2,039 matches
-
de acel gen de recunoaștere pe care dl. Bergson o numește recunoaștere prin imagini, dis-tingînd-o net de ceea ce numește recunoaștere prin mișcări. Aceasta din urmă ar trimite la sentimentul de familiaritate pe care-l încercăm cînd un obiect văzut sau evocat determină în corpul nostru aceleași mișcări de reacție ca atunci cînd l-am văzut prima oară. Recunoașterea prin imagini, dimpotrivă, înseamnă relaționarea imaginii (percepute sau evocate) unui obiect cu alte imagini, formînd împreună un ansamblu sau un tablou; înseamnă regăsirea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
trimite la sentimentul de familiaritate pe care-l încercăm cînd un obiect văzut sau evocat determină în corpul nostru aceleași mișcări de reacție ca atunci cînd l-am văzut prima oară. Recunoașterea prin imagini, dimpotrivă, înseamnă relaționarea imaginii (percepute sau evocate) unui obiect cu alte imagini, formînd împreună un ansamblu sau un tablou; înseamnă regăsirea legăturilor acestui obiect cu alte obiecte, care pot fi și gînduri sau sentimente. Nu vom pune, deocamdată, întrebarea dacă între aceste două moduri de recunoaștere există
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la drepturile oamenilor asupra lucrurilor, nu doar despre raportul dintre om și obiect, ci și despre omul însuși, presupunem că este imobil și că nu se schimbă. Desigur, într-o comunitate rurală, în biroul unui notar ori în fața tribunalului, drepturile evocate sînt raportate la persoane particulare. Însă, în măsura în care gîndirea se întoarce asupra aspectului juridic al faptelor, ea reține despre per-soană numai calitatea în care aceasta intervine: titular al unui drept recunoscut sau contestat, proprietar, uzufructar, donator, moștenitor etc. Or, în timp ce o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de persoane care frecventau acel salon; și de data aceasta, Emma este în satul ei, dar și la Paris, în înalta societate pariziană. Pronumele "on" ne permite să urmărim traseul identificărilor sale, constituind un fel de schimbare între non-persoana personajelor evocate și eul visătoarei. Suntem în plin bovarism, în imposibilitatea de a disocia eul de identificările sale: Emma nu este "ea însăși" decât experimentând identități imaginare. Scoaterea în evidență a cuplului el/ea ("Ea era la Tostes. Iar el, el era
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din școala primară; îi va vorbi despre aceste amintiri fiului său, totul va ieși la iveală 93. Naratorul operează un fel de salt peste ani, își conferă o putere de anticipare. De aici caracterul exemplar pe care îl iau evenimentele evocate: VS nu trimite la evenimente singulare care ar fi doar posterioare, înscrise în prelungirea scenei narațiunii: el se referă la evenimente a căror realizare nu era necesară pentru simplii muritori, însă pe care naratorul și le asumă, el care se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evocă la perfect simplu actele lui Bonaparte; pe de altă parte, el focalizează mai intens episoadele semnificative, însă secundare, în care protagoniști sunt niște personaje anonime. Efectele de sens legate de acest prezent al narațiunii privesc îndeosebi distanța dintre evenimentele evocate și instanța de enunțare. Efectul tinde să fie când de proximitate (alocutarul are impresia că este martorul evenimentului sau că este vorba despre o focalizare care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
toate disponibile la un moment dat. În Gervaise, de exemplu, Zola acordă doar puțin loc discursului direct și discursului indirect necontaminat și preferă gradele 3 și 5. Cât privește instanțele narațiunii, el evită narațiunea zero (gradul 1), complet exterioară lumii evocate, făcută printr-un personaj identificat în povestire (gradul 6). Din gestionarea informației reiese preocuparea lui de a pune accentul pe straturile intermediare. Un scriitor naturalist vrea să transmită cititorului o cantitate de informații importantă despre un anumit "mediu" social (în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cititorului o cantitate de informații importantă despre un anumit "mediu" social (în cazul de față, muncitorii parizieni). Naratorul devine atunci un mediator între acest mediu și cititor, care trebuie să fie "neutru", distingându-se astfel de alte personaje din lumea evocată, deosebite prin particularitățile de folosire a limbii. Dincolo de toate acestea, se dorește provocarea empatiei cititorului cu o anumită viziune asupra lumii sau, mai degrabă, un anumit "habitus", ca să reluăm termenul lui Bourdieu. Cel mai simplu ar fi, pentru a se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
socio-istorice. Apartenența generică a textelor joacă un rol fundamental în modul lor de organizare și în așteptările publicului, deci și în evaluarea coerenței pe care ele o au. În calitate de dispozitiv de comunicare, genul constrânge diversele dimensiuni ale activității discursive: temele evocate, rolurile partenerilor din comunicare, suportul material al textului, circumstanțele (momentul, locul) cerute pentru legitimarea activității, organizarea și întinderea textului, registrul sau registrele de limbă folosit(e) ... Una dintre dificultățile acestei noțiuni este că raportul față de genericitate variază în funcție de operă. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de petrecere a căror esență muzicală era cu totul europeană.“ (Lăutarii și compozițiunile lor) În vremea atâtor alte amfibii, care își afirmau peste tot prezența - în tabloul social, în peisajul vestimentar, în lexic, în alfabet ș.a.m.d. -, muzica amfibie evocată mai sus vine să confirme, cu o limpezime rar întâlnită, postulatul omologiei dintre artă și societate. Epoca de tranziție trebuia să producă o artă de tranziție? Putem dormi liniștiți: a produs-o efectiv! „Gustul de compozițiune amfibie“ despre care vorbește
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-lea, în jurul lui 780, se născuse cultul lui Jacques l'Apôtre ce simboliza, în rîndul maselor de creștini, speranța în edificarea unui destin politic comun, eliberat de teroarea musulmană. Iată de ce Spania expresie în limba vulgară și nu în latină evocată neîncetat de către literații timpului apare ca o aluzie la vechea rană de care sufereau toți spaniolii. Către 880 cronica lui Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94 în timp ce majoritatea non-musulmanilor supuși maurilor se identifică din ce în ce mai mult cu condiția de hispanici
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
marcată, tegumentele sunt decolorate prin lipsa acțiunii melanotrope a ACTH. Concomitent se manifestă semne ale deficitului altor axe: suprarenaliană, gonadică, somatotropă. Semnelor de tip hipotiroidian li se pot adăuga manifestări centrale de tip sindrom tumoral hipofizar. Explorări paraclinice Diagnosticul trebuie evocat clinic pe baza anamnezei și examenului atent al bolnavului. Indicii clinici de tip Billewicz sunt utili mai ales practicienilor generaliști. Algoritmul diagnostic începe cu dozarea TSH și a hormonilor tiroidieni (T3, T4, FT3, FT4). În hipotiroidia primară, TSH este crescut
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Tabloul hormonal este de tip eutiroidian sau rar hipotiroidian. Sindromul inflamator este discret. Anticorpii antitiroidieni sunt absenți. Ecografic, se notează hipoecogenitate. Valorile iodocaptării sunt scăzute. Scintigrama nu este caracteristică. Aspectul obișnuit este heterogen. în general, clinic și chiar paraclinic, diagnosticul evocat este cel de cancer tiroidian. Tratament: Această suspiciune, ca și tabloul compresiv impun intervenție chirurgicală. Ulterior se face terapie substitutivă cu hormoni tiroidieni. Tiroidita bacilară Este o afecțiune extrem de rară dar, din păcate, încă prezentă în cazuistica noastră. Se poate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cunoașterea istoriei poporului român"13. Fascinația pentru Stalin și emulii săi mergea până la plagiat. Mai mult, Ceaușescu invoca situații asemănătoare cu cele din Uniunea Sovietică pentru a-și oferi ocazia să facă uz de temeinicele cunoștințe în domeniu. La întâlnirea evocată mai sus, Ceaușescu le-a imputat intelectualilor umaniști, în special filosofilor, că nu se adresează partidului pentru a primi indicații privind direcțiile de creație. "Nu cunosc ca tovarășii care se ocupă cu astfel de probleme, să fi venit cu vreo
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Luca Pițu atunci când Liviu Cangeopol l-a acuzat de colaborare cu Securitatea (undeva în Flacăra Iașului), după cum puțini l-au apărat pe Al. Călinescu atunci când fusese atacat de Luca Pițu, cu ani în urmă. O întreagă istorie care merită evocată doar în măsura în care poate fi un subiect de reflecție asupra condiției boemei literare și (din punctul meu de vedere) a gloriei ei auto-destructive. Scriptum la post NOTA24 MIHAI DINU GHEORGHIU, membru de partid, sociolog la Centrul de Științe Sociale de pe lângă Universitatea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mâna și să ia roade din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci!"" (3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul. „Fonografelor publice” le-a luat locul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
argint, jucînd - cu toți dracii ei de țigancă”. Sînt convins că în pliurile altor memorii, încă necercetate, și nu într-ale unei povești, stă informația căutată: au fost „pantofi de aur, expuși în vitrin[e]”. Frigul e una dintre senzațiile evocate chiar în poemul „Plumb”: „Stam singur lîngă mort... și era frig...” Un frig ce mortifică, un „frig de moarte”, de care nu poți scăpa decît plecînd. De altminteri după un vers poemul se termină. însă frigul din „Plumb” trece în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ultimele două decenii destinul literar, mai apăsat sau mai fulgurant, în poezie, proză, critică sau teorie a literaturii, acasă sau în lume. Nu sunt un critic literar și nu voi încerca, aici, niciun fel de exegeză a operei celui evocat, dar cred că analizele cuprinse în textele celor care l-au cunoscut mai bine, mai familiarizați cu analizele critice, comparate, reunite în această ediție augmentată a a volumului Alfabet liric, pot oferi chei de interpretare interesante, expresive și detaliate, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este construită de voci critice autorizate ale vieții intelectuale ieșene și se structurează pe mai multe paliere. Sunt, în primul rând, seniorii, care, din nefericire, au plecat și ei, între timp, spre Parnas, pentru a se întreține eterat cu tânărul evocat aici, precum academicianul Constantin Ciopraga, profesorii universitari Al. Husar, Dumitru Irimia și Ioan Constantinescu, scriitorii Corneliu Ștefanache, Stelian Baboi sau Val Condurache. Sunt apoi prezenți scriitori și critici ieșeni importanți care au simțit nevoia să-l evoce și să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Lucian Vasiliu și Nichita Danilov, la Al. Călinescu, Cassian Maria Spiridon și Nicolae Busuioc - pentru a numi pe câțiva dintr-o pleiadă mai cuprinzătoare). Nu în ultimul rând, găsim și vocile critice mature ale unor generații mai apropiate de cel evocat (Codrin Liviu Cuțitaru și Gabriela Gavril, între ele) care demonstrează o prețuire ce transcende limitele prestabilite ale ierarhiilor sau conveniențelor. Pe scurt, e un volum de interes în primul rând istoric și literar și mai apoi sentimental și uman. E
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu un aer ușor somnolent. Era un episod aproape ireal și, contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar trebui evocată aici principala funcție pe care, cu tenacitate și altruism, a întruchipat-o Paul Miron pentru elita intelectuală, literară cu precădere, din țară. El era Hermes, mesagerul zeilor, coborât cordial și îndatoritor printre muritori pentru a le aduce un strop de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trecere frugală printr-o selecție subiectivă, parohială, a simpatiilor mele românești). E stupid și inutil, pentru că numai cine nu l-a degustat vreodată live nu știe că Harry Tavitian e unic. Așa cum sunt sau cum vor rămâne și toți ceilalți evocați mai sus. Pe scenă, Harry e o stihie magnetizantă, imprevizibil, ludic, scurtcircuitând alene, ca un fulger cald și efervescent. Numai cine a avut privilegiul de a-l cunoaște știe că el este de fapt de o bunătate care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al doilea moment al discursului liric: „Ca să schimbăm, acum Întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, / Bătrânii-au adunat, printre plăvani, / Sudoarea muncii sutelor de ani”. Noi elemente se adaugă aici pentru a preciza statutul social al străbunilor, evocați. Aceștia sunt oameni ai sapei, ai brazdei și-ai muncii cu plugul („printre plăvani”), oameni ai vechimii (ai „sutelor de ani”), truditori ai mai multor generații. Trecând de la mutația provocată de ridicarea la cultură, situație comună, atât poetului cât și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Duduca, Dinu Păturică, Andronache Tuzluc), cu implicațiile specifice clasicismului, pe de o parte, dar și momentului social-politic al epocii, pe de alta parte. Dacă acest „triunghi” a devenit o formulă-cadru, atât În operele dramatice, cât și În roman, rezolvările situațiilor evocate sunt diferite, În funcție de momentul dat. Meritul lui Nicolae Filimon constă În modalitățile folosite pentru a Împinge faptele peste ceea ce putea bănui cititorul. Oricum, pe această latură, Vasile Alecsandri deține Întâietatea, mai ales că el face apel la latura comică. În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]