1,625 matches
-
prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul copil
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
punctat de opt ori consecutiv, cu Herlea excelentă la blocaj. Oaspetele au izbutit, însă, să revină, au luat chiar conducerea, 14-15, însă elevele lui Florin Grapă au revenit, au blocat perfect atacurile adversarelor și au câștigat setul la 18. Sub euforia câștigării setului precedent, jucătoarele gazdelor au început catastrofal setul 4, gălățencele conducând la un moment dat cu 2 10! Cu toate acestea, studentele băcăuance au revenit spectaculos până la 18-19, dar au cedat pe finalul setului, la 21. Setul 4 a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ei o vacă în timpul războiului. Iar războiul se periodiza în felul următor: înainte și după ce ei au fiert acea vacă. 6. Mowgli Acum, când scriu, parcă sunt în pragul unei crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de euforie similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face tot ceea ce vrei. Să te lăfăi. Să te joci cu spațiile, cu albitura, să jonglezi. Maximum de gest artistic ar fi să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că D.V. din euforia inițială cu care mă întâmpinase, cum a auzit întrebarea, și-a pus coada pe spinare și m-a lăsat cu ochii în soare. Gata, nu mai avem ce discuta, mi-a aruncat peste umăr. Asta e, cine muncește greșește! Prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta doar afacere nu s-ar chema că ar fi. Apoi, să scriu, afară de asta, însemna o bucurie imensă. În anul I de facultate, stăteam în diminețile acelea reci de noiembrie într-o garsonieră, unde scriam, într-un soi de euforie isterică, tot ce-mi trecea prin cap. Scriam și era superb să fiu propriul meu stăpân, să decid io tot ce avea să se întâmple pe acea foaie de hârtie. Pentru niște seminarii de scriitură de presă scriam. Și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
accesibilă oricui. De fapt, nu oricui, ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu mi-e rușine. În fond, e problema lumii că denigrează patetismul. Sunt în joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm vom avea probleme. Euforia asta mi-a jucat mereu feste. Am prezentat odată la facultate un referat despre țigani și atunci avusesem dintr-o dată revelația că țiganii sunt o nație uimitoare, ultimii oameni liberi, pe care noi nu-i înțelegem și nu-i lăsăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și glume cam nepotrivite pentru sfântul locaș, în care ne găseam, deși nu am băut fir de alcool. Furați de buna noastră dispoziție, am depășit se vede ora la care călugărul ne-a invitat la slujbă si deodată
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
cu halele astea mari și luminate "à giorno", li s-a stricat și lor sistemul genetic natural și umblă bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu petrol numărul 8 intrase în șomaj tehnic din lipsă de materie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta o știe orice profesionist al euforiei. Trebuie să terminăm cu amatorismul și în acest domeniu. E adevărat că a profesa bucuria e cea mai grea meserie, solicitând multă minte, și e și mai adevărat că viața nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să nu o mai privesc, am ajuns în cameră, m-am trântit pe pat și m-a cuprins din nou panica aceea care nu putea fi de la reumatism: „De ce nu sunt aici? Să fi fost reținuți din cauza limbii mele?”. Toată euforia mea - euforia face parte din îmbolnăvirea perfectă - mi se spulberă cu o brutalitate necunoscută; nu există, cel puțin pentru mine, violență mai puternică decât aceasta: să pierzi brusc, nu neapărat definitiv, doar brusc, orice încredere în bucuria de a cânta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o mai privesc, am ajuns în cameră, m-am trântit pe pat și m-a cuprins din nou panica aceea care nu putea fi de la reumatism: „De ce nu sunt aici? Să fi fost reținuți din cauza limbii mele?”. Toată euforia mea - euforia face parte din îmbolnăvirea perfectă - mi se spulberă cu o brutalitate necunoscută; nu există, cel puțin pentru mine, violență mai puternică decât aceasta: să pierzi brusc, nu neapărat definitiv, doar brusc, orice încredere în bucuria de a cânta, de a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
grup de inițiativă (format, probabil, din Romică, Zarzără și alții ca ei) a început să facă la ușa noastră ca pe pîrtia de schi în timpul competițiilor : „Hău ! Hău ! Hău ! Hău !“ - din ce în ce mai repede. ...Tot dirigul a fost cel care a curmat euforia generală. Dă-i în mă-sa ! Eu voi fi bărbat, ei se vor mulțumi să facă galerie de la distanță. și treci iarăși la o nouă rundă de sărutări. Problema era însă că, deși voiam să iasă totul ca la carte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
O săi facem noi pe ăștia!“ Și, oricum, Europa să facă bine să se bucure și să fie mândră că primește așa oameni de ispravă, descurcăreți și buni la toate. Cașai românu’... A urmat Revelionul, iar televiziunile au dat glas euforiei aderării. Artificii, discursuri entuziaste, hora bucuriei. Mare sărbătoare mare, de început de lume. Cum a început lumea pentru televiziuni, încă de-a doua zi? Așa cum înainte de 1 ianuarie fusese moda știrilor cu români realizați peste hotare, după noaptea aderării televiziunile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia. Icar Nesocotind sfatul lui Dedal de a nu se apropia prea mult de soare, Icar s-a prăbușit În Marea Egee. Dar candoarea cu care a crezut, În euforia zborului, că totul Îi era permis, ne va situa pînă la urmă de partea lui Icar, chiar dacă inițial am fost tentați să vede-n un exemplu În succesul tatălui său care a reușit să ajungă În Sicilia. Am revenit pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
întrebat ce cred despre premiul lui. Asta intră în job description. Am zis deci cui voia să audă că este un moment istoric bla bla-bla (chiar este, dar ironia postmodernă nu mă lasă să nu fac mișto !), dar că, dincolo de euforia acestui moment, cel mai important premiu la cel mai important festival de film din lume trebuie să fie un wake-up call (asta am zis-o chiar așa, pe englezește, că era pentru BBC World Service) pentru „decidențiiș din cultură, care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mine filme într-o sală mai goală (deși nu știu de ce : e mult mai confortabil). Până seara (la decernarea premiilor) va fi full, se va sta din nou pe jos sau în picioare, așa că starea mea de spirit oscilează între euforie și melancolie : acești tineri cinefili sunt într-adevăr mulți, dar ăștia sunt toți ! Cel mai frumos film văzut în cele două programe este, indiscutabil, The Patterns Trilogy al unui tânăr (29 de ani) canadian, Jamie Travis. Este un tur de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu te poate face mai inteligent, mai atrăgător. * „ Fumatul mă ajută să nu mă îngraș” o alimentație sănătoasă te ajută să nu te îngrași. Efectele consumului de alcool La început, consumul de alcool provoacă un efect de relaxare însoțit de euforie sau dezinhibare; consumatorul se simte extravertit și volubil deoarece alcoolul acționează asupra creierului scăzând neliniștea, simțul responsabilității și conștiința, prin urmare, cel care bea nu este stăpân pe actele sale și nici nu poate aprecia modificările ce au loc la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe care unii îl numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare a se reflectă în permanență, dublu, în planul conștiinței și în oglindă:,,Cuprins de o ciudată euforie, privindu-se în adâncul ei tulbure, Antipa se apropie și izbește ușor cu unghia într-o margine, acolo unde bronzul tocit că tăișul unei săbii vechi vibrează cu o puritate neobișnuită și aduce în odaie o undă de lumină. Venea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
România; pe de altă parte, Reich-ul nu era dispus să ia în considerație doleanțele unui partener suspectat că vrea să-și cruțe resursele umane și economice, pentru a profita cu costuri cât mai mici, de sforțările germane în vederea dobândirii victoriei. Euforia biruințelor comune din anul 1941 s-a risipit când, armata română a înregistrat mari pierderi de efective în operațiunile militare din anii 1942 și 1943. La 5 iulie 1943 operațiunea Citadela (bătălia de la Kursk), înfrângerea armatei germane, a risipit și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dr. Petru Groza, Anton Alexandrescu și Ion Ontaru), Partidul Național Popular (Petre Constantinescu-Iași, Mihail Dragomirescu și Alexandru Șteflea), Uniunea Populară Maghiară (Kacko Alexandru, Ludovic Takaks și Cziko Ferdinand) a câștigat scrutinul cu, deacum, obișnuitul scor de 99,99%. a.z. Euforia câștigătorului... După ce anticristul partid comunist s-a Înșurubat bine la putere, au urmat serbările victoriei semianalfabeților asupra poporului care-i iubea cam ca sarea-n ochi sau ca pe păduchii de sub braț și din izmene. Evreii nu au stat pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
început murmurele în unitățile militare, reacțiile de nemulțumire? M. M.: Astfel de reacții au început să apară prin unități, ca nemulțumiri și zvonuri, prin octombrie-noiembrie. Domnule, s-a plătit datoria, dar noi de ce n-o ducem mai bine?" A trecut euforia și am zis: Ne așteptăm, vine de mâine". S. B.: Și schimbarea n-a venit. M. M.: Nu. Nu ni s-au mărit soldele, nu s-au îmbunătățit condițiile, că totuși condițiile de cazare erau grele. Câte 100 de oameni
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care anulează orice inițiativă benefică. Într-un fel, bășcălia traduce o formă de nihilism balcanic, un nihilism care nu beneficaiză de radicalul dur al unei ideologii sau al unei teologii, care nu îndeamnă la acțiune, ci reclamă non-acțiunea și o euforie particulară a unei universale nimiciri fictive. Mă întorc la întrebările esențiale : această formă cu totul particulară de exces, această deformare corespunde lumii personajelor caragialiene ? Constituie ea un fapt identitar în măsură să califice gesticulația noastră ca români ? Și ceea ce s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu totul diferită, e fermecătoare În amândouă. Ascultând pentru prima oară muzica lui Bellini (Văduva o văzusem la Opereta din București), am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plicticos precum autoplagiatul va dori să confrunte experiența protagonistului din romanul meu, Darul, cu evenimentul originar. Într-o zi, după o lungă boală, zăcând În pat, Încă foarte slăbit, m-am pomenit că mă cufund Într-o neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]