1,567 matches
-
fereastra este plasată foarte sus, exact sub acoperiș. De la această înălțime, fereastra contrabalansează greutatea portalului. Ea ridică centrul de echilibru și, prin urmare, dă întregului aspect arhitectural impresia de suspensie înaripată. Ovalul O discuție a relației dintre centricitate și liniaritatea excentrică va fi benefică printr-o raportare la spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura 55). Afinitatea dintre cadrul oval și ouăle din coș trece neobservată pentru cumpărătorul care dosește ouăle cu mâna dreaptă, ciupind fata bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare a formelorrotunde se manifestă într-atât în spațiul picturii, încât adumbrește vectorii excentrici ai piepturilor, capetelor și brațelor . Pătratele echilibrează coordonatele Întorcându-ne la pătrat, avem din nou de-a face cu o formă simetrică din punct de vedere centric. În acest sens, o ramă pătrată se aseamănă cu un tondo. Dar în timp ce
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu laturile și cele două diagonale care unesc colțurile (figura 56). Diferența nu e numai o problemă de număr; ea indică totodată diferența calitativă dintre o formă deplin adecvată centricității și una esențial determinată de vectorii lineari ai unei grile excentrice. În consecință, cele două forme se raportează la mediul înconjurător. Tondoul, după cum am observat, se comportă ca un obiect străin dând buzna în interiorul spațiului din exterior, guvernat de un model structural propriu, dar fără o localizare stabilă. Forma spațiului pătrat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la mediul înconjurător. Tondoul, după cum am observat, se comportă ca un obiect străin dând buzna în interiorul spațiului din exterior, guvernat de un model structural propriu, dar fără o localizare stabilă. Forma spațiului pătrat și structura sa internă sunt supuse rețelei excentrice și, prin urmare, sunt foarte strâns legate și de structura verticală sau orizontală a decorațiilor arhitectonice. Această diferență structurală dintre formele celor două spații delimitate influențează la rându i caracterul centrului de echilibru. Centrul tondoului este unul stabil, un punct
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a lui Rafael, de exemplu (figura 57), observăm că, atunci când citim compoziția de-a lungul vectorilor săi verticali, femeile care stau în picioare se înalță deasupra cavalerului adormit. Pe orizontală ele îl flanchează lateral. Pentru a împăca aceste două versiuni excentrice, avem nevoie să privim compoziția ca organizată în jurul centrului de echilibru al picturii. Dar acel punct median este prea slab. Se admite, acesta subsumează o microtemă simbolică a subiec tului picturii: alegerea între virtute și plăcerile frumuseții, între carte și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
uneia dintre axele lor, astfel încât Albers poate disloca componentele seriei sale de pătrate înscrise destul de comod, creând o comprimare la bază și o extensie în partea de sus. Din punct de vedere dinamic, centricitatea sistemului a fost supusă unui vector excentric, reprezentând atracția gravitațională către pământ și eliberarea din gravitație către înălțime. Expansiunea și contracția gradate ale mărimii ajută la crearea tensiunii dinamice, și la fel fac și diferite mărimi ale intervalelor dintre un pătrat și altul. Sunt mai mici la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
le aparțină. Dar chiar și așa, multe dintre forme arată ca și cum s-ar continua dincolo de ramă, același lucru fiind valabil pentru liniile negre de contur. Ne aflăm în fața unei țesături omogene și originar nelimitate de forme, o rețea de vectori excentrici mișcându-se vertical și orizontal, fără a fi ancorați. Mă grăbesc să subliniez că descrierea făcută de mine principiilor compoziționale ale lui Mondrian este unilaterală. Unele dintre picturile sale târzii pe care le-am discutat aici sunt organizate în jurul temei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
indica puterea vizuală a unui centru nemarcat pe imaginea retiniană și care, la drept vorbind, nici nu se află acolo. Când luăm contact cu Pictura nr. 2 a lui Franz Kline, distingem dintru început un fel de asamblare de vectori excentrici distribuiți pe întreaga suprafață a pânzei, încrucișându-se, urmărind direcții opuse și așa mai departe. Locul centrului de echilibru este gol, dar ceea ce contează aici este faptul că pozițiile și interrelațiile spațiale ale formelor au sens doar dacă le privim
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
coin cidea cu brațele crucii. În secolul al XVI lea, Michelangelo descompune axa verticală a corpului prin capul aplecat deasupra unui piept înclinat în direcție opusă și o altă contramișcare a picioarelor. Toate acestea se adaugă unei serii de vectori excentrici deviați, pendulând pe măsură ce ochii privitorului se mișcă de-a lungul corpului suspendat. Din punct de vedere istoric, figura lui Michelangelo este un exemplu târziu și rafinat față de ceea ce a început în sculptura Greciei Antice, ca practică a contrapoziției sau a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Cocq, apare în centru, în timp ce Rembrandt îl plasase undeva în dreapta. Într-un articol recent, Gundolf Winter a demonstrat că, apărând în dreptul axei centrale, căpitanul își asumă o poziție dominantă - ca și cum prin gestul său ar comanda plecarea gărzii civile -, în timp ce poziția excentrică destinată acestuia în pictura originală era mai tranzitorie. Pe atunci căpitanul era mai degrabă doar unul dintre mărșăluitori, îndreptându-se alături de ceilalți către stânga și conversând cu locotenentul său. Într-o altă operă a lui Rembrandt pare a avea loc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
locotenentul său. Într-o altă operă a lui Rembrandt pare a avea loc o subtilă interacțiune între verticala centrală a pânzei și axa principală a temei compoziționale. În Autoportretul său de la Kenwood (figura 76), capul este într-o poziție oarecum excentrică, în stânga verticalei centrale. Dar cum poziția dominantă a capului nu este recuzată de nici un element al șarpantei compoziționale de bază, capul este suficient de puternic pentru a impune picturii osatura sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
propriului centru. Relațiile dintre acei câțiva centri trebuie privite în legătură cu centrul de echilibru al întregului. În Rugăciunea din grădină, ambii centri dominanți - îngerul și Hristos îngenuncheat - sunt conectați printr-un vector oblic, tema dialogului lor aflându-se într-o relație excentrică cu centrul de echilibru al tabloului. Dinamica figurii umane Centrii temei compoziționale pot fi cuprinși într-un singur obiect vizual. Exemplul cel mai proeminent al unei astfel de compoziții e figura umană care este organizată în jurul a doi centri principali
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dreaptă. Această simetrie constituie o centricitate stabilă, foarte deosebită de lipsa neliniștitoare a echilibrului pe care am observat-o la prima vedere. Și încă ceva. Centricitatea totală a compoziției se îndreaptă permanent dinspre stânga spre dreapta cu ajutorul unui puternic vector excentric. El este purtat de curba generală a capetelor și de direcția privirii tuturor personajelor, mai puțin a unuia. Atât de puternic este acest vector, încât trebuie neutralizat de figura greoaie a bufonului. Factorul lateral al celor cinci personaje în picioare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
într-o operă mai târzie a lui Picasso, în ciuda subiectului său foarte diferit. Pictura murală Guernica din 1937 este alcătuită tot pe o simetrie centrică tripartită și este străbătută de asemenea de un vector lateral transcendent. În acest caz, vectorul excentric se mișcă de la dreapta la stânga pentru că, probabil, așa cum am arătat mai înainte, vizitatorii salonului spaniol pentru care a fost comandată pictura veneau spre ea din acea direcție. Componenta centrală a compoziției are forma unei piramide cu vârful pe verticala pânzei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
simetriei centrice descrie starea de lucruri așa cum este ea dată - atacul criminal la care era supusă republica spaniolă în acea vreme. Misiunea picturii murale a mers totuși dincolo de acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această temă este susținută de vectorul excentric care copleșește tema centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Capitolul VII Centrii ca divizori Până acum am examinat centrul de echilibru ca stabilizator al greutății. Obiectele compoziției localizate în zona centrală sau pe axa localizată central au câștigat în forță și au fost protejate de respingerile și atracțiile pozițiilor excentrice. Chiar și obiecte localizate în afara zonei de mijloc au putut fi văzute ca unite și stabilizate atunci când s au grupat în jurul centrului de echilibru. Compoziția bipolară Lupta pentru unitate este însă doar una dintre tendințele care ajută compoziția să se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar animat prin elongația dinamică. Axa verticală din mijloc echilibrează cele două jumătăți ale tabloului și invită la comparație. Raportarea lateralelor este marcată cu precădere de axa centrală orizontală. Ea leagă ochii soțului de centrul pubian al femeii - un vector excentric care conectează energic subiectul și obiectul, scoțând în relief fiecare componentă semnificativă ca pe o microtemă. Mult mai greu sesizabilă, dar tot atât de importantă pentru înțelegerea adecvată a compoziției este divizarea verticală din peisajul lui Bellini (figura 81). Divizarea este abia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
accentuează o demarcare și mai mare între călugărul cu chilia sa rupestră din partea dreaptă jos și priveliștea naturii înfloritoare din stânga sus. Oarecum într acolo se lasă bănuită localizarea apariției invizibile către care este orientată exaltant privirea Sfântului Francisc. Acest vector excentric transversal se mișcă diagonal, traversând verticala centrală. Aceasta din urmă este totuși indispensabilă pentru definirea atitudinii omului. El se apropie de locul revelației cât mai mult posibil, dar este oprit de ceva ca un perete de sticlă și pășește îndărăt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Gogh aproape de marginea dreaptă, iar șevaletul său pe cât de departe posibil înspre latura stângă. Ni se aduce aminte de Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), la care breșa dintre cei doi centri îndepărtați este podită similar de vectorul excentric al brațului creato rului. În ambele exemple, creatorul din dreapta înfruntă creatura din partea stângă animând o, iar o atingere a degetelor realizează miracolul creației. Asemănarea se oprește însă aici. Michelangelo concepe cele două personaje înclinate unul către celălalt, dornice să învingă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Edgar Degas. În ambele cazuri este așezată o carte pe verticala centrală, unind cele două personaje. În imaginea religioasă, cartea are în plus greutatea de a fi ținta atenției concentrate a ambilor parteneri. Aura cărții de rugăciuni trimite puternici vectori excentrici către fețele mamei și fiicei, unite printr-o evlavie comună. În Violonist și tânără femeie a lui Degas (figura 88), cartea ostentativ de goală, ocupând o poziție dominantă ce conferă echilibru centrului picturii, nu este privită de nici o persoană. Ea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este explicit reprezentată de demarcația verticală a toiagului lui Iosif și de pumnul său care blochează vederea băiatului. Cu toate acestea, delimitarea nu este destul de puternică pentru a scinda calea centrală de comunicare. De-a lungul axei orizontale, un vector excentric traversează tabloul, legându-i în mod simetric pe mamă și copil de capul băiatului. Diagonale Am discutat despre compozițiile bipolare în care cele două părți sunt separate de o axă centrală și legate printr-un vector excentric, fie pe orizontală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
orizontale, un vector excentric traversează tabloul, legându-i în mod simetric pe mamă și copil de capul băiatului. Diagonale Am discutat despre compozițiile bipolare în care cele două părți sunt separate de o axă centrală și legate printr-un vector excentric, fie pe orizontală, fie pe verticală. Conexiunea pe orizontală îi pune pe cei doi parteneri pe poziții egale, asemenea jucătorilor de tenis pe teren neted. Conexiunea pe verticală creează o diferențiere ierarhică, dând centrului superior o pondere sporită și o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în esență prin ponderea lor, aceste mase sunt reprezentative în sistemul centric, dar prin pozițiile lor în spațiu ele devin de asemenea baze ale acțiunii directe prin respingeri sau atracții, adică prin vectori care reprezintă al doilea principiu compozițional, sistemul excentric. Am stabilit că respectivii vectori, la rândul lor, stabilesc relații de interacțiune între masele centrice. Am reamintit un exemplu dat mai devreme: celulele nervoase sau neuronii din care este alcătuit sistemul nervos - corpi cu nucleu centric, care își trimit în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Volumele ne impresionează în primul rând prin ființarea lor, vectorii - prin acțiunea lor. În figura 94, schița simplificată a unei compoziții abstracte a lui El Lisițki, un disc masiv, întunecat se caracterizează printr-un volum cu considerabilă pondere. Poziția sa excentrică îl înzestrează totuși cu un puternic vector către și dinspre centrul de echilibru al întregului, iar această localizare în afara centrului modifică simetria centrată a vectorilor trimiși și recepționați de figura circulară. Excentricitatea este tema principală a acestei picturi, și în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
efortul de a susține sacoșa grea de cumpărături. Prin această înclinare, formele rotunde ale corpului ei sunt într o strânsă asociere cu volumele la fel de conturate ale oalei și pâinilor rotunde de pe masă. Greutatea mare a grupului din dreapta creează un accent excentric puternic, care servește drept temă abstractă a tabloului: verticalitatea centrală s-a abătut de la poziția sa printr-o încărcătură obositoare. Îngrădirile, substitute ale ramelor O componentă indispensabilă în acest tablou este dată de spațiul închis format de pereți și bufet
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]