3,053 matches
-
îl roagă să-și găsească o tânără față pe care să o ia de soție. Alfredo refuză și îi reproșează bătrânului Germont sfârșitul tragic al Violettei, iar acesta se căiește sincer. Doctorul Grenville nu mai poate intreveni. După un ultim extaz în care declara că se simte bine, Violetta se prăbușește moartă la pământ. Principalele arii din opera Brindisi Libiamo ne' lieti calici din actul I Rezumat : Alfredo este convins de Gaston să spună urârea de bun venit (brindisi) adresată invitaților
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Cassio și îl desemnează pe Iago, care exulta, să restabilească ordinea și liniștea în cetate. Rămași singuri, Otello și Desdemona își mărturisesc dragostea reciprocă și reiterează împrejurările care au determinat apropierea dintre ei (Gi... nella notte densă ). Sunt clipe de extaz pentru amândoi îndrăgostiții în timp Otlello își exprimă temerea că ele nu se vor mai repeta. 422 Otello o săruta de trei ori pe Desdemona înainte de se intoarce împreună la castel. Actul ÎI Lângă grădină castelului lui Otello. Iago îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lua în căsătorie. Însoțind cuvintele T'immagino fregiata del mio stemma, / Mostrar fra gemma e gemma / La pompă del tuo sen (Te pot descrie înfrumusețata de blazonul meu/ dezvăluindu-ți splendoarea sânilor tăi printre o bogăție de bijuterii) fagotul ridiculizează extazul amoros a lui Falstaff printr-o intervenție lipsită de respect care contrastează puternic cu tonul liric cu care Șir John o compară pe Alice cu un diamant. Chiar și în efortul frenetic a lui Ford de a regla prin Falstaff
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
câteva sute de cartoane ținute deasupra capului de figuranți din tribune care cântau diferite melodii, inclusiv "Partidul, Ceaușescu, România", în limba română, spectacole de gală, recepții, decorări etc, etc. Toate acestea nu numai că le creau o adevărată stare de extaz, dar le-au dat și unele idei de a le pune în practică și în România. Mai mult, se poate spune, fără exagerare, că această țară era singurul loc în care "li se cânta în strună" așa cum doreau ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la proporțiile normale. Ca și la A. I. Odobescu, digresiunea e la loc de cinste într-o asemenea proză, iscată pentru plăcerea proprie, dar și întru desfătarea unui presupus
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
afirmării sau teama de eșec , de o eventuală dezamăgire, în cadrul unei competiții, reprezintă unul din cei mai puternici agenți stresanți pentru un sportiv. Tensiunea psihică oscilează, trecând de la stări depresive, de insuficiență, de agitație la stări de excitație , entuziasm, inspirație, extaz. Apar și stări conflictuale între tendințele sportivului și posibilitățile de realizare, între aspirația către performanță și tendința instinctivă de apărare, de evitare a insuccesului, a durerii, a accidentelor, între dorința de afirmare personală și interesele grupului. Milman, în 1983, a
ASPECTE PRIVIND PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A SPORTIVULUI: STRESUL PRECOMPETIȚIONAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
toate cultele șamanice au În comun sistemul de selectare a șamanului: a) un spirit se manifestă Într-o persoană și o alege să Îndeplinească asemenea funcții. Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și sub protecția sacerdotului. În timpul concertului, identificarea cu idolul se realizează prin reproducerea, la scară individuală și colectivă, a liturghiei de pe scenă; dansul și cântecul contribuie la cufundarea În delirul general, la abandonarea condiției mundane și la atingerea stării de extaz, care consfințește succesul pelerinajului. Atât participanții la concert, cât și jurnaliștii care l-au prezentat pentru milioanele de „absenți” au trăit și au povestit acest eveniment ca (pe) o experiență purificatoare. ș...ț Michael Jackson a funcționat ca un declanșator
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare sau noroc. Formele de manifestare specifice carnavalului modern
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1991, Drumul spre centru, Univers, București Eliade, Mircea, 1992, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, București Eliade, Mircea, 1994, Nostalgia originilor, Humanitas, București Eliade, Mircea, 1995, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Humanitas, București Eliade, Mircea, 1997, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București Elizondo, Virgil; Freyne, Sean (coord.), 1996, Pilgrimage, SCM Press, Londra Eretescu, Constantin, 1976, „Ființe mitologice În legendele românești”, În Revista de etnografie și folclor, nr. 2 Eriksen, Anne, 1997, „Memory, History and National Identity”, În Ethnologia Europae, vol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous toutes leș sphères Ne cesse de germer. Par toutes leș ères Délices et lys, rêve *cannibal. Sous toutes leș sphères Extase de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
ed. (Eros și magie în Renaștere. 1484), tr. Dan Petrescu, postfață Sorin Antohi, București, 1994; ed. București, 1999; Expériences de l’extase. Extase, ascension et récit visionnaire, de l’Hellénisme au Moyen-Age, pref. Mircea Eliade, Paris, 1984; ed. (Experiențe ale extazului), tr. Dan Petrescu, postfață Eduard Iricinski, București, 1998; Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, 1985; La Mère douteuse et le Démiurge roublard. Histoire et mythes des gnoses dualistes d’Occident, Paris, 1987; La collezione di smeraldi, Milano, 1989; Les
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește cu ostilitatea față de
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ, elegiile iau locul entuziasmelor celebrând iubiri pasagere
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
pare „muzica oficială a paradisului”. Bach este, în imaginația celui mai nihilist moralist din secolul al XX-lea, un pseudonim al sublimului sau, cum va spune în alt loc, Bach este, poate, dovada existenței lui Dumnezeu. Tot aici, C. preamărește extazul mistic al Sfintelor și se declară, el însuși, „discipol al Sfintelor”. Schimbarea la față a României este un manual de morală practică. Este cartea cea mai incitantă, mai provocatoare dintre câte a scris generația lui Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu. Ea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
moartea pe care - din neștiință divină - Ignorant făr-de început - numit-o-ai viață.” Dar în această apoteoză negativă poate fi și o nostalgie a cerului, o dorință secretă de sfințenie, o voință autentică de a atinge grația divină, starea de extaz mistic. C. a avertizat deja că scepticismul poate avea și o latură religioasă și că pasiunea absolutului nu ocolește sufletul oamenilor care n-au în viață altă certitudine decât incertitudinea lor. Lacrimi și sfinți reprezintă despărțirea sa de teologie. Poate
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
III, București, 1986-1987; Svetlana Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie, București, 1989; Aleksandr Soljenițân, Arhipelagul Gulag, II, București, 1998; Ivan Kotlearevskyi, Eneida, București, 2001 (în colaborare cu Aurel Covaci); Ivan Franko, Poezii alese, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Extazele lui Balmont, RL, 1976, 18; Dan Grigorescu, Trei poeți chinezi, CNT, 1978, 20; Nicolae Balotă, Texte mirabile, RL, 1978, 47; Dan Grigorescu, Imants Ziedonis, CNT, 1981, 44; Irina Petraș, „Crângul de cimișir”, ST, 1982, 10; Viorel Sâmpetrean, „Eneida” ucraineană în
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un adversar al falsității. „Tezaure mocnite” zac în popor. Fierarul afirmă forța faptei, țăranul a împrumutat înțelepciunea pământului. Poezia și muzica lor atestă un adânc extaz (Pentru bilanț, Bărăganul). Pravila de morală practică abandonează ironia pentru negația directă. Hula și mesianismul o plasează în descendența biblicelor profetice. Instinctul posesiv, febra puterii stârnesc vituperația și cheamă pedeapsa divină. A. opune pe a avea plinătății existențiale a lui
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
învelișul anecdotic, de pitoresc, de filonul popular, de Anton Pann; nu se poate ajunge altfel la „rarefierea lirismului absolut”, e nevoie de o eliminare a tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului (Oul dogmatic, Riga Crypto și lapona Enigel, După melci) și puritatea ce nu trebuie alterată a poeziei se „susțin” așadar reciproc, ca două fețe, asemănătoare dar nu identice, ale unei monede. Universul liric
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]