1,801 matches
-
de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imperiale, condamnând-o sau justificând-o retrospectiv. În ceea ce privește politicile aplicate în mod real, dezbaterea se ocupă mai ales cu efectele politicilor imperialiste - administrarea și păstrarea imperiului. Explicația nu este prea greu de găsit. Marea dezbatere a început în Anglia odată cu exaltarea de către conservatori a Imperiului Britanic, un fel de contrapartidă la naționalismul european. Imperiul era unul colonial și astfel a devenit prototipul imperiului modern. În consecință, dobândirea și exploatarea de colonii a ajuns sinonimă cu imperiul, care a primit implicit o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În epoca modernă, Wilhelm al II-lea și Mussolini sunt exemple grăitoare. Intoxicați cu puterea nou dobândită pe plan intern, ei au privit politica internațională ca un fel de sport personal unde fiecare se bucura de superioritatea sa individuală, prin exaltarea națiunii sale și umilirea celorlalte. Astfel, au confundat politica internă cu cea internațională. Acasă, demonstrarea puterii lor sau cel puțin a puterii aparente ar fi reprezentat, în cel mai rău caz, nimic mai mult decât o nebunie inocentă. În exterior
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deplină a dorinței de putere în interior, oamenii și-o proiectează pe scena internațională. Aici întâlnim satisfacția trăită în identificarea cu aspirațiile de putere ale națiunii. Când cetățenii Statelor Unite se gândesc la puterea țării lor, ei experimentează același tip de exaltare pe care o simțeau probabil cetățenii Romei când, identificându-se cu Roma și puterea sa, în contrast cu străinii, declarau: „Civis Romanus sum”. Atunci când suntem conștienți de apartenența la o națiune foarte puternică, ale cărei capacitate industrială și bunăstare materială sunt unice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
copilul este total absorbit de problemele adaptării la viața socială. Procesul acesta este relativ dificil. După 7 ani se manifestă treptat o mai mare detașare psihologică, o creștere a expansiunii, o mai mare extroversiune și trăiri numeroase euforice și de exaltare, semn că adaptarea a depășit o fază tensională. Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educația socială, dat fiind faptul că adaptarea a depășit încă o etapă tensională și copilul a început să treacă într-o fază de mai
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea identității se traduce prin exaltarea diferențelor. Putem ajunge astfel să-i respingem pe cei care sunt altfel decât noi și, În același timp, să celebrăm diferența (Taguieff, 1988 și 1995). Ar trebui oare să tragem concluzia că a fi antirasist, Într-o vreme când neorasismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1986, p. 92), de deculturație și de asimilare („pierdere a unei apartenențe prin adoptarea exclusivă a alteia, mai cu seamă În situațiile de aculturație forțată”, cf. Gresle et alii, 1994, p. 380), de devalorizare (care provoacă desocializare și agresivitate), de exaltare fanatică (printr-o exagerată concentrare asupra propriei persoane și, În general, prin nesiguranță identitară), de construcție de identități de fațadă („prezentarea artificială a unor trăsături culturale care sunt așteptate de la un individ, prin reacție defensivă de evitare a riscului de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte”, spunea Pétain), loc de conservare a autenticității. Acestui cosmopolitism văzut În cheie atât de negativă i se opune un cu totul alt cosmopolitism, care corespunde concepției despre o lume deschisă tuturor și despre un Pământ
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Împotriva prejudecăților presupune dispariția entităților colective În numele Rațiunii pure? Realitatea empirică ne arată că universalismul se poate degrada În asimilaționsim, În vreme ce toleranța față de semeni se poate perverti În diferențialism. Prin urmare, trebuie să Încercăm să scăpăm de alternativa următoare: fie exaltarea exclusivă a diferenței, fie universalul abstract care reduce importanța oricărei apartenențe colective. „Dreptul la diferență” trebuie Înțeles așadar ca o implicație a drepturilor omului. Temporalul și contingentul fiind mijloacele prin care oamenii Își exprimă umanitatea, nu se poate pune problema
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar nu În beneficiul maselor oprimate, decât sub forma de satisfacții simbolice sau de exaltări fanatice. Recapitularea celor trei dimensiuni se face Într-un destin comun și Într-o conștiință națională Împărtășită. Națiunile și lumea Apariția și recunoașterea a o sută de națiuni politice suplimentare și a o mie de alte națiuni culturale sunt astăzi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
depășită, este o miză extraordinară pentru negritudinea pe cale de a se naște. Este important, mai Întâi, să se arate o istorie nouă, care să restabilească adevărul cu privire la respectabilitatea Africii ca spațiu de referință. Este nevoie, pe de altă parte, prin exaltarea „virtuților imaculate”, să se aducă dovada faptului că această istorie nu a depins de o autoritate civilizatoare exterioară care și-ar fi pus marca pe un continent Întârziat. În sfârșit, trebuie lansat un contraatac pe tema istoriei civilizațiilor, lucru pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reprezintă o pervertire dramatică. În timp ce filosofia Luminilor vedea În neliniște și dezacord condițiile căutării adevărului, universalismul abstract face din individul singular un depozitar al adevărurilor eterne. El contribuie astfel la alimentarea ideii conform căreia nu putem ocoli alternativa următoare: sau exaltarea exclusivă a diferenței, sau universalul pur care elimină orice apartenență colectivă. În spațiul universalismului abstract, identitățile colective nu au deci nici un motiv să mai ființeze. De ce să apărăm dreptul la existență al culturilor singulare? De ce, se Întreabă unii, să dorim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
zgomotul stradal sau mirosurile din autobuz, de multe ori sunt de-a dreptul exasperări. Principala calitate, rară calitate, a coautorilor este bunul-simț, în sensul lui Alexandru Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-au exaltările tânărului Cioran, deși furiile nu pot fi evitate, își păstrează ochiul critic și față de orbirile occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui H.-R. Patapievici, dar durerea afectează același organ care secretează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
este absorbit de umorul aparent devastator al textelor, amuzamentul studenților ce formează auditoriul derivă în exclusivitate din spectacolul fascinant dat de povestitor. Și, înglobînd cele două aspecte, mai avem amuzamentul cititorului produs de descrierea fermecătoare a veseliei studenților pricinuită de exaltarea lui Pnin: un sentiment călduros de comuniune în umor, cu atît mai semnificativ pentru înțelegera modurilor de înstrăinare care îl separă pe Pnin de studenții săi și pe aceștea de noi, cititorii. Irelevanța practică a conținutului pasajului care declanșează starea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
agenții de turism, pentru oportunitațile care li se oferă de a vizita locuri noi. IV. Stări alternante Emoțional, se schimbă total frecvent. Alternanța de stări poate fi următoarea: - dorința de sprijin, - inactivitate, - melancolie, - violența, - copilul cere atenție, - dorește independență, - neliniște, - exaltare, - tandrețe, sensibilitate, - doresc să fie lăsați singuri și în pace. V. Înclinații estetice: Pot să derive din: - sensibilitate la muzica de inspirație intensă, - spiritualitate crescută, - creativitate. Deseori, pacienții tuberculinici cântă la variate instrumente muzicale, vizitează galerii de artă, țin antichități
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în special creierului rațional, menționând, totodată, componenta emoțională a emisferei drepte din creierul cu corpul calos secționat. Creierul emoțional Emoția își are originea în creier; ea stă la baza sentimentelor de bună și proastă dispoziție, a bucuriei, a fricii, a exaltării și tristeții, a stărilor de stres și a anxietății. Termenul de "emoțional" conține oarecare ambiguitate atât din punct de vedere lingvistic, cât și științific. Emoția poate fi definită ca orice stare provocatoare de frică sau de relaxare, de simpatie sau
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
majore umane. La Tolstoi, pe care Îl considerăm ceea ce se Înțelege printr-un „clasic”, În stil și construcție epică este un „flegmatic”; un „introvert”, În Moartea lui Ivan Ilici, de exemplu, putem surprinde cu ușurință „reflexe dostoievskiene”: lipsă de măsură, exaltare a ideii, proiectarea ființelor umane și a raporturilor dintre ele pe o canava tensionată, aproape fantastică, ce respectă totuși, cel puțin În aparență, semnele esențiale ale realitățiiă Dar, din totdeauna, cred eu - și-mi asum riscul acestor generalizări! -, „realiștii”, „flegmaticii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mecanizate”, dar mai ales deoarece Între „mine” și „misterul existenței mele” - care trebuia, nu-i așa, să existe neapărat! - se interpunea o altă persoană, o subiectivitate grosolană, comercială, mediocră, În sensul pe care poeții Îl dau acestui cuvânt -, incapabilă de exaltare! Sau, mai bine zis, capabilă de-o exaltare contrafăcută, căreia oricum Îi este preferabilă „mecanica” și strigătul răgușit al papagalului bătrân, cu penele roase, ce scoate un plic subțire din cutia de carton a celui ce ne pândește la colțul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
misterul existenței mele” - care trebuia, nu-i așa, să existe neapărat! - se interpunea o altă persoană, o subiectivitate grosolană, comercială, mediocră, În sensul pe care poeții Îl dau acestui cuvânt -, incapabilă de exaltare! Sau, mai bine zis, capabilă de-o exaltare contrafăcută, căreia oricum Îi este preferabilă „mecanica” și strigătul răgușit al papagalului bătrân, cu penele roase, ce scoate un plic subțire din cutia de carton a celui ce ne pândește la colțul străzii. Care ne pândea, deoarece figura acestui mărunt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
luni și ani de zile, creând specii de animale și plante - multe dintre ele Încă nedescoperite, ha, ha! -, ziduri, verdeață, cupole, sentimente și rime, dezordine și viziuni, confuzii agreabile sau nu, neînțelegeri care au dus la multe drame, dar și exaltări puține, ce au produs câteva rare și neînțelese, ne-apreciate tragedii!... Da, mi-amintesc, În iarna acelor ani, ’57-’58, Întorcându-mă seara acasă, călcând voinicește pe zăpada albă, muzicală, dezamăgit, deoarece la iubita mea se afla un altul, mi-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Da, iată de ce eu Însumi, În rarele mele momente de inspirație, mă strecor printre ei, „joc” și mă costumez ca „ei”, le Împrumut cu multă convingere ticurile și credințele - credința În Femeie, ax al lumii, matrice a creației și a exaltării de a fi și sunt pur și simplu „plictisit” (ca să nu zic scârbit!Ă de cei care azi fac din „ea” unelte ale reclamei comerciale grosiere și lacome până la indecență, din Madonă - un biet, previzibil și automatizat instrument al plăcerii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
delicate. Episodul legionar, spre exemplu, este justificat (chiar dacă într-o manieră neconvingătoare), criticul vorbind despre efectele nefaste ale corectitudinii politice și despre caracterul conjunctural al odei închinate lui Hitler, pe care o explică prin trimitere la o posibilă simetrie cu exaltarea lui Gr. Alexandrescu la 1840. Autorul nu se sfiește să discute nici despre acuzațiile de antisemitism aduse poetului sau despre experiențele toxicomane și sexuale din Germania, perioadă decisivă pentru formația lui Dan Barbilian (suferind, se pare, de priapism), care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut loc, așa cum s-a afirmat multă vreme. Cu timpul, structurile familiale ale acestui grup ai evoluat către o descendență patriliniară, moștenirea fiefului (altădată conferit, să ne amintim, cu titlu viager), exercitarea dreptului de comandă (bannus 21) și, mai ales, exaltarea vocației lăzboinicc înclinînd în sensul transmiterii pe linie masculină a calității nobiliare. Expansiunea cavaleriei nu a avut loc nici la fel, nici în același ritm în toate regiunile Europei creștine. În Franța, în centrul fostului Imperiu carolingian, asimilarea s-a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și fanatismul naționalistic, orientat către exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în trena ridicării principatului România la regat în 1881) în principiul dinastic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]