3,103 matches
-
în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la proporțiile normale. Ca și la A. I. Odobescu, digresiunea e la loc de cinste într-o asemenea proză, iscată pentru plăcerea proprie, dar și întru desfătarea unui presupus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
ed. (Eros și magie în Renaștere. 1484), tr. Dan Petrescu, postfață Sorin Antohi, București, 1994; ed. București, 1999; Expériences de l’extase. Extase, ascension et récit visionnaire, de l’Hellénisme au Moyen-Age, pref. Mircea Eliade, Paris, 1984; ed. (Experiențe ale extazului), tr. Dan Petrescu, postfață Eduard Iricinski, București, 1998; Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, 1985; La Mère douteuse et le Démiurge roublard. Histoire et mythes des gnoses dualistes d’Occident, Paris, 1987; La collezione di smeraldi, Milano, 1989; Les
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este o prezență enigmatică, un „strigoi” înnobilat de extaz („scăldat de spaime, / și cu fruntea în țărână”) și încântare pentru ființa iubită: „O aștept ca altădată, / Să se nască din copaci / Alergând înfiorată. / și cu buze, ochi de maci / Să aprindă iar pădurea / Ca de-atâtea alte ori, / întrun
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
împlini... 62 de ani. Oricum, de dincolo de timp și spațiu, mereu, modestul nostru gând ne-nalță, prin lectura scrierilor sale, bineștiut, cât de fascinat a fost profesorul Ioan Petru Culianu de gândirea magică a Renașterii, de tehnicile divinației, de experiențele extazului, de coborârea în fantastic, de natura spirituală a erosului, supus unui riguros ceremonial. Tema sa preferată rămâne ascensiunea celestă, subtilă învăluire în „fantasticul pur și glacial” (Noaptea sufletul meu), pentru ca, „înfipt în tăcerea acestei lumi ca o piatră” smaraldică, să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în sistemul de recompensă al creierului. Atunci când dopamina are un nivel crescut în acest circuit, atenția este focalizată pe obiectul care antrenează recompensa (plăcerea), crescând motivația de a obține această recompensă. Dopamina va genera de asemenea sentimente de exaltare, de extaz. Pe toate acestea le regăsim în iubire: o atenție, ca să nu spunem o fixație, gânduri obsesive îndreptate spre partener până acolo încât tot restul trece în al doilea plan (serviciu, familie etc.), dar și o puternică motivație de a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
și celelalte genuri artistice. Astfel, Benedeto Croce susținea în finalul celebrei sale ,,Estetici” că, paradoxal, nu există genuri artistice, ci doar opere de artă, adică creații în care, prin emoții artistice, prin efectul fiorului, atingem și trăim sublimul, intrăm în extaz, ne purificăm și astfel ne cufundăm în universal, ne îndumnezeim. Arta a reusit să ne dezvaluie misterul cosmic, misterul vieții și misterul sufletului uman. Rostul ei este de a structura personalitatea pentru viață și acțiune, pentru a transforma figurativ întreaga
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
ajungeai. Ce complicații fără rost în Epoca de Aur,când era suficient să te pătrunzi de atmosfera sărbătorească în care erau scăldați locuitorii României. O lume în care sunau zi și noapte aceste minunate stihuri 125, solo-coralizate în stare de extaz de toată suflarea din hexagonia interseptcolinară pe promenada Bașilor 126 pierduți, anluminată de Siby-Nabal-Aïcha, zugrăvița favorită din haremul artistic al sultanului purtător de sceptru. Și întrucâthypocrite lecteur -sunt sigur că nu ai organele gustative pregătite pentru versiunea franceză (cosmopolitană) am
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
iubire și armonie. Păstrăm starea interioară obținută câteva secunde, apoi, percepem simțim cum inimile noastre devin una singură, o singură inimă mare, strălucitoare, plină de armonie, iubire, afecțiune și liniște. Percepem câteva secunde această stare euforică, plină de iubire și extaz. Ne abandonăm total în această contopire sublimă a inimilor noastre și vizualizăm cum toate aceste calități se revarsă și se impregnează profund în toate celulele corpului nostru și în cel al ființei iubite. La final, percepem ființa iubită, stand în fața
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
profundități de filosofie nemțească. Suita de Note germane (din „Adevărul literar și artistic”), în care sunt portretizați diferiți autori și li se comentează opera (din care și traduce fragmente), relevă un cunoscător avizat al acestei literaturi. Impresii, dominate de un extaz lucid, despre sculpturi celebre din muzeele italiene sunt caligrafiate în Pietre la cari mă-nchinai (1937). Însemnări despre capodoperele unor maeștri (sculptori, pictori), ca și pe marginea unor scrieri ce îi stârnesc interesul, se împletesc în jurnalul din 1929-1936, tipărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
pe efortul acceptării unilaterale a existenței numai în ideal dăruiește îndrăgostitului nu doar orbire metafizică ci și energia creatoare a romantismului visător. Dinspre potențialul unei asemenea imense energii se consolidează posibilitatea dăruirii depline persoanei adorate. Cu acest idol împrumutat de extazele afrodisiace cel îndrăgostit își făurește la marginea inconștienței acel ev atemporal, acel tărâm în care își postulează autodepășirea. Apoi, lăsând uitarea să-l despartă de himera-creație și de propriul statut demiurgic, o redescoperă întru final sub imboldul unei prezențe feminine
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
magică, de interval și sincopă edenică ce ar putea interveni în viața omului cotidian este reprezentat de inspirația și actul creației artistice. Individualitatea ce posedă o tainică înclinație pentru deschiderile frumosului și armoniei sensibile se poate întâlni cu clipe de extaz în care își proiectează întreaga sa ființă spre metafizica unei calme așteptări. A fi în așteptare înseamnă a preîntâmpina, a prevedea întâlnirea ce se anunță conformându-te, pregătindu-te întru anticiparea a ceea ce stă să vină. Astfel, apropiem virtual noutatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din mreaja țesuturilor vii, finitudinea și relativitatea cauzei se transmite ontic efectelor sale. Astfel, cauza primară a prezenței plăcerii sau suferinței corporale este însăși existența trupului. Acestei cauze-condiții i se adaugă cauze secundare și factori determinanți. Transcendența oferă, în schimb, extazul infinit al spiritului proiectat spre abisuri nesfârșite. Comparația se rezumă, în esență, la conștientizarea insignifianței paradigmei corporale a existenței umane în raport cu cea eliberată de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul celui rău se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența sub presiunea extazului dionysiac coborât și concentrat în clipă. În mod real, acest spectru nu absentează din împrejmuiri ci doar întârzie, sosirea sa fiind ancorată în ceea ce stă să vină. Or, tocmai această întârziere permite momentul fericirii dar îi și postulează prevestitor tragicul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
erupția resurecționară a energiilor apollonice și dionysiace deopotrivă. Către acest vulcan ce-și oferă incandescent lava energiilor înalte se îndreaptă spre a zăbovi, spre a întârzia afectiv și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Paradisul nostalgiei ludicetc "Paradisul nostalgiei ludice" În ce constă, deci, darul fotbalului atunci când spectacolul se produce în torentul unei dăruiri totale? Vom răspunde: în apofaza jocului care transcende limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publicat Istoria credințelor și ideilor religioase (I-III, 1981-1988), fundamentala sinteză a lui Mircea Eliade. A continuat cu Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (1993) și cu Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
ed. bilingvă, tr. Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin, București-Paris, 1999. Traduceri: Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în „Decameronul”, București, 1979; Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I-III, București, 1981-1988, Nostalgia originilor, București, 1994, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, București, 1997 (în colaborare cu Brândușa Prelipceanu); Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicționar al religiilor, București, 1993. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 263-264; Călinescu, Aspecte, 302-314; Simion, Orientări, 174-183; Martin, Poeți, I, 212-222, II, 217-222; Regman, Cronicari, 193-203; Caraion, Duelul, 17-19
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
aprofundare a comuniunii omului cu Dumnezeu, care îl conduce către sacramente. Dacă reconcilierea sacramentală conduce penitentul către un moment de mistică, acest lucru nu trebuie înțeles ca o fiind o trăire asemănătoare „misticii medievale” și nici ca o stare de extaz sau viziune pe care unii sfinți privilegiați au avut-o. Ea trebuie înțeleasă mai degrabă ca o „irumpere” a lui Dumnezeu în existența umană a penitentului, făcându-l pe acesta să trăiască o experiență care îl eliberează de mizeria păcatului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mare pentru o persoană, pentru o personalitate, însă trebuie să le iei cu rezerva cuvenită. Încă o dată, nu pentru a le diminua valoarea spun lucrul acesta, ci pentru tine ca individ. Să nu te extaziezi și să rămâi prizonierul unui extaz de moment, că ai primit o apreciere care se concretizează într-un premiu, ci să vezi în asta un motiv pentru a stărui mai insistent în munca ta, ca să ți împlinești idealul pe care ți l-ai format. Și când
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Treime. Interiorizarea de către om a naturii divine prin Sfântul Duh este lucrarea de sfințire și de îndumnezeire, lucrareproprie celei de a treia persoane a Sfintei Treimi. Sfințirea omuluiprin Sfânta Euharistie drept cunoaștere a lui Dumnezeu, nu constituie pentru om un extaz, o ieșire din sine, ci o regăsire de sine, odescoperire a sa în Dumnezeu și a lui Dumnezeu și în sine însuși.Începutul urcușului pe Taborul Schimbării la față, al unirii cuDumnezeu prin Sfânta Euharistie, are loc tot prin mărturisirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]