2,256 matches
-
care plonjează de la mare înălțime într-un lac, fără a-și asigura o perfectă poziție de străpungere, riscă să fie strivit de suprafața apei - care are (cu acest prilej) consistentă unei plăci de beton!". Spre a-și corobora ideatic remarcă, exegetul citează oportun, un pasaj din volumul Poésie et profondeur al lui Jean-Pierre Richard, referitor la Rimbaud, văzut în opoziție cu Baudelaire: "vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
Simona-Grazia Dima O carte de tinerețe, debut al distinsului critic și exeget Marius Ghica, reeditată, într-o formă ușor transformată și îmbogățită, rămâne, la fel de provocatoare și de incitantă, astăzi, ca și în 1985, anul primei sale apariții, prin caracterul său de operă deschisă. Gândită ca o reflecție sistemică asupra poieticii lui Paul
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
tezele vitaliste ale autorului Femeii cu carnea albă ar fi găsit un teren de aplicare pe propriul său destin literar. În fine! Să recunoaștem în F. Aderca măcar pe unul din cei mai de seamă precursori în direcția a ceea ce exegetul sau numește "deprovincialziarea" culturii române. Într-un mediu dominat de sămănătorism și de poporanism, de un cult al tradiției, circumscrise unor toposuri etnice și concepte sociale, cu rol normativ, ce începea a dă semne de îmbătrînire, tînărul autor recalcitrant, originar
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
așteaptă continuarea. Filologia clasică, stilistica, istoria limbii, critica și istoria literară contribuie semnificativ la modul de a comenta textul în aplicațiile extrem de meticuloase ale cercetătorului în volumul Psalmii în literatura română (2004), care încununează bogata activitate a unei personalități de exeget experimentat și exemplifică o metodă de interpretare, bazată în principal pe întoarcerea la surse. În preliminarii, Al. Andriescu militează convingător ,pentru o mai bună situare a cărților religioase vechi în literatura română", acreditând ideea că ,zorii literaturii române se ivesc
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
în Psaltirea lui Dosoftei, în Viața lumii, poemul lui Miron Costin, și în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir (p. 129-134). Al. Andriescu dă în astfel de ocazii măsura virtuozității sale în analiza comparativă a textelor, de negăsit la alți exegeți. A doua jumătate a cărții, puțin mai extinsă decât prima, este consacrată posterității psalmilor în literatura română modernă, după ce în prima parte fusese relevat rolul lor în literatura noastră veche. Heliade face prima tentativă de modernizare a limbajului psalmic, însă
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
anume grad. Să scoatem în relief, în cele din urmă, o caracteristică de ordin stilistic a "sufletului simplu" care a fost, în fundamentul sau, Tudor Arghezi, si anume înclinația să spre expresia elaborată, manifest artista, așezată pe bună dreptate de exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Apostolul Pavel la Emanuel Godo - și înrâurirea avută de cei care l-au apropiat de Dumnezeu și cel ce i-a prezis, încă din tinerețe, îmbrățișarea lui Iisus; corectarea pe bază de probe a "inconsecvențelor" lui N. Steinhardt și a exegeților săi anteriori. Scopul urmărit este precizat cu limpezime: "exorcizarea demonilor trecutului", nu "literaturizarea" unei experiențe dramatice 2. Urmând principiul lui Nicolaus Cusanus (coincidența opositorum), autorul reface întregul unei personalități solicitate de tot ceea ce este omenesc și divin în om, păstrând
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
parte din armătura acestei scrieri unice. Titlul lucrării lui G. Ardeleanu este susținut și prin violent-expresiva metaforă-simbol "Dumnezeu nu e un imens papagal roșu (sau despre paradoxurile libertății)". Apropierile dintre N. Steinhardt și Dostoievski nu exclud diferențele esențiale, marcate de exeget. "Dacă cei doi scriitori se întâlnesc în idiosincraziile față de socialism, nu același lucru se poate spune în ce privește atitudinea lor față de catolicism. Aici spiritul ecumenic al lui N. Steinhardt se deosebește esențialmente de anticatolicismul pravoslavnicului Dostoievski."7 Exemplele la care recurge
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
a sărutat mai multe icoane, a făcut mătănii, a dat un acatist și, în timpul slujbei, a stat în genunchi."8 Cititorul copleșit de rușine și revoltă, vrea să afle până la capăt adevărul chiar de-i schingiuit și mistificat de "organe". Exegetul îl pune pe gânduri prin interogațiile sale. Trasează ipoteze, rupe măștile și așează în ordine alfabetică numele informatorilor (nume de cod și nume reale). După închiderea cărții, lectorul poate spune, ca și N. Steinhardt, mâhnit dar elucidat: "Infamia celor din
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
Gheorghe Grigurcu Aurel Sasu, Mihail Sebastian. Dincoace de bine și de rău, Editura Epsi, 2012, 98 pag. Scriitor puternic mediatizat în ultimele două decenii, Mihail Sebastian rămîne în continuare tentant pentru exegeți prin complexitățile ființei și biografiei sale care se cuvin raportate, după cum afirmă cel mai recent dintre ei, Aurel Sasu, la „limitele, erorile, adevărurile și prejudecățile unei istorii înșelătoare”. Deoarece voindu-se orgolios retranșat în scrisul personal, încercînd „voluptatea de-a
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
în sensul că desemnează realitatea în ansamblu, luată sub aspectul ei cel mai general). Simetria și eleganța sistemului - ignorate de majoritatea comentatorilor - îmi par evidente și ele au legătură clară cu tipul de raționament meontologic.“ (p. 127) În contra opiniei majorității exegeților, care susțin că la Platon neființa intră în lotul lui „altceva decît“, Andrei Cornea afirmă deosebirea fundamentală dintre „neființă“ și „altceva“, iar paginile cele mai subtile sunt cele despre neființă, identic și altceva la Platon. Eminamente tehnică, cartea are o
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
cea așazis „realist-critică”. Ediției lui Preda îi datorăm reevaluarea unor schițe ca Două loturi, Situațiunea sau Atmosferă încărcată, ca și o primă sugestie cu privire la referentul livresc - mai exact, gazetăresc - al prozei (prin apelul la un text până atunci ignorat de exegeți: Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Se poate afirma că interesul scriitorilor postmoderni, optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, pentru modelul Caragiale se datorează, într-o măsură însemnată, relecturii pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
ex...primă un etician, un estetician, un filosof, poate și un patafizician, poate și un politician: nicicum un critic literar, cu toate că uneori sînt foarte critic, iar alteori foarte literar; poate și un hermeneut la sud de Dumnezeu, dublat de un exeget la vest de nicăieri". Avem din nou a face cu o echilibristică între seriozitate și glumă, între realism și imaginar, al cărei efect e sublinierea, autentificarea, intensificarea factorilor "pozitivi". Fără a se dezice în maniera ipocrită de pozițiile la care
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
poet; important e că Am visat că visez că sunt înger este un volum de texte poetice ce confirmă iscusința, rafinamentul și chiar solitudinea unui scriitor total printre poeți, fidel procedurilor și informației sale la zi. Fiind și unul dintre exegeții importanți ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul sau, făcându-l inteligibil (pe acestă) și mai inteligent pe acela. Considerând volumul un florilegiu de instantanee provocate dintr-o confesiune ce n-are nimic de-a
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
Abia atunci după ce am aplicat drastic niște severități estetice/etice, putem trece la metode mai simple, mai flexibile". Și cu acest prilej, dl. Nemoianu își descoperă înțelegerea pentru dimensiunea transcendentă a creației literare, neglijată ori refuzată cu obstinație de unii exegeți, sub pavăza unui raționalism ce se supralicitează, de facto mutilant în recepția complexității textului literar: "Cele mai bune istorii literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Călinescu, D. Stăniloae, Al. Claudian, S. Mehedinți, Tr. Brăileanu, M. Manoilescu, toate în colecția ,Ethnos" a Editurii Albatros. Caracteristica cea mai generală a cărții este factura ei documentară, recunoscută chiar de C. Schifirneț în volumul I, unde declară că ,vocea exegetului" este mai slabă și promite o mai pregnantă prezență a sa în volumul următor, care, în opinia noastră, cu toate adaosurile, rămâne precumpănitor biografic. Cartea ne oferă o amplă reconstituire, bazată pe o informație luxuriantă, a studiilor lui Motru, în
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea - multe dintre prejudecățile care au marcat receptarea prozatorului la noi și aiurea; oricum, alături de Alexandru Talex (cine mai știe, azi, de acest exeget excepțional al lui Panait Istrati?), Mircea Iorgulescu este, la noi, cel mai avizat cunoscător și interpret al vieții și operei lui Panait Istrati; a urmat, firește, G. Dimisianu. O secțiune importantă a volumului Prezent cuprinde șase profiluri ale unor autori
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
secolul trecut, iar de generațiile mai noi din reeditările și traducerile publicate succesiv, fără prea mare ecou, însă, insuficiente, oricum, pentru a revitaliza interesul publicului larg, dar și al specialiștilor), Panait Istrati părea a rămâne definitiv în grija neobositului său exeget, Alexandru Talex: refăcând dosarul informațiilor biobibliografice, cu rigoarea și răbdarea istoricului literar care își ia în serios profesiunea, Mircea Iorgulescu a ajuns la un proiect de o vastitate neașteptată, Spre alt Istrati fiind doar o punere în temă, o introducere
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
neștiute, ori superficial analizate. Ceea ce caracterizează în primul rând studiul despre „tânărul Istrati” este modificarea esențială a perspectivei critice, deplasarea punctului de incidență a analizei prin sancționarea prejudecăților, exagerărilor și nepotrivirilor de tot felul, care abundă atât în textele unor exegeți români, cât și francezi. Judecăți de valoare și situare ce păreau definitive sunt supuse unei „canonade” de interogații pentru a fi anulate în răspunsuri cuprinzătoare care nu lasă nici o îndoială asupra falsității „cazului” Istrati, a imaginilor-șablon („un Gorki balcanic”, un
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
ale unor conferințe cu mare răsunet la vremea lor - toate au fost citite cu atenție de Z. Ornea și analizate critic, înrâurirea tuturor a fost identificată în creația literară și intelectuală a scriitorilor luați în considerare. Alt atu deținut de exeget îl constituie talentul literar. Talentul literar însuflețește evocările și conferă un patos abstract construcțiilor de idei. Un sentimentalism sadovenian, o nostalgie a lumii de altădată caracterizează scrisul lui Z. Ornea, care pare să aibă drept motto vechea întrebare retorică ubi
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
început polemic (dovadă că a și generat polemici imediate). Pe scurt, Fish se arată surprins de incalculabila eterogenitate a interpelărilor operei lui Milton. Nu numai în chestiuni majore, dar și la nivelul detaliilor, în variantele de lecțiune, opiniile avansate de exegeți sunt, uneori, ireconciliabile. Profuziunea lor dizolvă pur și simplu, în chip paradoxal, credința că am avea de-a face cu un text originar. Este teza lui Fish, pe care, spre finalul articolului, ajunge s-o nuanțeze. Chiar și amănuntele mult
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
Cînd moare o epocă nu este, obligatoriu, o carte-exercițiu de admirație. Chiar dacă autorul are o admirație pioasă pentru oamenii celebri ai veacului încheiat pe care i-a cunoscut, trecuți între timp în lumea de dincolo. Dan Ciachir nu este un exeget al lui Țuțea, Stăniloae comp. Cartea sa aduce mai degrabă cu romanul lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea Veche. Este evocarea unei lumi dispărute, odată cu personajele care îi dădeau savoare. O lume și niște personaje cunoscute multora dintre noi
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
Cioculescu, să găsească în literatura dramaturgului veritabile noi piste de abordare; și, evident, una amatoristică (practicată nu neapărat de amatori), pentru care numele lui Caragiale funcționa ca simplu indiciu pentru declanșarea unei senzații de alertă. Din prima categorie fac parte exegeți de felul lui Florin Manolescu sau al lui Ștefan Cazimir însuși; a doua îl are ca principal exponent pe Mircea Iorgulescu (a cărui broșură, Marea trăncăneală, bine primită în epocă pentru ce spunea despre epocă, nu tulbura de fapt mai
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
nici un caz să se îndoiască să întrerupă, să delibereze."); 4. superioritatea (Maiorescu se poartă în permanență ca un dascăl sever, "cumsecade cu ucenicii docili, dar neîndurător cu recalcitranții" - pentru întreaga discuție vezi pp. 353-354). Întrebarea care se pune este dacă exegetul nu exagerează atunci cînd pune în evidență natura contradictorie a lui Maiorescu, faptul că fiecare teză vizînd personalitatea și ideile sale este însoțită de propria sa antiteză. Nu cumva, pentru a-și confirma vocația de critic iconoclast, gata să ia
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
adevăruri. Ale lui, dar și ale celorlalți despre el. Iar acest lucru nu înseamnă neapărat că omul este o sumă de adevăruri. Este însă, cu siguranță, o continuă confruntare a lor, întru nașterea unui singur adevăr, aproximat, niciodată cunoscut integral. Exegeții lui Ilie Constantin vor afla, în volumul de față, o parte din adevărurile scriitorului și ale epocii sale.
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]