12,743 matches
-
omului cu ea. Și respect fără rezerve rezultatele recunoscute de către științele naturale, în special teoria evoluționistă; aceste rezultate nu pot fi ignorate sau contestate din motive religioase or ideologice. În ciuda acestora, nu mă bucură o concepție despre om conform căreia eu sunt făcut dintr-o structură biologică determinată, cu interese și nevoi specifice, dar fără un sens profund și fără valori. Ca ființă vie dotată cu intelect mă întreb dacă nu sunt calitativ superior unui animal ce nu își poate pune
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez libertatea, forța creativă, autonomia. Dar găsesc problematic faptul că individul sau societatea în totalitatea sa trebuie să apară
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători transmise cu timpul poate să întemeieze o patrie și o societate spirituale, o casă comună a încrederii, credinței, certitudinii. Practica religioasă, individuală ca în cazul rugăciunii, sau comunitară precum celebrarea religioasă, poate să întărească eul, să dea siguranță și speranță. Aceasta poate să suscite nu doar un sens de apartenență, dar și protest și rezistență la condițiile nedreptății curente. Este un aspect cu care reprezentanții dictaturii comuniste, cu toate armele lor, în 1989, nu se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în interior pe neașteptate, o simt răsunând în intimitatea mea. Ce anume s-a întâmplat? Simt că eu, în întregime cu mine însumi, cu ochii și urechile, corpul și spiritul sunt în tensiune către mine însumi, căte lumea mea interioară: eul tace și tot ceea ce este exterior, toate contrariile, separările subiect-obiect pentru o clipă sunt depășite. Muzica încetează să mai fie acel ceva pe care îl am în față, devine un lucru care mă încadrează, pătrunde și mă umple cu bucurie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
intre în el însuși. Dacă îi este permis să facă experiența iluminării, atunci poate descoperi instabilitatea tuturor lucrurilor și să înțeleagă că nu tot ceea ce vede este veșnic, că în lume nimic nu este imuabil, totul se schimbă, chiar și eul pe care mă bazez foarte mult este lipsit de un nucleu substanțial și este, în consecință, tranzitoriu. De la Buda pot învăța cum să mă eliberez de propriul eu: eliberându-mă de acea dorință de sine specifică avidității, urii și iluziei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că în lume nimic nu este imuabil, totul se schimbă, chiar și eul pe care mă bazez foarte mult este lipsit de un nucleu substanțial și este, în consecință, tranzitoriu. De la Buda pot învăța cum să mă eliberez de propriul eu: eliberându-mă de acea dorință de sine specifică avidității, urii și iluziei, de egocentrism și de raportul de dependență cu eul meu, pot găsi calea altruismului. Calea celor opt brațe a lui Buda este o cale de mijloc rațională: nici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de un nucleu substanțial și este, în consecință, tranzitoriu. De la Buda pot învăța cum să mă eliberez de propriul eu: eliberându-mă de acea dorință de sine specifică avidității, urii și iluziei, de egocentrism și de raportul de dependență cu eul meu, pot găsi calea altruismului. Calea celor opt brațe a lui Buda este o cale de mijloc rațională: nici căutarea plăcerilor senzuale, nici automortificarea, dar mai degrabă gândirea dreaptă și opinia corectă (înțelepciunea); cuvântul și acțiunea dreaptă, viața dreaptă (moralitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII LA MOARTE. Evreii duceau trupurile celor morți pe un munte sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
forma unei "voiri" a actualizării unei potențialități subiective corporale de pildă. Despre acest efort care are un început și un sfârșit se poate spune de fapt că este vrut, și chiar că este un mod al voirii sau al acestui Eu Pot fundamental care sunt eu. Însă mișcarea prin care, fără contenire, viața ajunge în sine și survine sieși în conservarea și sporirea de sine această mișcare nu este vrută, ea nu rezultă din nici un efort, ci mai curând îl precede
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și T.S. McPartland ș1945, pp. 68-75ț, care au cerut subiecților să completeze, timp de 15-20 de minute, douăzeci de spații care începeau cu formula: „Eu sunt...”). Aplicând proba pe care o numește prescurtat C.S.E. (Cine sunt eu?), M. Zlate (1999, „Eul, tipurile de personalitate”, p. 121) concluziona asupra existenței a 27 teme de interes: identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă, preferințe, dorințe, sistemul relațional, opinii și experiențe, căutarea de sine, unitatea persoanei, unicitatea ei, izolarea și închiderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult mai mică, au apărut dorințele legate de practicarea unei meserii anume), dar și stări conflictuale (exprimând astfel opoziția dintre valorile familiei tradiționale și starea de fapt, fără nici un suport valoric). O zonă deloc amintită a fost cea referitoare la eul fizic; nu au existat practic date privind corpul sau atitudinea față de corp11. În acest sens, se remarcă o frapantă opoziție a opiniilor tinerelor mame față de cele întâlnite în revistele care li se adresează (care alocă spații ample recomandărilor legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oameni devin tată, bunică, bunic, verișor, unchi, mătușă și așa mai departe. Maternitatea devine principiu generator și apare ca un mod specific de a acționa și de a te raporta la lume; un factor de maturizare, ocazie de obiectivare a eului, premisă a unei filosofii unificatoare asupra vieții. Maternitatea permite dezvoltarea pentru femeile devenite mame a ceea ce s-ar putea numi o „psihologie a proiectului personal”. Astfel, se articulează o serie de așteptări, atât față de copil, cât și față de sine. Un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
București, 2000. Zamfir, Elena; Bădescu, Ilie; Zamfir, Cătălin, Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert, București, 2000. Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin; Pop, Marius, România ’89-’93: dinamica bunăstării și protecția socială, Editura Expert, București, 1994. Zlate, Mielu, Eul și personalitatea, Editura Trei, București, 1999. TC "" Rapoarte, barometretc "Rapoarte, barometre" Barometru de gen, Renate Weber; Mihaela Miroiu (coord.), Fundația pentru o Societate Deschisă, GALLUP Organization, București, 2000. Barometrul de opinie publică, Fundația pentru o Societate Deschisă, Metro Media Transilvania
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
așa cum este ea percepută de cel ce scrie, dar rezultatul nu e niciodată altceva decât neantul. De aceea trebuie rescrisă iarăși și iarăși. Prin scrisul lui, scriitorul face o drenare a trecutului, dar totodată, ajunge la o secătuire a propriului eu. Tot ceea ce el caută să unească, mobilizându-și toate forțele, de fapt distruge. Materia pe care el a crezut că o vede - și care poate chiar a existat - el o arde, prefăcând-o în cenușă. Astfel nimicește chiar și propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceea ce el caută să unească, mobilizându-și toate forțele, de fapt distruge. Materia pe care el a crezut că o vede - și care poate chiar a existat - el o arde, prefăcând-o în cenușă. Astfel nimicește chiar și propriul său eu, se distruge pe sine însuși. Și își pierde sufletul. în vreme ce trupul meu se lăsa pradă violentei beții, ochii mei virgini intraseră într-o stare acută de trezie. Da, atinseseră o stare de trezie pe care n-o avuseseră niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
între curiozitate amuzată și lipsă totală de încredere. Cu cât actorul este mai impozant, cu atât sporesc rezervele apriorice în privința a ceea ce pare a fi rodul exclusiv al exercitării unui hobby sau materializarea unei vanități. Mai mult, uneori contrastul dintre eul artistic și eul profund al artistului, dezvăluit în paginile sale literare, este atât de mare încât totul pare o glumă în fața căreia spectatorul/cititor se simte obligat să râdă. Povestea cu cele două măști ale actorului este mereu impresionantă, atunci când
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
și lipsă totală de încredere. Cu cât actorul este mai impozant, cu atât sporesc rezervele apriorice în privința a ceea ce pare a fi rodul exclusiv al exercitării unui hobby sau materializarea unei vanități. Mai mult, uneori contrastul dintre eul artistic și eul profund al artistului, dezvăluit în paginile sale literare, este atât de mare încât totul pare o glumă în fața căreia spectatorul/cititor se simte obligat să râdă. Povestea cu cele două măști ale actorului este mereu impresionantă, atunci când este relatată în
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
pe când cu voce/ Zadarnică de goale poloboace/ Străine patime maimuțăresc.// Așa mă știu. Vibrez cu toate-aceste/ De-a vieții fiecăruia poveste/ În clipa când o spun la spectatori.// Iar dezgustat de-atâtea măști și vise,/ De-mi pierd în alții eul uneori,/ Când ies din scenă, scuip printre cuvinte". (p. 196) În fine, există autori cu vocație socială (Ion Chelaru) ale căror texte trimit în termeni acizi la realitatea socială și politică. Cu siguranță, de mare interes sunt textele marilor noștri
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
Prozatorul de mare tonaj întrupează o reacție activă față de realul bineînțeles resorbit și de astă dată în imaginar, un real filtrat prin grila convențiilor personale, pe care dorește însă a-l remodela, reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a le tria, a opta pentru unele, a sancționa altele cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare. Atitudinea specifică e cea a
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
ei. Singură această confruntare poate fi instructivă, deschizătoare de noi perspective și creatoare de valori". Altfel spus, opera este filtrată o dată prin super-ego-ul teoretic al criticului, dar și prin id-ul său, așa cum le disocia Murray Krieger, pentru care individualitatea, eul criticului literar reprezintă o combinație între persona (personalitatea sa publică, vocea reprezentativă pentru sistemul său) și persoană, ceea ce permite practicarea criticii literare ca artă, ca disciplină umanistă, și nu ca știință, asigurându-se deschiderea sistemului și evitarea uniformității la care
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
fel de enigmă? Paradoxal, haosul narativ exprimă o clasicitate modernă, narațiunea nefiind posibil de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed tip Homer, în calitate de voce postumă, preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
exprimă o clasicitate modernă, narațiunea nefiind posibil de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed tip Homer, în calitate de voce postumă, preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înăditurile și rupturile și nici măcar
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
gândul la lipsa unui centru al narațiunii, a unui subiect, a unui protagonist dar și la o călătorie în voia soartei, fără busolă, a unui protagonist divizat și totodată multiplu, materia epică a romanului fiind un delir al mai multor euri, cum spunea Musil. Autobiografia se intersectează cu biografia, texte religioase cu predici scrise de un individ internat în ospiciu, un prizonier, un criminal, o displaced person, pentru un preot din Tasmania, reverendul Blunt, care strigă: "nu vă fie teamă de
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
arătarea plitei scrise..." (George Anca); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Textele din Eu însumi se impun fie la modul impetuos, iconoclast, de-a dreptul insolent (mai ales în prima secțiune a volumului), fie, dimpotrivă, prin explorarea marginilor unei Singurătăți esențiale; fie prin autodefinire (artele poetice abundă), fie prin "călătoriile în afara eului". De oriunde ar porni, autorul ajunge la același adevăr încorporat scrisului, în regim de intensitate vizionară sau de înțelepciune stoică. Două exemple: "Poezia mea are nevoie de forța unui taur ca să se impună/ ca și cum apucând un taur de coarne acesta
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]