32,222 matches
-
din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar chinuit și frustrant, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, dar cu atît mai autentic, ar fi putut să aibă, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism și cu nenumărate riscuri de către mici fundații sau chiar de către persoane private, semnalul trebuie recepționat și
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
înțelegem tezaurul de gândire muzicală a lui Beethoven, profunzimea, substanțialitatea și concentrația expresivă unică a compozițiilor sale, înfățișând Sonata nr.4 în do major pentru pian și cello dezbrăcată de orice adaos decorativ sau efecte exterioare, restituind cu mare înălțime esența însăși a ideilor beethoveniene în cea mai pură înfățișare. Cei doi interpreți au captat, succesiv sau simultan, ideile vitalizante ale lucrări într-o desăvârșită comuniune în stil și sens, cu un respect deosebit acordat tuturor amănuntelor de frazare, expresie și
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
face un anumit experiment, duhul apare într-un anumit fel, dacă în schimb face alt experiment, duhul, la rîndul lui, va apărea altfel. Duhul acesta e ca un substrat care se manifestă în două moduri care se contrazic reciproc. O esență cu două aparențe care se exclud. Iar dacă aparența ondulatorie a fost descrisă de Schrödinger, aparența corpusculară a revenit lui Bohr și Heisenberg. Ipoteza cîmpului cu răspîndire universală are o consecință remarcabilă, și anume aceea că diviziunea materiei nu numai
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
prin concentrarea intensă asupra fiecăreia, dar și de a sugera, prin adiționarea lor, un peisaj epocal. Luate parcă la întîmplare, din unghiuri capricioase, componentele acestuia se readună cu o subiacentă gravitate, în măsură a credita ansamblul, în trăsăturile lui de esență. Ca să începem cu începutul, menționăm "cauzele destinului" personal, descifrate de pana ludică a autorului, care, "lăsînd la o parte pe cele astrale", și luînd în seamă "acelea de a fi urmașul unor părinți profesori, tatăl cartezian, mama tradiționalistă", înscrie "valurile
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Skriabin și Schubert. Experiența solistului se oglindește în strategia cu care își alcătuiește programul în cele mai mici detalii, pentru a crea unitate într-un parcurs evolutiv care nu se referă însă la desfășurarea istorică a artei sonore ci la esența muzicii. Astfel, S. Sandrin a ales începutul și sfârșitul lanțului de poeme pe care le- a conceput Skriabin de-a lungul vieții : op 32 (nr. 1 și 2) mai romantic, primul realizat de solist cu o subtilă mânuire a efectelor
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
Pentru a cuprinde măreția muzicii este necesară o mare forță interpretativă alăturată unei tensiuni interioare capabile să clădească un așezământ sonor impresionant. De o admirabilă interpretare se bucură piesele de pe acest CD. Observăm la Rodica Anghelescu o elevată pătrundere în esența muzicii lui Anton Pann și putem vorbi și despre o notă de originalitate pe care solista o imprimă cântecelor de lume inspirate din melosul bizantin și otoman, precum și cântecelor din folclorul orășenesc și romanțelor. Vocea sa comunică, prin înălțime, timbru
Eleganță by Elise Stan () [Corola-journal/Journalistic/83146_a_84471]
-
s-a accentuat, ajungându-se până acolo încât procesul creației să prolifereze pe coordonate strict raționale. Astfel, muzica s-a dezvoltat nu ca o artă a exprimării, ci, mai curând, ca ipoteză sonoră a legilor universului, produsele artistice fiind, în esența lor, de natură cerebrală. Putem afirma chiar că mulți dintre compozitori aud ceea ce scriu și nu scriu ceea ce aud interior, statornicindu-se o anume civilizație a ochiului în dauna unei civilizații proprietară de drept a teritoriului sonor, dar, iată, silnic
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
unor obsesii intime și amintiri personale, scurta biografie a "omului fără calități", uneori adevărate sarcofagii în care răsună parcă liturghiile sumbre ale muzicii lui Mahler. Proza lui Bernard Henri Levy se îngemănează cu exponatele lui Boltanski în aceeași meditație de esență metafizică asupra destinului uman supus tuturor vicisitudinilor istoriei, asupra timpului care nu se mai întoarce, asupra vieții și a morții în fața căreia devenim cu toții egali.
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
prezentat Sonata nr. 4, în Re major de Händel. Pe parcursul celor patru mișcări, artiștii au realizat un dialog firesc, cu imagini muzicale variate, menite să evidențieze bogăția inspirației compozitorului și originalitatea stilului său contrapunctic; au pătruns în substanța lucrării până la esență și s-au integrat armonios în fluxul ei ce sugerează o devenire perpetuă. A urmat Andante și Allegro din Sonata în la minor de Bach (pentru vioară solo). Interpretarea lui Valentin Șerban s-a remarcat prin frumusețea și calitatea sonorității
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
a nu face chiar tabula rasa din tradiție, așa cum preconiza Descartes de pildă, compozitoarele Sabina Ulubeanu și Diana Rotaru au avut ideea inspirată de a alege formula coexistenței tradiției cu noutatea - cea de-a doua hrănindu-se de fapt din esențele primei -, într-un recital instrumental, care a reunit trei interpreți de anvergură: violonistul Alexandru Tomescu, violoncelista Laura Buruiană și violista Tamara Dica. Programul a pendulat între Allegrretto din Suita nr. 2 în Re major, op. 131 d, nr. 2 de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
un fenomen sufletesc, vocea lui Beniamino Gigli îl confrunta cu delicatețea sufle- tească ilustrată în expresia vocală. Din amplele povestiri care mi le-a dăruit generos printr-o Prietenie unică, am înțeles că Nicolae Herlea a asimilat de foarte tânăr esența fundamentală a acelui fenomen de rezonanță prin care sufletul și vocea devin o entitate unică și binecuvântată. Această perfectă rezonanță dintre suflet și voce l-a urmărit și l-a călăuzit în mirabila parabolă a devenirii sale artistice. Datorită revelației
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
bucăți destinate publicării în presă. Mulți ar putea cădea, de altminteri, în plasa editorială pregătită de Cartea Românească luând drept proze autentice niște, de pildă, cronici de film. Și n-ar face, prin asta, decât să dea un verdict de esență și să confirme o butadă de succes. Anume că recenziile lui Răzvan Petrescu sunt, în fond, proze de cea mai bună calitate. Din stilul cărora au ce învăța și criticii, dar și - mai ales - scriitorii. Pentru că, lucrul se confirmă încă
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite. În acest "Macbeth", cele trei vrăjitoare-țigănci fac huruburu cu un băț, o oală și o pisică moartă, învăluind povestea în vălătuci de fum de pipă, în esențe de tutun ce amestecă ficțiunile și orgoliile. Un "Macbeth" supravegheat de ochii unor femei ca niște duhuri, prezente peste tot, complice la tot, dispuse să ațîțe, fără oprire, focul morții. În spatele scenei, dintr-un capăt în celălalt, stă atîrnat un
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Oprișan își propune să judece cu obiectivitate această secțiune a operei sale și în această direcție este sesizată intenția inovatoare a scriitorului, mărturisind el însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
să ne întrebăm, atenți la intensificarea tumultului poetic, în următoarele două cicluri ale cărții. Melancolia se instalează, grea, o jale oedipiană (analogia este facilitată de referințele eminamente grecești), pentru epuizarea existenței, a tot ceea ce omul și-a considerat a fi esența ființei, spre a se convinge apoi de stuporoasa evanescență a lucrurilor: până și zeul e muritor, până și suprema vitalitate a formelor. Un adevăr comun, a cărui bruscă apercepție naște însă versuri pline de diafanitate: "ușile-s pe dinăuntru ferestrele
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
monopolul revizuirilor ideologice, cu nefaste urmări estetice. Vom cunoaște și scriitori tolerați ideologico-estetic? Cât a fost cenzurat autorul Moromeților, I, după ce primise o mare încredere "politică" și literară? A fost un alt prozator de succes - care s-a destăinut în esență și detaliu privitor la relația volumelor sale cu cenzura comunistă - un romancier, singurul (după o manșetă publicitară pe un roman al său publicat în SUA), anticomunist sub comunism? La lectura acestei noi variante - post-auctorială -, nu e foarte simplu de recunoscut
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
483). Ori să ia în râs deriziunea criticii în epocă (484). Nici terapia prin înjurătură - expresia "populară" emisă de Tudor Frățilă: "să mă pupe-n cur" - nu poate trece din viață în carte (469). Comunismul naționalist depășise comunismul internaționalist, dar esența (in)justiției rămâne bine camuflată. E oprită referința la arestarea și condamnarea fără vină a lui Tudor Frățilă (470). Ca și la libertatea fără de libertate: "era reluarea aidoma a unui ciclu..." (469). Tudor se întreabă la ieșirea din închisoare cât
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
literare - al omenescului. L-aș fi lăsat și eu, probabil, deoparte dacă nu mi-ar fi atras insistent atenția prin natura lui, oarecum potrivnică. Fiindcă, nefiind o explozie de instinct și nici o luminare a rudimentelor, un asemenea firesc al asumării esenței umane se naște - formularea e precisă și țin la ea - treptat, insesizabil, prin asimilare. Naturalețea cuplului Dinu & Nelli Pillat e una, cât se poate de evident, culturală. Cum așa ? Din rațiuni de receptare. Mă explic. O dată citită, Biruința unei iubiri
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
Uimitoare e însă capacitatea lui critic-integratoare, cu absorbția unor elemente și valori pe care spiritul comun le vede exclusiv în opoziție. Lethe și Styxul, Apolo și Dionysos, Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
Davida, Bijuterii de familie, Salata și În bătălia pierdută). Scriitorul orientează scheletul temporal al scrierii în jurul a trei (sau patru) momente cheie: căderea partidului conservator (1860), răscoala de la 1907, greva muncitorilor de la Grivița din 1933, reforma agarară din 1945. În esență, aceeași e perspectiva și în ediția lărgită a Cronicii, în trei volume, doar că aici scenariul tendențios este înăbușit de numeroase detalii - cel mai important fiind acela al acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
din 1945. În esență, aceeași e perspectiva și în ediția lărgită a Cronicii, în trei volume, doar că aici scenariul tendențios este înăbușit de numeroase detalii - cel mai important fiind acela al acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-abia din perspectiva volumului al III-lea. La recitire sau încă de la prima lectură, pentru cititorul avizat cu unele dintre clișeele tematice ale prozei realist-socialiste, destule episoade sau pasaje suscită nedumerire. În Davida avem, prin uciderea lui
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
a trecut nesesizat în comentariile din epocă (microromanul apare și separat, în 1956) și probabil că scriitorul s-a amuzat de polemica stârnită, mai ales că se autoproiectase în Șerban Romano. Tertulian reproșează apolitismul personajului, Mihail Petroveanu îl socotește însăși esența lumii corupte a aristocrației 7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
asanat decât prin soluții radicale. într-un memorabil dialog cu H.-R. Patapievici la TVRCultural, dl. Solomon Marcus a rostit sintagma "matematică mohorâtă". Așa este, spunea d-sa, matematica predată în școală. Făcută parcă anume să îndepărteze copilul de înțelegerea esențelor. Dar și literatura din școală e mohorâtă, făcută parcă anume să îndepărteze copilul de lectură. Dar toată școala e mohorâtă, într-o societate debusolată în care guvernanții refuză să accepte că sănătatea și educația sunt singurele priorități vitale, pe termen
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
poate că nu s-ar fi simțit deranjați de coda răsfrîntă doar pentru o clipă, în spațiul free. Început tot cu o temă lirică, imediat ritmizată asimetric, depărtată de jazz, momentul nr. 5 este o toană, un scherzo redus la esență, o „pînză” traversată de linii energice, aparent haotice, care se feresc să acopere punctul mișcător de lumină - subiectul melodic. O glumă ca o punte ce îndrumă ascultătorul de la retorica romantismului, spre sonoritățile aglutinate, la fel de pletoase, din ultimul act al spectacolului
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
fantastică a ielelor, ci tot într-o lume de dincolo de real, dar ancorată totuși în acesta, lumea copleșitor de dureroasă a unui azil de nebuni. De fapt, ce au reușit cei doi creatori mai sus citați? Au reușit să pătrundă esența operelor la care s-au întors, abordându-le cu un ochi proaspăt, inspirat și apropiat, în același timp, sensibilității contemporane. De curând, pe scena Operei Naționale București, a fost reluată, într-o nouă montare, concepută de dansatorul și coregraful Gheorghe
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]