4,069 matches
-
Introducere 17 Capitolul I - Desfășurarea evenimentelor. Penitenciare și colonii 21 1. Suceava 21 Începuturile. „Reeducarea” lui Alexandru Bogdanovici 21 O.D.C.C. și rivalitatea Bogdanovici - Țurcanu 24 2. Târgșor 27 Protagoniștii și condițiile din închisoare 27 Încercările grupului de la Suceava 30 Evadarea. Evacuarea penitenciarului 34 3. Pitești 35 Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercări 35 Etapele sistemului 42 Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori 49 4. Brașov 57 Contactele cu administrația 57 Încercări nereușite 59 5. Târgu Ocna 60 Iunie 1950: prima
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
s-a încercat în zadar, de fapt) decât o îndoctrinare râvnită a fi ritualică (aceasta a eșuat, după cum am precizat deja) asupra elevilor. Ocazional au avut loc la Târgșor și bătăi colective, dar acestea au fost urmarea unei încercări de evadare, și nu ceea ce aveau să fie la Pitești. Nu insist asupra evenimentelor principale de la Pitești, întrucât autorul realizează un „bildungsroman” impresionant, un mozaic, un puzzle și o tapiserie a abominabilului (care i-ar fi folosit cu siguranță lui Michel Foucault
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui Stoian era puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii 4 fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciaruluitc " Evadarea. Evacuarea penitenciarului" În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii 4 fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciaruluitc " Evadarea. Evacuarea penitenciarului" În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
moș Dumitrache a fost dat afară fiindcă lovea cu milă. Măzăreanu a fost bătut de director, anchetat la Ploiești, ținut la carceră timp de șapte zile, după care s-a întors în cameră și le-a povestit colegilor tentativa de evadare. Regimul de bătăi a durat însă doar o lună de zile, până pe 6 decembrie 1950, când toți cei care nu aveau pedeapsa expirată au fost duși la Gherla. La Târgșor au rămas doar 29 de elevi, care au mai fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
doi referitor la faptul că va fi sprijinit în tot ceea ce va face. O altă măsură importantă pentru ceea ce a urmat s-a luat prin iulie 1949, odată cu izolarea vârfurilor, când s-au construit ziduri interioare, chipurile pentru a preveni evadările, dar ele s-au construit între toate secțiile, cu o ușiță mică, permițând izolarea lor perfectă 2. Cei din jurul lui Pătrășcanu au fost izolați unii de alții, apoi toți cinci au fost mutați în camera 6-corecție. Presiunile au continuat și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la Securitatea din Pitești, unde a discutat cu colonelul Nedelcu și cu un alt colonel din București, care i-au propus să lucreze pentru ei și să ofere informații despre legionarii pe care îi știa în schimbul eliberării sub forma unei evadări. Pătrășcanu a primit și a fost ținut câteva zile într-o cameră, până pe 1 aprilie, când a fost dus înapoi în penitenciar și repartizat la camera 2-corecție, unde erau numai vârfuri: Ion Gheorghiu, Balanișcu, Lungu, Jianu, Străchinaru, Emil Constantinescu, Păvăloaie
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cochilie, să înalțe în jurul lui o fragilă barieră de apărare, chiar și în situații aparent disperate”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Refugiul în reverie poate fi apropiat de retragerea apatică, prin faptul că evadarea într-o lume imaginară antrenează o scădere a interacțiunilor cu lumea înconjurătoare. Alte două mecanisme de apărare au puncte comune cu retragerea apatică, întrucât implică o eliminare a afectelor. Acestea sunt izolarea și intelectualizarea. Putem nota însă că, în izolare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
sale senzaționale. Cu Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu”), precum și o figurație măruntă, proliferată oniric. Multitudinea acestora, antrenarea lor în scenarii ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un dionisiac nemaiîntâlnit. În Întunecatul April se naște, sub aparențe ludice, fanteziste, o veritabilă mitologie. Masivul volum Pe-o gură de rai aduce un lirism decantat, cu o exteriorizare mai amplă și
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
prin proliferarea halucinantă a imaginilor culese din plină și banală realitate cotidiană (un fel de „boule de neige” prin care se face saltul de la mimesis la viziune). Figura centrală de aici, sufocând ca un capac de plumb orice tentativă de evadare, este „grămada de năvoade”, metaforă a claustrării absolute. Un succedaneu al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
Tentată poate la o reevaluare (boala de cord îi anunța sfârșitul), își editează, în același an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
poemele intitulate Din Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă. Un evident contrast se stabilește constant între regimul solar al luminii - expresie simbolică a materializării Creatorului - și dimensiunea telurică a nocturnului, de sub oblăduirea căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând din 1956 - transformă întunericul hărăzit în așteptare pentru o altă rodnică naștere
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
numai că nu a dat nici o lucrare de critică literară, dar în ultima vreme n-a scris nici o lucrare de istorie literară, vorbitorul și-a exprimat convingerea că refugierea în literatura trecutului reprezintă la Ion Vitner o formă subtilă de evadare din realitatea actuală, o manifestare concretă a lipsei de dragoste pentru literatura noastră nouă”. A doua zi, dezbaterea 12 continuă. Iau cuvântul încă 14 scriitori, dintre care unul a doua oară: I. Vitner. Lista celor criticați se lărgește cu alte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de luptat poeții noștri atunci când își propun să vorbească într-un chip mai direct despre lumea lor interioară, despre gândurile și trăirile care-i încearcă (...) Nu s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de «evadare», când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din «gros», au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică, rutinieră și fără perspectivă. Evadarea aceasta a și reușit în câteva cazuri, și ei îi datorăm unele succese ale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de «evadare», când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din «gros», au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică, rutinieră și fără perspectivă. Evadarea aceasta a și reușit în câteva cazuri, și ei îi datorăm unele succese ale liricii noastre. Există însă și cazuri când «fugarii», nerezistând ritmului accelerat al cursei, au fost readuși în «pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât e vorba aici de poezia de dragoste (unde rutina, convenționalismul și tonul declarativ n-au lipsit, ba se mențin și azi), nu e lipsit de interes să vorbim despre tentativa de evadare din «obișnuit» inițiată pe cont propriu de trei din poetele noastre (Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu). Tustrele, în măsură mai mare sau mai mică, au ales prilejul poeziei de dragoste ca pentru o replică promptă tendinței ce începea să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei poete n-a dat rezultatele scontate. Cauzele nu-s greu de înțeles. Pe de-o parte sinceritatea de care faci caz bătându-te pe piept ca fariseul din parabolă, nu e cel mai bun climat pentru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
caracteristică tendința spre rutină și spre unele maniere ce s-au dovedit cândva de bun augur - criticul se lansează în considerații năstrușnice de soiul acesta: «nu s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de „evadare”, când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen Frunză sunt apostrofate drept inspirate «articole de ziar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se referă de altfel nu numai la literatura temelor noi, dar aproape la întreaga literatură. Dacă în Păuna Mică, Oameni la pândă, Sbucium, Otravă și altele, poziția ideologică a autorilor este încă confuză, în Desculț, Negura, Zilele vieții tale și Evadarea ea se definește mai precis. Mai ales Negura este o viguroasă demascare a provocatorilor războiului antisovietic. Totodată însă, niciunul dintre aceste romane nu este lipsit de greșeli ideologice. În Negura, de pildă, rolul clasei muncitoare este trecut cu vederea, iar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Negura, de pildă, rolul clasei muncitoare este trecut cu vederea, iar pe de altă parte, nu apar principalii vinovați ai războiului. În Desculț de asemenea orașul este prezentat nerealist, romanul conținând multe pagini care vădesc o alunecare spre naturalism. În Evadarea se falsifică lupta comuniștilor francezi, se dă o imagine denaturată a rezistenței antihitleriste în Franța. În sfârșit, înaltul nivel artistic, încă o caracteristică indispensabilă a literaturii realismului socialist, nu poate fi găsit în egală măsură în operele pe care le-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și asume imposibilitatea evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]