 matches
-
cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976), un elogiu dedicat Eladei, pusă sub semnul unui Orfeu univoc, un Orfeu ce refuză vanitatea gândirii. Prozatorul revine, acompaniat de eseist și de psiholog, în Popas în Afrodisia (1978), carte construită ca un mozaic, ilustrând aceeași diversitate tematică. Romanul Umbra de la Cozia (1980) e, de asemenea, un spațiu de interferență a mai multor formule de discurs și a preocupărilor autorului (istorie
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
, Alexie (16.III.1888, Căinari, j. Tighina - 13.VIII.1917, Chișinău), poet, traducător și eseist. Este fiul Nadejdei (n. Neaga) și al lui Mihail Mateevici, preot. Își petrece copilăria în satul Zaim. Studiază la școala duhovnicească (1897-1902), la Seminarul Teologic din Chișinău (1902-1910) și la Academia Teologică din Kiev (1910-1914), unde își ia licența. Va
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
MATEESCU, Stelian (1903, Craiova - 1976, București), eseist. Dintr-o familie de oameni simpli, M. a manifestat încă din adolescență o teribilă voință de afirmare intelectuală. A urmat la București Facultatea de Litere și Filosofie, secția filosofie, plecând apoi la studii în capitala Franței. Citea enorm, în mai
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
un orgoliu aproape paranoic, autorul își revendică profund convins întâietatea unor afirmații în domeniul estetic, în acela sociologic sau sub orizont metafizic. Se considera, cu teribilismu-i obișnuit, un căutător de esențe. Mișcându-se cu dezinvoltură în climatul rarefiat al noțiunilor, eseistul plasează conceptele de național („particularismul etnic”) și universal „sub unghiul valorilor maxime”. Valori pe care înțelege să le trăiască, în propulsia spre absolut, cu o neslăbită intensitate. Combătându-l pe Nichifor Crainic, esteticianul nu o ia deloc razna atunci când accentuează
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
, Adrian (6.II.1891, București - 20.IV.1968, București), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Călinescu) și al lui Grigore Maniu, profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. Pictorița Rodica Maniu e sora lui. M. a urmat la București școala primară, apoi studii secundare la liceele „Gh.
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile primăverii și flăcări de toamnă, mutându-și privirea de la gramatica poeziei moderne spre arhetipuri și practicând stilizarea în frescă. Ia naștere o pictură narativă cu rădăcini în basme, legende și balade, în
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și comentează în câteva pagini strălucite) i-au dat gustul pentru a pune, cum se zice, lumea în paradox și a dezlega paradoxul ideilor comune. Eliberat de obligația de a justifica estetic opera (operație ce rămâne în seama cronicarului literar), eseistul caută în operele pe care le citește și, mai ales, le recitește, temele sale. Ele acoperă un spațiu întins de probleme, de la discursul îndrăgostit al Marianei Alcoforado la discursul epic neîncheiat al Sufletelor moarte. Mi-au plăcut enorm aceste notații
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
MAZILU, Dumitru (29.XI.1922, Broșteni, j. Vrancea - 11.VII.1981, București), traducător, eseist și editor. Este fiul Matildei (n. Georgescu) și al lui Dionisie Mazilu, învățător. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, pe cele secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1933- 1941), devenind student la Facultatea de Drept a Universității
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
MATCOVSCHI, Dumitru (20.X.1939, Vadul-Rașcov, j. Orhei), poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Eudochiei și al lui Leonte Matcovschi, țărani. A urmat Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1956-1961). A fost redactor la „Moldova socialistă” (1961-1967), la săptămânalul „Cultura” (1967-1970), la Editura Lumina (1970-1972) și la revista „Nistru
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
care am luat citatul de mai sus, critica autorului se Îndreaptă Împotriva Washingtonului proiectat de Pierre-Charles l’Enfant În particular și a urbanismului baroc În general. Mult amplificată, această critică s-ar putea aplica lucrărilor și gândirii lui Charles-Edouard Jeanneret, eseist, pictor, arhitect și urbanist francez de origine elvețiană, mai bine cunoscut sub pseudonimul, Le Corbusier. Jeanneret a fost Întruchiparea urbanismului extrem-modernist. A lucrat În intervalul 1920-1960 și a fost nu atât arhitect, cât un urbanist vizionar cu ambiții globale. Marea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
, Mihail (4.X.1910, Găești - 12.II.1983, Găești), eseist. Era al patrulea copil în familia lui Theodor Ilovici, macedonean de origine. A urmat școala primară și liceul la Găești, avându-i profesori pe Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
, Vintilă (18.XII.1915, Segarcea - 4.IV.1992, Villalba, Spania), prozator, poet, eseist și traducător. Era fiul Mariei și al lui Vintilă Caftangioglu, inginer agronom. A urmat, la București, Colegiul Național „Sf. Sava” (absolvit în 1933) și Facultatea de Drept; obține și licența în litere a Universității Catolice din Paris. În iunie 1940
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I. identifică lumile poetice, proiectându-le după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile din Semnul mirării
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
IONESCU, Petru P. (7.VII.1903, Constanța - 22.V.1979, București), prozator, eseist și poet. Și-a făcut studiile liceale în orașul natal, iar pe cele universitare la București, unde a urmat Facultatea de Litere și Filosofie. În 1928 își dă doctoratul, luat magna cum laude. Funcționează ca profesor la Constanța și București
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
Regale”, „Convorbiri literare”, „Saeculum”, „Revista de filosofie”, „Pontice”, „Gândirea”, „Viața”, „Seara”, „Dacia rediviva”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole” ș.a. Semna (uneori și cu pseudonimele Teofil Bartolomeu, Ionescu-Tomis, Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri filosofice și literare, proză și versuri. Ca eseist din ultima promoție gândiristă, I. s-a bucurat de oarecare apreciere. Dintre lucrările care i-au apărut în volum se remarcă, prin ecoul ei, Ontologia umană și cunoașterea (1939; Premiul Fundațiilor Regale), o incitantă disertație filosofică pe tema destinului creștin
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
IONESCU, Tudor (14.VI.1943, Timișoara), prozator, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Cnobloch), chimistă, și al lui Angelo Ionescu, inginer. Frecventează între anii 1954 și 1961 liceele „Emil Racoviță”, „Mihai Eminescu” și „Gh. Barițiu” din Cluj, apoi Facultatea de Filologie, secția franceză-română, la Universitatea „Babeș-Bolyai” (1962-1967
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
IORDACHE, Claudiu (3.XI.1942, București), eseist, poet și prozator. Este fiul Mariei și al lui Nicu Iordache. A absolvit liceul la Urziceni, după care a urmat cursurile Institutului Politehnic din Timișoara, pe care le-a întrerupt în anul al III-lea. A fost proiectant constructor până în
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
, Gheorghe (8.I.1950, Săhăteni, j. Buzău), prozator, poet și eseist. Este fiul Mariei Lungu (n. Iova) . Absolvent în 1972 al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (cu o teză despre Psihanaliză și fenomenologie la Bachelard și Călinescu), I. avea să fie profesor navetist, muncitor necalificat, șomer
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
IONESCU, Cornel Mihai (11. II. 1941, București), eseist și traducător. Este fiul Elenei (n. Stoica-Mavromati) și al lui Mihai Ionescu, avocat și diplomat. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București (1959), I. a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultății de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
, publicație apărută la București, anual, în 1942 și în 1943. Redacția e compusă din Constantin Floru, Constantin Noica și Mircea Vulcănescu, toți trei cunoscuți și ca eseiști literari. I. de f. acordă atenție mentorului generației, Nae Ionescu, căruia i se publică lecția de deschidere de la Universitatea din București ( Funcțiunea epistemologică a iubirii). Alte texte aparțin lui Mircea Vulcănescu (Două tipuri de filosofie medievală, Dimensiunea românească a existenței
IZVOARE DE FILOSOFIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287659_a_288988]
-
, Henri (25.IX.1900, Grenoble, Franța - 19.IV.1980, Cluj-Napoca), eseist. Este cel mai mare dintre cei cinci copii ai Rosaliei (n. Couturier) și ai lui Pierre Jacquier, modest funcționar de bancă. Elev al școlii din Voiron, apoi al Colegiului „Champollion” din Grenoble (1910-1917), va deveni student la litere în Lyon
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
articole, are afinități mai degrabă cu Ion Neculce decât cu Creangă, el fiind pe deasupra un poet al misterului și naturii, „legat prin fibre tainice de sufletul acestui pământ”. În placheta După război. Cultură și literatură (1921) pe primul plan trece eseistul, de astă dată comentator de probleme contemporane: Literatura momentului, Cultură pentru popor, Literatura și femeia, Problema limbii literare. În Scriitori români și străini (1926) lângă valori românești, văzute mai insistent din perspectiva estetică, se aliniază Thomas Hardy, Max Nordau, Anatole
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
IUREȘ, Ștefan (7.V.1931, Iași) , poet, prozator și eseist. Este fiul Nettei (n. Lupu) și al lui Ichil Iuster, contabil. Când avea doi ani, familia s-a mutat la București. I. a urmat liceul - început la „Cultura” și terminat la „Mihai Viteazul” - în 1942-1949, a fost cursant al Școlii
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
câteva zeci de obiecte „micromonografiate” liber. E o descriere-investigație sub multiple unghiuri, într-o tonalitate colocvială, cu imaginație, sensibilitate și ingeniozitate - uneori nu fără clișee gazetărești -, civilizația umană fiind „reconstituită” plecând de la aceste obiecte așa-zis neînsemnate. În același timp, eseistul oferă o „cunoaștere de sine mediată de relația cu obiectele” (Doina Uricariu). Întreprinderea amintește întrucâtva - ca strategie a construcției - de (pseudo-)dicționarele lui Mircea Horia Simionescu. Alte eseuri, dintre care, de pildă, unul excelent despre structura fantasticului la Lewis Carroll
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]