2,011 matches
-
de fapt odată cu apariția creștinătății. Însă în lumea română actio era un element esențial în educația retorica a cuiva, ceea ce permite gestului să devină la rîndul sau obiect de atenție și investigație. Foarte lămuritoare sînt, în această privință, cele două etimologii ale cuvîntului gest reconstituite de Schmitt, una pornind de la rădăcina gero, gerere (a se purta), care reface astfel verigă cu problema comportamentului, cealaltă dezvoltîndu-se de la motus, adeseori folosit că sinonim pentru gestus, stabilind însă legătură cu ideea de mișcare a
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
odată cu apariția religiilor, focul a devenit ceva sfânt, un dar al unui zeu, sărbătorit la o anumită dată. Creștinii l-au suprapus sărbătoririi Sfântului Dumitru care, după tradiție, este culegătorul și strângătorul tuturor pâinilor și fructelor. Pentru aceasta, pledează și etimologia cuvântului Sf. Dumitru - Sân' Dumitru - Sân' Medru - Sumedru sau Simedru. Semnificația Focului lui Sumedru este aceea a unui scenariu al morții și renașterii anuale a unei divinități fitomorfe, un ceremonial ce cuprinde moartea violentă a zeului îmbătrânit la sfârșit de
Focurile lui Sumedru se aprind vineri seara by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65276_a_66601]
-
decît indecetia, indestructibilis, index. Un sistem simplu și flexibil semnalează inevitabilele dificultăți: informații contradictorii sau interpretări diferite existente în dicționarele celor șase limbi. În secțiunea română a articolelor de dicționar au fost incluse, pe drept cuvînt, rezultatele "reromanizării" și ale etimologiei multiple: termeni intrați adesea în română prin franceză, dar cărora conștiința originii latine le-a modelat forma și le-a facilitat adaptarea. Cartea despre împrumuturile latine, care însoțește de fapt dicționarul, fiind deopotrivă introducere, comentariu, ghid de orientare în problemele
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
Este, probabil, cea mai surprinzătoare observație dintr-o carte care, și așa, abundă în surprize. Îmi recunosc, aici, subiectivitatea și nu-i condamn pe colegii care nu mi-o împărtășesc: citesc oricând cu un interes irepresibil eseuri de și despre etimologie. Nu cred, ca atâția alți critici de azi, că lingvistica e un domeniu inutil în interpretare. Dimpotrivă. Ce ne-am face fără ea ? Am eșua într-un discurs pe cât de substanțialist, pe atât de lipsit de substanță. Impresionist până la insuportabil
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
poetice”, de „inefabile” încât mă fac să le suspectez de neadevăr. N-ar strica poate să ne întoarcem un pic cu toții asupra unor chestiuni totuși ferme. Lucruri de bază: analiză de text, close reading, spuneți-le cum vreți. Spuneam că etimologia (sau, mai larg, semantica în genere) e unul dintre teritoriile cu adevărat reconfortante pentru un literat. Există, din acest punct de vedere, în Cuvintelnic fără frontiere, veritabile oaze. Despre, de pildă, cuvintele problematice. De nefolosit, azi, în discursul public (și
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
recenta sa carte - Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Humanitas, 2007), a avut întotdeauna efecte perceptibile și asupra cercetărilor și a instrumentelor lingvistice. În cazul dat, nu mă gîndesc în primul rînd la domeniul etimologiei - unde, din fericire, existența elementelor turcice vechi e bine cunoscută și studiată cu seriozitate de către specialiști - , cît mai ales la lucrările lexicografice, la modul de consemnare a acelor sensuri care depind de o interpretare istorică. Noțiunile organizării politice au presupus
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
că Pavlovici a vândut meciul. Vine, însă, meciul retur de la București și Pavlovici se reabilitează în ochii suporterilor, apărând dumnezeiește poarta Ripensiei. Timișorenii înving Venus la București cu 1-0 și câștigă în acel an, 1939, ultimul lor titlu de campioni. Etimologia unei legende De ce Ripensia? De ce această denumire cu sonorități ciudate, aspre, pentru o echipă de virtuozi timișoreni? Este recunoscut deja faptul că „vina” o poartă istoria, conducerea clubului inspirându-se din numele pe care îl purta în timpul ocupației romane teritoriul
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
un conținut clar, ci o intenție agresivă. In acest câmp lexical, un rol însemnat îl joacă simbolismul fonetic: grupările și repetițiile de sunete cacofonice sunt mai importante decât logica internă a evoluției semantice. Multe cuvinte din serie au, de altfel, etimologie necunoscută: aspectul lor sonor — de la buleandră la bașoaldă, farfuză sau ștoalfă, de la fleorțotină și pațachină până la recentul pițipoancă — este însă suficient pentru a transmite o atitudine negativă, de ridiculizare. Noi termeni periorativi se obțin oricând, prin joc fonetic, prin contaminări
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
formulele mai explicite țuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de "haină scurtă, vătuită și matlasată"), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika, contaminat cu puf, prin etimologie populară. Produsul artizanal amintește de Ilf și Petrov, în al căror Vițel de aur apărea vodca din taburet - taburetovka. Băutura este evocată în reportaje actuale: "Pufoaica, băutura de bază a țăranului" (...); "moș Mitușcă și Petre (...) beau pufoaică translucidă" (Adevărul, 25
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
recitirii unei cărți ș.a. Sînt în majoritate teme "înalte", numai prezența actualității în artă a fost motiv de dezbatere în cultura română atît înainte de 1947, cît mai ales după, și încă este. Ca o contradicție, aparentă, autoarea amintește, cu partipris, etimologia diletantismului ("diletant este înainte de toate cineva care, ținîndu-se de o treabă, se delectează în loc să trudească cu sudoarea frunții", p. 36). Dar "dragostea de toate și de totul, atît de nestatornică în aparență, este o căutare, atît la suprafață cît și
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
operații adesea contextuale și imperfecte (în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche, în 1996, se înregistrează o altă specializare semantică - "buzunarul pantalonului", la care în ediția a doua, din 2003, se adaugă și un sens metonimic: "furt din buzunare"). Etimologia termenului a fost explicată de mult, în mod cît se poate de convingător: este vorba de rusescul karman "buzunar", care a circulat o vreme în argoul românesc în forma caraman; simplă adaptare fonetică, sau mai curînd suprapunere și confundare formală
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
vechi și frecvent, inclusiv în literatură (la Arghezi, în Poarta neagră, la Miron Radu Paraschivescu etc.) e termenul caramangiu, cu sensul mai general de "hoț", dar și cu acela - etimologic - de "hoț de buzunare" (de la caraman "buzunar", devenit și, prin etimologie populară, caraiman; cf. România literară, nr. 34, 2006). Mai recente sînt sinonimele panacotist, panacotar sau chiar panacot, folosite pentru a-l desemna tot pe hoțul de buzunare, cu precizarea suplimentară (uneori anulată contextual) a locului predilect de operare: mijloacele de
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
predat în anul al patrulea de facultate un extraordinar curs facultativ de istoria limbii române, avea explicația lui pentru numele comunei constănțene Doi Mai. Cum arhivele nu legau numele de nici o dată istorică, Graur credea că e vorba de o etimologie populară, adică, de o interpretare spontană a unui cuvânt necunoscut vorbitorilor prin apropierea lui de unul care le spunea ceva. Graur presupunea că localnicii, mulți, zarzavagiii bulgari, care își vindeau produsele în piața din Constanța și erau întrebați de unde vin
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
erau întrebați de unde vin, răspundeau pe bulgărește damoi, de acasă, adică. De unde românii au făcut Doi Mai. Explicația lui Graur e, poate, hazardată, dar nu ca aceea a altui lingvist, ce e drept, specializat în sintaxă, nu în toponimie sau etimologie, Ion Diaconescu, împreună cu care, cu ocazia unei inspecții de grad I în Vrancea, m-am trezit în fața unei biserici impunătoare, în afara oricărei localități, numită Vizantea. Sufixul ne trimitea la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici. Ion Diaconescu
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
termeni ca frivolitate și lene. Destule lucruri frivole, susține dl Paleologu, sînt de facto profunde. Semnificativ, Goethe spunea că orice gest mărunt de politețe posedă o acoperire morală. Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul se trezește în declarația plină de superbie privitoare la demagogicul "cult al muncii": "Eu nu am cultul muncii. Sînt
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
evoluțiile semantice „meliorative”, în care sensurile inițial peiorative ale cuvintelor se atenuează treptat. În asemenea situații, a afla originea termenilor seamănă cu descoperirea unui secret rușinos, care te împiedică oarecum să-i mai folosești spontan și inocent. Pentru că, de fapt, etimologia nu e indiferentă, și nu e comod să știi că în cuvântul de alint se ascunde, uitată, insulta. Cuvântul puști este astăzi colocvial și mai curând neutru din punctul de vedere al conotațiilor afective, pozitive sau negative: „un puști cu
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,/ Ce sens visat de demult devenit speranță uitată/ Mă străbate sărind peste rând/ și făcându-și din mine dovadă// și verigă a unui mister amânat/ Ca să continue diferit
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Blandiana. Poeta își sesizează cu modestie filosofică statutul de parte dintr-un întreg. Ea se consideră o entitate totdeauna complementară, iar acest destin și-l suportă cu seninătate. Poemul se clasicizează chiar în timp ce-l citim. Versul "Ca de propria sa etimologie, un cuvânt" conține o comparație care poate fi citată în manualele școlare. Iar ultimul vers al poemului, " Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." este un posibil motto pentru orice volum de poezie și chiar pentru poezie, ca gen. Gloria
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
să constate că acum este recomandată adaptarea morfologică firească, pînă mai ieri considerată greșită și incultă, ca feminin singular ("opinia mass-mediei" ). Soluția este totuși rațională, în spiritul limbii, și cred că de dragul ei putem renunța la orgoliul diferențierii prin cunoașterea etimologiei.
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
Rodica Zafiu Termenul paparazzo e cît se poate de răspîndit în româna actuală, iar etimologia lui este destul de bine cunoscută, pentru că a fost de mai multe ori explicată și comentată în cărți și pe internet: prin antonomază, numele unui personaj din filmul La dolce vita al lui Fellini a devenit denumirea generică a fotografului din
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
sale (evocînd o agresivitate ușor comică, prin aliterații care sporesc o conotație depreciativă). Singurele controverse etimologice au apărut în legătură cu motivația alegerii numelui personajului de către Fellini (ca termen dialectal, pornind de la amintiri sau, mai probabil, ca ecou al unei lecturi). Despre etimologia și circulația termenului paparazzo, despre pătrunderea sa în română, izolată înainte de 1989, accelerată ulterior, mai ales în jurul anului 1997 (în legătură cu moartea prințesei Diana) a scris, într-un foarte documentat și foarte interesant articol, doamna Florica Dimitrescu ("Din viața cuvintelor recente
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
simpla substituție k/c), sau dacă acesta era doar atribuit de vorbitori, din obișnuință, iar produsul purta doar inscripția neutră „pastă albă de lipit”. Oricum, unii dintre comentatorii de pe internet cunosc originea termenului mai bine decât majoritatea dicționarelor noastre. Desigur, etimologia greșită a termenului pelicanol nu e cel mai grav lucru cu putință; e posibil ca dicționarele să fi fost victimele intenției politice de copiere și autohtonizare a produselor străine. E totuși supărătoare persistența unei explicații nu tocmai logice (de ce numele
Denumire comercială by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5934_a_7259]
-
stabilite de o comunitate înzestrată cu autoritate în domeniu (academie, societate a lingviștilor sau a filologilor etc.), care face o selecție între variațiile existente în uz, în funcție de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante sînt criteriul tradiției și al etimologiei, cel al frecvenței în uz și cel al compatibilității cu structurile limbii. Astfel, o formă e preferată alteia pentru că e mai apropiată de cea de origine sau în orice caz de cea păstrată prin tradiție, sau pentru că e folosită de
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
nu este nici simpla cădere în ispită, nici banala tentație erotică și nici vinovata ademenire psihologică grație căreia sufletele naive cad pradă escrocilor sentimentali. În realitate, seducția are un înțeles mult mai adînc și mult mai uman. Cum ne sugerează etimologia latină a cuvîntului, seducerea este se-ducere, adică "ducere la o parte", trecerea într-un alt orizont de viață, pe scurt schimbarea regimului de existență. Cu alte cuvinte, cel care este supus seducției este dus în altă parte decît cea
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]