2,032 matches
-
ar fi nevoie pentru suspendare. O amânare pentru 2013 a suspendării îl favorizează pe Traian Băsescu, pentru că USL va trebui să convingă oamenii să iasă la vot, într-un moment în care tensiunile produse de guvernarea PDL se vor fi estompat, odată cu schimbarea Puterii și alegerile generale . Băsescu pică în toamnă Strategii USL iau în calcul și varianta organizării unui referendum înaintea alegerilor parlamentare. Cel mai probabil această mișcare ar fi făcută în luna septembrie, după vacanța parlamentară. Condițiile ar fi
Calendarul suspendării lui Băsescu. Miza alegerilor în octombrie () [Corola-journal/Journalistic/44669_a_45994]
-
ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere. Fundoianu e „slab, firav, cu o figură inexpresivă, fadă, cu o privire ștearsă, absentă ca de pe urma unui vițiu intim, cu o frunte deprimată” (218). La capătul acestor portrete încă individualizate, Lovinescu plasează în mod
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
savant cu vădite aplecări dăscălești, pe care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
pe fratele ei Valentin, unicul protector al familiei. Însă există în această apariție umbra unei dorințe, și fascinația, de o parte și de alta. A lui Faust este însă copleșitoare. Deodată chipul lui Gretschen se luminează din interior, lumina îi estompează ușor trăsăturile și se proiectează și asupra lui Faust deformându-i chipul. Lumina inocenței? Este mai mult decât atât, un soare explodează în acest chip, o lumină suprafirească te aruncă în extaz. Dacă avem reprezentată în film o imagine a
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
dori ca Guvernul să redistribuie aici impozitele. Chiar dacă și femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 35 și 60 de ani numesc „sănătatea, spitalele și medicamentele” ca prima lor prioritate, în comparație cu tinerii, ponderea lor este mult mai mare și se estompează diferențele de gen: 56,80% femei și 57,99% bărbați ar dori ca Guvernul să redistribuie aici impozitele. Pe locul doi se găsesc locurile de muncă (29,91% femei și 30,41% bărbați), iar pe locul trei se situează „educația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
masculine, de la siderurgie și munca în subteran la chirurgie și științe experimentale, cu legalizarea avortului în 1957 și facilitarea divorțului, dar a sfârșit cu o ideologie conservator-materialistă în care construcția femeii noi, cu dimensiunile preponderent profesionale și angajată politic, se estompează în favoarea celei materne, a stereotipului „mamăviață-pace”, respectiv a maternității în favoarea statului. De la imaginea femeilor direct implicate în schimbarea vieții proprii, voluntare și puternice, femei care au inițiativă, „își croiesc destinul”, își construiesc singure cele necesare, inclusiv locuințe sau creșe pentru
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
dădea Thaw zbură sus și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc, spuse oracolul. — Totuși, e un sfîrșit aproape fericit. O poveste se poate sfîrși întotdeauna fericit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare sau de conversație, care veneau de la mesele apropiate se estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ta, zise o voce cu răutate. Alte voci îl încurajară. — Tata nu mă lasă... — Maică-mea tot zice... — Anul trecut, taică-meu... Se gîndi să participe și el la conversație, amintindu-și certurile cu maică-sa, dar detaliile se estompaseră; nu-și mai amintea decît faptul că erau inevitabile. Molly Tierney oftă și spuse: — Cred c-o să mă călugăresc. Cred c-o să mă fac paznic de far, zise Thaw. Se lăsă tăcerea, apoi cineva întrebă de ce. — Ca să pot merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei mese lungi, iar în fața lor, la distanță, era un singur scaun. Thaw se așeză și urmară cîteva clipe de tăcere, ca într-o sală de judecată. Cei doi bărbați aveau o atitudine atît de apăsat amenințătoare, că, instinctiv, le estompă fețele, neîndreptîndu-și privirea asupra lor. în cele din urmă, secretarul zise: — Ai vreo nemulțumire în legătură cu felul în care ai fost tratat în această școală? — Nici una. Am fost tratat foarte bine. — Corect. Cu toate astea, nu ai ținut sema de sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă pot să scap de tine în Bath Street. Era ora zece, iar tramvaiul care mergea spre oraș era aproape gol. Se așeză rozîndu-și buricul unui deget și privind pe fereastră. Viziunile unui contact sexual infernal de excitant îi erau estompate de gîndul la un somn pașnic în brațele cuiva care se prefăcea că-l place. Coborî din tramvai și o luă pe West Regent Street. Două femei stăteau la colțuri opuse, vizavi de Blythswood Square. Trecu repede pe lîngă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zâmbet și cu candoarea ochilor fermi sala cu scaune rupte, mârlani nerași, șobolani și damf de urină de la closetele de lângă ecran. Tocmai pleca în oraș. Duminica, urletul țesătoriei "Donca Simo", care o-nsoțea zi și noapte în zilele lucrătoare, se mai estompa. Maria se trezea ceva mai târziu, în cămăruța ei de la etaj, unde dormea, gătea, se spăla, toate în aceeași unică odaie, privea cerul prin perdeaua cu flori roșii brodate din loc în loc și, dacă soarele pătrundea cu putere în cameră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
între rubedeniile cernite ale bătrânului. Nu-și putea lua ochii de la sicriu, care era acum o coajă de sticlă fumurie, prismatică, pe care cei șase gropari o cărau poticnit. Cât de mult se schimbase și mortul! Trăsăturile feței i se estompaseră, ochii se mai vedeau ca două bile imense sub pielea groasă a feței, de parcă globii s-ar fi contopit cu emisferele cerebrale, nasul și gura se contopiseră într-o trompă care-i cobora până-n piept. Mâinile și picioarele se resorbiseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
murdare de la marginea șoselei. Spre amiază cerul se înroșea și continua să ningă apocaliptic, siluetele oamenilor înfofoliți în paltoane care traversau șoseaua cu bidoane-n mâini, ca să ia apă din curțile de vizavi (în bloc țevile înghețaseră de mult) se estompau, șterse de miile de fulgi, iar când priveam în sus, spre scamele gri de pe întinderea crepusculară, aveam senzația că zbor oblic către înălțimi, cu cameră cu tot, de parcă apartamentul meu ar fi fost o navă spațială desprinsă cu viteză de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăzii de la studio și-mi propteam tălpile goale pe demenții fierbinți ai caloriferului, căruia deja i se dăduse drumul "de probă". Stăteam așa până se făcea complet întuneric și orașul, ca într-o ilustrație din vechi cărți pentru copii, se estompa delicat sub norii de argint și sub lună. Doar reclamele de neon, aprinzîndu-se și stingînduse-n depărtare, ca niște fosforescenți pești abisali, contraziceau înserarea cu literele lor indistincte verzi, azurii, purpurii. Ca în copilărie, când se stingea o reclamă închideam ochii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și un puști cu părul roșu, era ținta mea principală. Puștiul își ducea brațul la ochi și încerca să privească spre uriașul bloc de peste șosea. Tot ce putea vedea, la etajul cinci, era probabil o mare flacără îndărătul căreia se estompa o siluetă de copil. Amenința atunci cu pumnul, iar fata se apleca peste balcon, se apuca bine de ramurile unui nuc care umbrea partea de sus a casei și striga către mine, minute-n șir, înjurături groaznice, pe care le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de rufe să devină negre ca zmoala. Și intram în odaia mea cu o masă, un scaun și-un pat, unde scriu și acum, în fața ferestrei ovale, și în care parcă am locuit întotdeauna. Foarte rar se aud aici zgomotele estompate de la apartamentele de dedesubt, voci și sunet de țevi, zgomotul apei trase la baie. Și mai rar vine cineva aici: mama și, de câteva ori, Herman. Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de des, dar despre care nu va putea niciodată să spună nimic, căci nu era o cameră care să poată fi descrisă, pentru că descrierea nu se născuse încă pe-atunci, și lucrurile erau toate la un loc și se estompau și se strâmbau unele-n altele), să întărîte curcanul cîntîndu-i "Sîc că n-ai mărgele/ Roșii c-ale mele", să se uite uimit la păunul și păunită aduși o vreme de cineva din curte și puși să conviețuiască, după plasa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a cărei boltă era țeasta, fabulos pictată pe dinăuntru, a unei ființe omenești. Stătea pe dale dulci și lucioase de piatră lustruită, verzi întunecate, roșii și albe, alcătuind un desen geometric foarte limpede-n jur și tot mai strâns, mai estompat către marginile sălii. Enorm de departe, în centru, scânteia un mormânt de cristal. Știa că doar de acolo, doar culcată în acea raclă, putea desluși fresca de pe plafon, îi putea pătrunde complicata alegorie. Din orice alt punct al sălii, anamorfoze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
soi de piață, despre care crezuse că este punctul central al Abației, și fusese întîmpinat de o delegație de călugări îmbrăcați în rase scurte și încălțați cu sandale, purtând bărbi lungi și părul împletit în cozi. Aerul lor medieval era estompat însă de armele moderne care le atârnau ostentativ la șold. Rimio zâmbise privindu-i cum ațintesc spre el un fel de halebarde și adresă un gând de admirație celui care inventase uniforma călugărilor în așa fel încît să le confere
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atât de delicată și de periculoasă precum era cea din Abație. Ziua dezvăluia mai mult din înfățișarea femeii decât apucase el să vadă în holul Abatelui. Era înaltă, zveltă, probabil ceva mai în vârstă decât Rim, dar anii nu îi estompaseră cu nimic aerul distins și calm. Fața smeadă îi era întinsă și lină, cu trăsături uniforme și nu foarte pronunțate. Chipul ei era totuși puternic, într-un fel greu de definit. Părul lung și negru îi era strâns simplu la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adevăr câteva puncte negre, care se măreau cu repeziciune. Ridică mâna arătîndu-le și celorlalți. Toate cele cinci triburi își ridicară privirile și, imediat ce realizară ce anume se apropia, își traseră glugile peste frunte. Folosită cu îndemînare, mantia shu reușea să estompeze propria activitate mentală, ascunzînd-o de eventualele percepții indiscrete. De șaptesprezece ani, de când se schimbaseră stăpânii psiacului, băștinașii de pe Kyrall nu avuseseră decât o singură confruntare cu ei, mai mult spectaculoasă decât distrugătoare. Nu erau însă dispuși să-și împartă secretele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Preotul din acele vremuri îi dusese pe câțiva dintre ei să vadă filamentele de foc. În doar câteva minute, deveni clar că randul era ținta unui foc concentric de asemenea jeturi de flăcări iar imaginea mentală a dragonului Omenori se estompa fiindcă rămăseseră prea puțini pentru a da ființă viziunii. Xtyn își extinsese mintea încercînd să suplinească dispariția multora dintre ai săi, dar, chiar și așa, fiindcă atacul nu era unul produs prin alterarea realității cu ajutorul forței minții, acțiunea tribului era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că nu știe cum ar trebui să-și urmărească gândurile ca să vadă dacă e singur acolo. Decise că nu avea rost să se ferească de ceea ce părea inevitabil și încercă să-și reamintească visul. Spaima alungase momentul de magie și estompase senzația de fericire nesfârșită pe care o resimțise la încheierea visului. Da, asta era fără de tăgadă. Pentru prima dată după foarte mulți ani, încă dinaintea dezastrului care îl aruncase pe Z, se gândise la problema succesiunii sale la conducerea Quintaratului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai construit-o, o Înalți spre cer prin jocul culorilor. Dacă la Începutul creației sale a cultivat o direcție figurativă, treptat s-a orientat către realizarea unor sinteze Între desen și culoare, definindu-și stilul. Liniile se topesc, desenul se estompează, culoarea devine catifelată, tușa spontană și densă, energică, uneori dramatică. Lucrările sale au o anumită gravitate, susținută Într-o dominantă cromatică sobră, Întemeiată pe subtile tonuri de griuri, violeturi, ocruri, roșuri și verzuri. În creația sa reușește să surprindă atmosfera
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]