1,443 matches
-
zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i încredința Domnului pe cei vii și răposați. Astfel, începând cu această perioadă, momentul prefacerii, care pentru creștini înseamnă rugăciunea în cadrul căreia pâinea și vinul ar deveni trupul și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ca fiind partea cea mai importantă din liturghie. Datorită creșterii numărului de penitenți, în secolul al IX-lea, credincioșii ajung să nu se mai cuminece, ci vin la liturghie doar pentru a se ruga și, eventual, pentru a vedea elementele euharistice în mâinile preotului. Singurele focare unde credincioșii se mai cuminecă des rămân Egiptul, Etiopia și Muntele Athos. În rest, euharistia nu mai e percepută ca un "act" (aspect dinamic), ci ca un "obiect" (aspect static), ca și cum s-ar face confuzie
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
de transsubstanțiere: substanța pâinii și a vinului devine substanța trupului și sângelui lui Christos. Biserica Anglicană ia termenul de transsubstanțiere în sens chimic și o consideră superstiție, dar continuă să creadă în prezența reală - fizică - a lui Iisus în elementele euharistice. La conciliul de la Iași, ierarhii ortodocși continuă folosirea cuvântului grecesc "metabolê", spunând că e același lucru cu transsubstanțierea.Jean Calvin crede doar într-o prezență spirituală, pe când celelalte curente protestante cred doar într-un simbolism. Pentru Bisericile dinaintea Reformei, precum și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
doar într-un simbolism. Pentru Bisericile dinaintea Reformei, precum și pentru Bisericile anglicană și suedeză, succesiunea apostolică e esențială pentru validitatea euharistiei. În anii 1945, ieromonahul Gregory Dix a scos la iveală aspecte noi despre euharistie, care vor influența toată teologia euharistică până în prezent. Acestea au fost publicate în «The Shape of the Liturgy». Gregory Dix remarcă faptul următor: Cele patru narări biblice ale cinei celei de taină, precum și toate anaforele vechi folosesc fiecare câte patru verbe, care nu sunt altceva decât
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
în «The Shape of the Liturgy». Gregory Dix remarcă faptul următor: Cele patru narări biblice ale cinei celei de taină, precum și toate anaforele vechi folosesc fiecare câte patru verbe, care nu sunt altceva decât cele patru momente importante ale liturghiei euharistice. Luăm pe rând cele patru narări biblice: 1. Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; și după ce a binecuvîntat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: «Luați, mâncați; acesta este trupul meu.» (); 2. Iisus a luat o
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
fost vândut, a luat o pâine, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și a zis: «Luați, mâncați; acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru pomenirea Mea.» (I Cor ). Deci liturghia euharistică ar trebui să se focalizeze pe patru momente: luarea darurilor de pâine și vin, binecuvântarea sau mulțumirea, frângerea și darea lor. În limbaj liturgic aceste patru momente ar fi: 1. ofertoriul; 2. anafora; 3. frângerea și 4. cuminecarea. Această structură
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic și tradițional e ca credincioșii să primească pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel mai mult în Bisericile protestante, anglicană, coptă și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic și tradițional e ca credincioșii să primească pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel mai mult în Bisericile protestante, anglicană, coptă și, într-o mică măsură, în Biserica romano-catolică. O altă metodă este încingerea. Fie că slujitorul încinge pâinea euharistică în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel mai mult în Bisericile protestante, anglicană, coptă și, într-o mică măsură, în Biserica romano-catolică. O altă metodă este încingerea. Fie că slujitorul încinge pâinea euharistică în vinul euharistic, introducând-o în gura cuminecatului, fie că credinciosul primește pe palme pâinea, apoi o încinge el însuși în potir și, astfel, o consumă. Această metodă e cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită cel mai mult în Bisericile protestante, anglicană, coptă și, într-o mică măsură, în Biserica romano-catolică. O altă metodă este încingerea. Fie că slujitorul încinge pâinea euharistică în vinul euharistic, introducând-o în gura cuminecatului, fie că credinciosul primește pe palme pâinea, apoi o încinge el însuși în potir și, astfel, o consumă. Această metodă e cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit bizantin e folosită
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în majoritatea Bisericilor ortodoxe de rit bizantin. Slujitorul pune pâinea euharistică în potir, apoi, cu o linguriță, ia părticele înmuiate și le depune în gura cuminecatului. În anumite țări, această metodă e interzisă de către reglementările sanitare civile. Alte elemente în slujirea liturghiei pot fi: sărutarea păcii, ectenii și rugăciuni pentru popor
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
este una din cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
este una din cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
este una din cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
din cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
fixată în scris, preotul putând improviza. Se respecta însă o anumită structură generală, asemănătoare cu cea de astăzi. "Tradiția apostolică" a lui Hipolit din Roma (sec. III) este cel mai vechi document în care se dau informații despre textul rugăciunii euharistice (la această dată însă, doar cu titlul de recomandare, fără obligativitatea de a o recita întocmai). Prima mare cotitură în istoria Canonului roman este introducerea limbii latine în cult. La început, creștinii foloseau, și la Roma, limba greacă în cult
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN Pe tine, așadar, preamilostive Părinte, cu
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
vechi al "Tradiției apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN Pe tine, așadar, preamilostive Părinte, cu umilință te rugăm și-ți cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, să binevoiești a primi
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
formă abreviată a Canonului roman și ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur. Ediția a III-a a Liturghierului roman (2002) conține 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situații pastorale specifice). RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN Pe tine, așadar, preamilostive Părinte, cu umilință te rugăm și-ți cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, să binevoiești a primi și a binecuvînta + aceste daruri, aceste prinosuri, aceste sfinte jertfe nepătate, pe care
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei. În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
făcut un raport favorabil despre Biserica din România și Biserica de stil vechi din Grecia a fost de acord să stabilească relații cu Biserica din România. Ca urmare, în 1979, episcopul Silvestru Onofrei a semnat declarația de intrare în comuniune euharistică cu sinodul condus de mitropolitul Kallistos de Corint, în timpul unei vizite în Grecia. Cu prilejul aceleiași vizite, a fost confirmată validitatea hirotoniilor episcopale din ierarhia română. În anul 1983, mitropolitul Glicherie a devenit grav bolnav. Nu a fost numit nici un
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici poate administra Sacramentul Botezului și Sacramentul Căsătoriei, poate administra o parohie, poate comenta lecturile la Sfânta Liturghie (poate predica). Poate prezida funeraliile și alte funcții liturgice, în afara Liturghiei Euharistice. Veșmintele proprii diaconului sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală, de pe umărul stâng până la înălțimea centurii pe șoldul drept. În cazul celebrărilor solemne se folosește și dalmatica. În absența miniștrilor liturgici superiori, poate îmbrăca pluvialul, folosit în celebrări solemne
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală, de pe umărul stâng până la înălțimea centurii pe șoldul drept. În cazul celebrărilor solemne se folosește și dalmatica. În absența miniștrilor liturgici superiori, poate îmbrăca pluvialul, folosit în celebrări solemne, altele decât cea Euharistică.
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
Sfânta Treime, Înălțarea Fecioarei și Cei patru evangheliști, restul spațiului fiind acoperit de numeroși îngeri așezați pe nori. În altar sunt scene disparate, dintre care numai unele specifice acestei încăperi: Iisus-Viță-de-Vie, Iisus în potir, Viziunea sfântului Petru din Alexandria (teme euharistice) și Buna Vestire; pe lângă acestea mai apar Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Nicolae, în câte două scene. În seria sfinților ierarhi sunt intercalați sfinți militari. Este prezentată o scenă din „Vechiul Testament": proorocul Natan îl mustră pe regele David. Programul naosului
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]