1,580 matches
-
atrial și ventricular. Sub aspect clinic ciclul cardiac se referă la succesiunea sistolă-diastolă la nivel ventricular și are ca repere zgomotele cardiace. Revoluția atrială este bine descrisă sub aspect mecanic de variațiile presiunii venoase centrale. 12.4.1. Contractilitatea: cuplarea excitație contracție și interacțiunea actină-miozină în cardiomiocite Au fost prezentate mai sus evenimentele electrice la nivel de sarcolemă și în ansamblul sincițiului miocardic. Potențialul de acțiune este condus de-a lungul membranei sincițiului miocardic până la fiecare cardiomiocit contractil, inclusiv la nivelul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
arteriale sunt metarteriolele, care împreună cu sfincterul precapilar reprezintă ultimul etaj care asigură distribuția fluxului sanguin și reglarea acesteia; datorită vasomoției circulația prin fiecare capilar este intermitentă. 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular In celulele musculare netede cuplarea dintre excitație și contracție este asigurată de creșteri ale concentrației citosolice de calciu. Spre deosebire de mușchiul scheletic , agenții contractanți și relaxanți ai mușchiului neted utilizează mecanisme sensibilizante, respectiv desensibilizate ale aparatului contractil față de calciu. O diferență majoră față de mușchiul striat constă în faptul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mușchiului, un potențial de acțiune se propagăprin sarcolemă, trece prin tuburile T și determină descărcarea Ca2+ din RS în sarcoplasmă. Ca2+ se leagăla TN și inhibiția combinării actinămiozinăce predominăîn rest va crește, contracția fiind astfel asigurată. Ca2+ este veriga dintre excitație și contracție. Fig. 37 aratăcăîn mușchiul în repaus (A), membrana este negativăîn interior și pozitivăla exterior (partea stângăa figurii). La mușchiul scurtat (B), se observă inversarea polarității dupăstimulare și descărcare de Ca2+ din cisternele terminale ale RS către filamente (partea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
negativăîn interior și pozitivăla exterior (partea stângăa figurii). La mușchiul scurtat (B), se observă inversarea polarității dupăstimulare și descărcare de Ca2+ din cisternele terminale ale RS către filamente (partea dreaptăa figurii). Sumarul evenimentelor ce au loc în timpul contracției mușchiului scheletic: - Excitație - Sarcolema este depolarizatăși se propagă potențialul de acțiune - Potențialul de acțiune este distribuit în interior prin tuburile T - Semnalul e transmis de la tuburile T la sacii de reticul sarcoplasmatic - Calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmatic în sarcoplasmă - Contracția - Calciul e
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
centrul inspirator fiind dominant asupra centrului expirator (are un tonus mai ridicat). Totuși, echilibrul dintre inspirație și expirație se datorează inhibiției intermitente a centrului inspirator produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul. Are loc expirația în care alveolele se turtesc și se declanșează impulsuri ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ajung la centrul inspirator pe care îl excită (reflex descris în 1926 de D.Danielopolu). Alte zone reflexogene mai sunt: mucoasa faringelui, mucoasa nazală, mucoasa traheală, diferite suprafețe cutanate. Reglarea umorală - CO2 din sânge denumit și “hormonul centrului respirator”, întreține excitația directă a centrului respirator. Creșterea concentrației de CO2 din sânge mărește frecvența respiratorie prin excitarea directă a centrului inspirator. În efortul fizic, CO2 eliberat în cantitate mare la nivelul mușchilor se acumulează în sânge și acționează asupra centrului respirator accelerând
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sau de antrenament care se constată în urma practicării sistematice a activităților sportive în mod organizat, timp îndelungat. Odată cu începerea efortului, în organism se produc modificări fiziologice, rezultate în urma acțiunii adrenalinei din sânge pe cale reflexă într-o cantitate sporită, precum și datorită excitațiilor venite de la proprioceptorii din mușchi, tendoane și articulații. Modificările imediate au loc - în timpul efortului sau imediat după terminarea acestuia. Ele depind de intensitatea și durata efortului ca și de gradul de antrenament al organismului. La organismele bine antrenate modificările survenite
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
el poate ajunge la valori de 20-25 l / minut, la neantrenați și 35-45 l / minut la sportivii care depun eforturi de rezistență, datorită creșterii volumului sistolic și a frecvenței cardiace. Debitul cardiac mai poate crește în timpul digestie, în stări de excitație sau în mediu cu temperatura ridicată. Cercetările prof. dr. A. Demeter au confirmat că în timpul efortului izometric intens și prelungit, debitul cardiac scade datorită întoarcerii venoase deficitare (stânjenită de presiunea intratoracică și intraabdominală) și deci tensiunea arterială se prăbușește. În
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de aer În cantitate mare În partea inferioară a esofagului și În cea superioară a stomacului. Suferința provoacă balonări, senzație de gol În capul pieptului, greutate În respirație. ALCOOLISM: boală cauzată de abuzul de băuturi alcoolice, caracterizată, de obicei prin excitații Însoțite de confuzie mintală și tulburarea coordonării mișcărilor, iar uneori de comă. ALERGIE: reacția organismului unei persoane la contactul repetat cu anumite substanțe, denumite alergene, care se găsesc În unele alimente (ouă, carne, ciocolată), În aer (polen, praf, etc), În
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și fistule cutanate, care se vindecă cu greu, lăsând cicatrice. SEBOREE: stare patologică a pielii, caracterizată prin producerea accentuată de sebum pe nas, frunte, pielea capului etc. SEDATIV: medicament care are propietatea de a calma, a liniști o stare de excitație. SILICOZĂ: boală provocată de inhalarea pulberilor de bioxid de siliciu, care determină scleroza extinsă a plămânilor. SINUZITĂ: inflamația mucoasei care căptușește cavitățile oaselor feței (maxilar, frontal, etmoid). Se manifestă prin febră, durere, obstrucție nazală etc. STIMUL: medicament sau substanță care
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
siliciu, care determină scleroza extinsă a plămânilor. SINUZITĂ: inflamația mucoasei care căptușește cavitățile oaselor feței (maxilar, frontal, etmoid). Se manifestă prin febră, durere, obstrucție nazală etc. STIMUL: medicament sau substanță care excită, stimulează diferite organe. STOMAHIC: care favorizează digestia, prin excitația sucurilor gastro-intestinale. STERILITATE: incapacitatea de a procrea, cauzată de boli endocrine, vaginite etc. STOMATITĂ: inflamația cavității bucale, cauzată de ingerarea unor lichide fierbinți, de substanțe iritante sau de infecție. SUGHIȚ: contracția subită și violentă a mușchiului diafragm, ca urmare a
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
sucurilor gastro-intestinale. STERILITATE: incapacitatea de a procrea, cauzată de boli endocrine, vaginite etc. STOMATITĂ: inflamația cavității bucale, cauzată de ingerarea unor lichide fierbinți, de substanțe iritante sau de infecție. SUGHIȚ: contracția subită și violentă a mușchiului diafragm, ca urmare a excitațiilor nervului frenic. SURDITATE (HIPOACUZIE): tulburare a audiției, În urma scăderii acuității auditive. TABAGISM: stare toxică cronică a organismului supus acțiunii prelungite a nicotinei. Tutunul slăbește reflexele și potența, produce suferințe gastro-intestinale, cancer, bronșită cronică, boli cardiovasculare etc. TAHICARDIE: accelerarea frecvenței cardiace
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și pot reproduce diferite tablouri de psihoze. Le vom prezenta succint în cele ce urmează. I.P. Pavlov a reușit ca să obțină modele de nevroze experimentale la animale printr-un mecanism de condiționare patologică, explicat de el prin „ciocnirea (conflictul) dintre excitație și inhibiție”. Ruperea echilibrului „stereotipului dinamic” al activității nervoase superioare, duce la apariția unor stări pe care autorul menționat le-a denumit „nevroze experimentale”. Ele pot fi produse la animalele de experiență prin „schimbarea” regimului condiționării anterioare. Este un proces
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imaginativă se caracterizează prin tendința la mitomanie, confabulație, înclinare către reverie, imaginativi, tendință către simulare sau suprasimulare; e) Constituția ciclotimică reprezintă tipul înclinat către variații periodice cu caracter opus, ale stării de dispoziție afectivă, fie în plus (bună dispoziție, euforie, excitație maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziție tristă, stare depresivă, inactivitate ); f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Percepția este operația psihologică prin care noi cunoaștem prezența actuală a unui obiect exterior prin intermediul modificărilor pe care acest obiect le imprimă organelor noastre senzoriale (A. Porot). Percepția este o sinteză psihologică extrem de complexă care necesită cooperarea diverselor date senzoriale. Excitația senzorială declanșează o serie de reacții reflexe, cu caracter inconștient, provocând senzații particulare din care se va constitui „întregul perceptiv”. Ea presupune și o participare mnezică, ideativă și afectivă. Percepția oferă aspecte psihopatologice extrem de complexe și interesante, care sunt frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepției (hipostezie) sau pierderea sa totală (anestezia); c) prezența unor false percepții sau a iluziilor; d) percepții fără obiect sau halucinații. Descrierea tulburărilor de percepție 1) Hipersteziile Hipersteziile reprezintă creșterea în intensitate a percepțiilor caracterizate prin faptul că bolnavul percepe excitațiile externe mult mai viu, mai intens, decât în mod obișnuit. Stările de hiperstezie pot apare în următoarele situații: a) stări de oboseală prelungită sau surmenaj; b) în stadiile de debut ale unor boli psihice; c) în perioada de instalare a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atenției apare în confuzia mintală în legătură cu tulburările stării de conștiință. Acest aspect mai poate fi întâlnit și în stadiile de debut ale PGP, în oligofrenii, stările demențiale, melancolie și schizofrenie. O exagerare a atenției este semnalată în cursul crizelor de excitație maniacală, delirurile sistematizate, stările ipohondriace, ideile obsesive. Tulburările de orientare Orientarea este capacitatea unei persoane de a se adapta sau integra în toate situațiile vieții, generale sau particulare, în raport cu timpul, spațiul și propria sa persoană. Orientarea este o aptitudine psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cursul epilepsiei temporale și intoxicațiilor. 8) Mutismul akinetic, descris de H. Cairns apare în leziunile rostrale ale trunchiului cerebral. Din punct de vedere psihopatologic acesta constă dintr-o tulburare de conștiință însoțită de imobilitate, alalie, bolnavii răspund motor la excitațiile mecanice, întorc privirea în direcția stimulilor, înghit alimentele, dar nu vorbesc. 9) Stările de vis (dreamy state) sunt tulburări specifice de conștiință, cunoscute și sub denumirea de „crize uncinate” descrise de H. Jackson, datorită asocierii acestora cu leziuni ale uncusului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt de regulă asociate și cu alte forme de manifestări. Acestea sunt următoarele: 1) Enervarea este o stare de excitație bruscă și tranzitorie, de scurtă durată, alternând cu momente de inerție, motorie sau chiar de imobilism total. 2) Inhibiția motorie se caracterizează prin diminuarea sau lentoarea activității motorii a bolnavului. Aceștia își neglijează ocupațiile, vorbesc puțin, se alimentează sumar și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modalitate de manifestare, prin „variații periodice” ale stărilor de dispoziție afectivă. În sfera psihopatologiei, tulburările emoțional-afective sunt caracterizate, prin două mari grupe de manifestări: a) Tulburări caracterizate prin creșterea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin stări de euforie, crize de excitație maniacală, logoree, polipragmazie, agitație psihomotorie care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburări ale cursului gândirii Acestea privesc regimul desfășurării proceselor de gândire, de un mare polimorfism psihopatologic. Ele sunt reprezentate prin următoarele forme de tulburări: a) Fuga de idei care constă într-o derulare rapidă a cursului gândirii, specifică stărilor de excitație emoțional-afectivă (manie) la care se adaugă asociațiile automate și o dispersare a atenției. b) Mentismul, descris de Chaslin, este o desfășurare rapidă a ideilor de a cărei realitate falsă bolnavul este conștient și suferă. Se însoțește, de regulă, de o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte ale mimicii: mimica emotivă involuntară și mimica ideativă voluntară. Tulburările de expresie mimică se pot grupa în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în trei categorii principale (R. Ermiane, H. Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]