1,639 matches
-
chiar și față de copiii care au fost de necontrolat. Cel mai bun efect al acestui moment este că furia dumneavoastră scade până la nivelul cel mai mic imaginabil. Secretul e să reușiți să mențineți acest sentiment de seninătate și după ce trece euforia. —Mă scuzați, doamnă? Mă uit În sus, imaginându-mi că e rândul meu să-mi pun produsele pe banda rulantă. În loc de asta, fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru cărucioare obișnuite, iar Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a coborît el la podea, și cu destulă blîndețe. Mă doare gîtul foarte tare - abia pot să-nghit. M-a strîns de gît Într-un fel aparte, ca un masor priceput. Chestia ciudată e că mă simt puțin cam exaltat. — Euforie post-traumatică, decretă Cabrera, folosindu-și În sfîrșit cum trebuie seminariile de psihologie. Oamenii care scapă din accidente de avion rîd adesea după eveniment. Își cheamă un taxi și se duc acasă. CÎnd ajunsese la apartament și mă găsise În balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În echipa „simboliștilor”. „În 1886, când Jean Moréas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se strânsese un grup care se uita la un reportaj despre dărâmarea statuii lui Saddam, ce părea să se deruleze cu încetinitorul. Nu erau decât bărbați și discuțiile păreau mai zgomotoase decât de obicei, dar nu exista nimic din acea euforie gălăgioasă pe care își închipuise întotdeauna că o va aduce această zi. Eliberarea! Căderea dictatorului! Își imaginase țipete și dansuri frenetice; îmbrățișări spontane între străini pe stradă; se văzuse pe el însuși sărutând femei frumoase, pe toți căzând unii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva? COLONELUL: Nu, domnule. Mă doare dintele. GUFI (Lui ARTUR.): De ani de zile îmi usuc nervii cu ei. N-au nimic omenesc. Sau credeți ca nu? Au sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
absolut din Întâmplare, că omul meu nu se topise miraculos În neant, ci Își vedea de treabă, bine mersi, În orașul părinților și al copilăriei sale. Sau pe undeva prin apropiere. M-am trezit psalmodiind În gând, cuprins de o euforie cam deplasată: Adam a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le... În același timp Însă, eram puțin contrariat. Promisiunea palpitantei aventuri pe care Începusem s-o adulmec În neașteptata reapariție pe firmament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pragul? Și ce dacă sunt bădărani și omit să ne ceară voie? Să fim serioși: bunele maniere n-au Împins omenirea Înainte nici măcar cu un centimetru! 4 - Când am ajuns la Paris ploua torențial. Mai fusesem aici În câteva rânduri, euforia primului contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre ele cu atingeri la sfera istoriei, firește - defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
7 6 5 4 3 2 1 0 De acum, nu ne rămânea altceva decât să facem Înlocuirea literelor care ocultau numerele de cont cu cifrele astfel obținute și gata! - Asta În viziunea ta optimist-academică, m-a pocnit În creștetul euforiei mele fără obiect pragmatismul sec al Evei. Nu e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații întregi de studenți ascultaseră înțelepciunea iluștrilor dascăli ai Coimbrei. Dar nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
romantică și revoluționară în același timp, îndemnul către lucrurile care durează: întîlnea Biserica, gloria Portugaliei și opera gândului. Timid, singuratic, studios - nimeni nu l-a băgat în seamă în primul an de Universitate. Studenții, după trecerea celor dintâi zile de euforie revoluționară, reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plicticos precum autoplagiatul va dori să confrunte experiența protagonistului din romanul meu, Darul, cu evenimentul originar. Într-o zi, după o lungă boală, zăcând În pat, Încă foarte slăbit, m-am pomenit că mă cufund Într-o neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură scrisă: intelectualul. Prin el totul poate căpăta
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Unor popoare nu le reușesc decât catastrofele. Tradiția este greutatea din cală care interzice valurilor să răstoarne nava. Dictatorii știau că grija zilei de mâine trebuie să le mobilizeze supușilor întregul timp. Noi, românii, suntem țesuți din jalea dacică și euforia romană. Comunismul înseamnă să vinzi Paradisul ca să-ți poți cumpăra papuci. Mulți dintre cei care au vrut să schimbe lumea au populat gropile de gunoi ale istoriei. Se tânguiesc în noi strămoșii. Pe unele popoare numai viscolul istoriei le-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
măduva fierbinte a clipei. Numai marii creatori reușesc să transforme succesul spontan în durată. Arta forează dincolo de carnația realului. Creativitatea este legitimația omului superior. Pilonii condiției umane rămân : tehnica, cultura și credința. Arta ne ajută să navigăm cu rapiditate de la euforie la disperare. Arta este ticsită de tardivi și de prematuri. Literatura negociază raportul dintre cuvânt și tăcere. Arta se încăpățânează să ne schimbe. Dar nu - i prea merge. Talentul transformă angoasele în artă. Arta modernă trăiește din pâlpâirea nuanței și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese răpus de un cancer, perspectivă care nu-mi surâdea. Chiar și tata, în momentele sale de euforie, privind la expoziția de diplome pe care mama o deschisese pe pereții casei ca să acopere crăpăturile acestora, probabil îmi zicea Paganelul meu, Paganelule drag sau pur și simplu Paganel, deși fusese avertizat de moartea năprasnică a predecesorului meu, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vesela forfotă, atmosfera de vacanță înfrățită cu eternitatea. Acum convorbirea cu managerul băncii i se părea din nou o glumă macabră. Cum Dumnezeu să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de singurătăți, cultivându-mi speranța deșartă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea nu te mai sperie... Liana și iresponsabilii Liana, femeie la patru decenii, așteaptă încordată să i se facă dreptate de către domnul judecător. Avea ea semnele ei, care au condus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta și, Întorcându-se la prima, o lua cu el seara În pat. Pentru ca, la lumina unei lanterne rusești, să se delecteze de unul singur, citind pe nerăsuflate din mai vechile-i istorii sălbatice. Iar după ce trupul Își trăia scurta euforie, sufletul Începea să se bucure: ceea ce scria el era nemaântâlnit, nimeni nu mersese În literatură atât de departe, el era cel care spunea pentru prima dată lucrurilor pe nume. Creator izolat, Își Închipuia că inventase un gen literar. Credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcut altceva. Apoi ne-am luat cu altele, anunțuri nu mai dădeam decât din când În când, doar dacă ni se năzărea ceva interesant, și numai pe cont propriu, fără jurizarea Celebrului animal. Intră În scenă Spătarul Milea Trăiam În euforie. În căutarea ambalajului, ne ambalaserăm foarte tare. Întreaga noastră energie și aproape tot timpul ne erau Închinate Celebrului animal. Nu ne mai Întâlneam săptămânal, ci aproape zilnic. Savuram producțiile colegilor, propuneam alte acțiuni, dezbăteam, ne luam la harță. Cineva, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
management intensiv și bine pus la punct de către unii din ciracii săi, ca de exemplu Petru și Pavel, care intuiseră imediat, ce foloase extraordinare ar putea trage de pe urma poveștii acesteia, management care l-au pus în practică în momentele de euforie a Domnului Dumnezeu, care sărbătorea, sărind într-un picior și bând ambrozie până da cu aura de pământ, sau mă rog, de norii raiului, fiindcă Irod și Pilat din Pont îl scăpaseră de concurență. Dacă mă contraziceți, vă rog citiți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și să strige: stăpâne / locul tău este printre mine în mine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui duhovnic și atunci când mă aflam în compania unui preot trăiam o stare de euforie și de liniște sufletească la cote înalte. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar, ori de câte ori îmi aduc aminte. Părintele Nil Dorobanțu a fost băgat în aceeași cameră cu mine din eroare sau grabă. Eram sigur că a doua zi ofițerul poliției
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]