1,468 matches
-
precum și cea a adultului, de exemplu în timpul hipertrofiei. În plus, contractilitatea și mediul electrofiziologic ale cardiomiocitelor sunt reglate de endoteliul cardiac. Endoteliul endocardului poate acționa, de asemenea, ca o barieră hemato-cardiacă (analoaga barierei hemato-encefalice), astfel controlând compoziția ionică a lichidului extracelular în care sunt scăldate cardiomiocitele.
Endocard () [Corola-website/Science/307586_a_308915]
-
Acest proces este realizat de pompele de calciu și necesită energie furnizată de ATP (acid adenozintrifosforic). Pompele de calciu sunt proteine membranare adaptate pentru transportul activ al ionilor de calciu în mediul extraceleular (interiorul reticulului sarcoplasmic este de asemenea mediu extracelular). În fibra musculară striată scheletică pompele de calciu sunt reglate de calmodulină, iar în cele miocardice de fosfolamban. Calciul este necesar pentru contracția fibrei, fiind eliberat din reticulul sarcoplasmic în momentul în care fibra respectivă este excitată, prin deschiderea canalelor
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
sinaptic sunt mitocondriile. De asemenea, aici se găsesc și veziculele care stochează mediatorii chimici. Între membrana presinaptică și cea postsinaptică există un spațiu liber cu o grosime de aproximativ 10-30 nm, denumită fantă sinaptică. În acest spațiu se găsește lichid extracelular. A treia componentă este cea postsinaptică și este reprezentată de regiunea receptoare a celui de-al doilea neuron (sau mușchi, glandă, etc.). Și aici există o porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică. Pe această densitate postsinaptică se
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
litiul creștea concentrația de substanta-P, neurokinina-A, peptide corelate cu calcitonina și neuropeptide-Y, însă doar dupa administrarea a 4mmol/kg corporal de sulfat de litiu, fiind o doză mai mare de 4 ori decât cea normală pentru om. Litiul stimulează acumularea extracelulara de glutamat, având proprietăți identice cu inhibitorii de transport ai glutamatului (L-trans-pirolidina-2, 4-acid dicarboxilic și acid dihidrokainic. Acest lucru sugerează că aceasta acumulare indusă de litiu este cauzată de inhibarea dozajului în celule. Eritrocitele sunt celulele care au fost studiate
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
structuri celulare. ul formează peretele celular al bacteriilor Gram pozitive și Gram-negative, asigurând atât forma celulei cât și o protecție mecanică și fizică. Grosimea peretelui este mult mai mare la bacteriile numite Gram +, peretele fiind în contact direct cu mediul extracelular. Invers, la bacteriile Gram- grosimea peretelui de peptidoglicani este mai mică, peptidoglicanul fiind inclus între două membrane plasmatice. Această diferență, care oferă o reactivitate diferite a acestor două tipuri de celule pentru colorantul Gram, este la originea clasificării dihotomice a
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
nucleului piridinic are caracter de bază slabă, care eliberează forma activă în mediu acid la nivelul celulelor parietale, unde se acumulează, inhibînd activitatea H+, K+- ATP-azei, enzimă din membrana celulelor parietale care transferă ionii de hidrogen din citoplasmă în mediul extracelular, având funcție de pompă de protoni(de unde și denumirea claei de inhibitoare a pompei de protoni). Acțiunea ei este rapidă și durabilă, atît în cazul ulcerului gastric, duodenal cît și în tratarea sindromului Zollinger-Ellison. Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce
Omeprazol () [Corola-website/Science/304082_a_305411]
-
fără a mai ajunge în torentul circulator Exemplu: somatostatina produsă de celulele D pancreatice acționează asupra celulelor A (secretoare de glucagon) și B (secretoare de insulină) inhibandu-le secreția Hormonii autocrini sunt sintetizați și secretați de către o celulă în spațiul extracelular, acționând că mesager asupra aceleiași celule. În acest caz celulă țintă și celulă secretoare reprezintă defapt aceași celulă. Neurohormonii sunt o categorii specială de substanțe chimice produse de către celulele nervase, eliberate în sânge prin terminațiile axonale siapoi vehiculate prin sistemul
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
fost pentru prima dată observată de Robert Hooke, însă acesta a considerat-o parte integrală a unei celule unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli și Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenței unei membrane celulare responsabile pentru secreția extracelulară și menținerea presiunii intracelulare. În 1935, Hugh Daveson și James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare, iar în 1972, Nicholson și Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost modificat datorită descoperirii unor structuri ce
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
pericarionilor și prelungirilor nervoase, care dau un aspect spongios al creierului. Vacuolele se găsesc în special la nivelul corpilor neuronali, în substanța cenușie. La nivelul ganglionilor limfatici, prionii absorbiți pe cale digestivă determină un aspect histopatologic sugestiv pentru scrapie în spațiul extracelular, care poate fi pus în evidență prin colorație cu anticorpi marcați. Nu există profilaxie specifică. Nu există nici un tratament curativ cunoscut. Boala evoluează invariabil către decesul animalului. Apariția acestei boli și gradul ei crescut de periculozitate pentru efectivele de animale
Scrapie () [Corola-website/Science/311767_a_313096]
-
nou-născut și sugarul mic nevaccinat. La copil se poate administra începând de la vârsta de 2 luni, fiind de regulă încorporată în vaccinurile plurivalente folosite în schemele naționale de imunizare profilactică. Conține anatoxine derivate din toxinele și enzimele eliberate în mediul extracelular de diverse tulpini de Staphylococcus aureus. Se folosește ca adjuvant în tratamentul infecțiilor stafilococice recidivante, de preferință în asociere cu vaccinul stafilococic. Conține anatoxine derivate din toxinele streptococului hemolitic. Se utilizează ca adjuvant în tratamentul infecțiilor streptococice cutanate și în
Anatoxină () [Corola-website/Science/309146_a_310475]
-
mater spinala ( pia mater spinalis ) . Pia mater craniana Secțiunea de pia mater învăluie creierul este cunoscut sub pia mater craniene . Acesta este ancorat la creier prin procesele de astrocite , care sunt celule gliale responsabile pentru multe funcții, inclusiv întreținerea spațiul extracelular . Dr. biolog Viorel Păiș, prin studii de microscopie electronică a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. Craniana pia mater se alătură cu ependyma , care liniile ventriculelor cerebrale pentru a forma plexuri coroide care produc
Pia mater () [Corola-website/Science/310711_a_312040]
-
fracțiune mică din turnoverul general al compusului. Ca și glutamina, taurina se găsește în cantitate mare în mediul intracelular (este al doilea aminoacid - dacă o putem numi așa - după glutamină, din celule) și este bine compartimentată între mediile intra și extracelular. Dar contrar glutaminei, taurina are un turnover foarte lent și schimburi reduse cu plasma. La ora actuală (2016) nu este cunoscut rolul fiziologic al schimbului de taurină dintre organe. Este posibil ca taurina necesară unor funcțiuni fiziologice să apară pur
Taurină () [Corola-website/Science/308860_a_310189]
-
este un sistem circulator închis, lichidul de circulație fiind numit sânge. Deoarece sistemul circulator este închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
C: nociceptorii. Odată lezat țesutul sau inflamația realizată, acțiunea prostanoidelor, bradikininei (BK), serotoninei, ș.a. asupra receptorilor lor joacă un rol major în sensibilizarea și activarea fibrelor C. Leziunea țesuturilor produsă de injurie, boală sau inflamație eliberează substanțe endogene în fluidul extracelular care înconjură nociceptorii. Aceste substanțe includ H+, K+, serotonina, histamina, prostaglandinele, bradikinina, substanța P (SP) și multe altele. Receptarea inițială a stimulilor dureroși este realizată de neuroni aferenți primari cunocuți ca nociceptori. Recepția stimulilor noxici se produce în terminațiile nervoase
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
și nicio afinitate față de receptorii alfa și beta adrenergici , histaminergici , colinergici , dopaminergici și ai benzodiazepinelor . Agomelatina resincronizează ritmul circadian la modelele animale care prezintă afectarea ritmului circadian . Agomelatina intensifică eliberarea dopaminei și noradrenalinei în cortexul frontal și nu influențează concentrațiile extracelulare de serotonină . Agomelatina a demonstrat un efect de tip antidepresiv la modelele animale de depresie ( testul de neajutorare învățată , testul de disperare , testul de stres cronic ușor ) , precum și la modelele cu ritm circadian desincronizat și la cele legate de stres
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
înaltă rezoluție ale structurilor vasculare . Fereastra imagistică vasculară extinsă , obținută cu gadofosveset este atribuită relaxivității mărite și timpului prelungit de persistență în spațiul vascular , datorită legării sale de proteinele plasmatice . Nu s- au efectuat studii comparative cu medii de contrast extracelulare pe bază de gadoliniu . 7 5. 2 Proprietăți farmacocinetice • Distribuție Profilul curbei concentrație plasmatică- timp pentru gadofosveset administrat pe cale intravenoasă este conform unui model deschis cu două compartimente . După administrarea intravenoasă a unei doze de 0, 03 mmol/ kg , timpul
Ro_1114 () [Corola-website/Science/291873_a_293202]
-
timpul mediu de înjumătățire plasmatică al fazei de distribuție ( t/ 2α ) a fost de 0, 48 ± 0, 11 ore iar volumul de distribuție la starea de echilibru a fost de 148 ± 16 ml/ kg , aproximativ egal cu cel al lichidului extracelular . Legarea de proteinele plasmatice s- a situat într- un interval de 80 % până la 87 % , în maxim 4 ore după injectare . • Metabolism Rezultatele obținute din diferitele analize ale probelor de plasmă și urină indică faptul că gadofosveset nu suferă o metabolizare
Ro_1114 () [Corola-website/Science/291873_a_293202]
-
spin- mediu ) și T2 ( spin- spin ) . La concentrația uzuală de 100 micromol/ kg , predomină scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în imagistica la nivelul ficatului . Pentru metastazele hepatice , diferența de semnal dintre tumoră și țesutul
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în imagistica la nivelul ficatului . Pentru metastazele hepatice , diferența de semnal dintre tumoră și țesutul hepatic înconjurător este ameliorată în mod semnificativ în primele 90 secunde după administrarea unei substanțe extracelulare de contrast pe bază de gadolinium . În consecință , secvența rapidă a imaginilor trebuie inițiată la 20 secunde după injectarea în bolus a substanței de contrast , când aceasta este predominantă la nivelul arterelor hepatice și ulterior , după 60 secunde de la injectare
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
158, 7 ± 29, 0 până la 214, 3 ( cu variații între 116, 4 și 295, 0 ) ml/ kg . Acest volum de distribuție ( aproximativ 10 - 15 l pentru o greutate corporală de 70 kg ) corespunde unui medicament care se distribuie în lichidul extracelular . În niciunul dintre aceste studii , nivelul dozei nu a avut un efect semnificativ asupra volumului de distribuție . Gadoversetamida nu a dovedit legare de proteinele plasmatice in vitro . 7 Eliminare La doza de 100 micromol/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică prin
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
spin- mediu ) și T2 ( spin- spin ) . La concentrația uzuală de 100 micromol/ kg predomină scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
scurtarea timpului T1 ; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvențe de măsurare pe bază de T1 . După administrarea pe cale intravenoasă , gadoversetamida , o substanță chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium , atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spațiul extracelular și se elimină în principal prin filtrare glomerulară . Ca urmare a acestor caracteristici , timpul de achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în imagistica la nivelul ficatului . Pentru metastazele hepatice , diferența de semnal dintre tumoră și țesutul
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
achiziție a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esențial în imagistica la nivelul ficatului . Pentru metastazele hepatice , diferența de semnal dintre tumoră și țesutul hepatic înconjurător este ameliorată în mod semnificativ în primele 90 secunde după administrarea unei substanțe extracelulare de contrast pe bază de gadolinium . În consecință , secvența rapidă a imaginilor trebuie inițiată la 20 secunde după injectarea în bolus a substanței de contrast , când aceasta este predominantă la nivelul arterelor hepatice și ulterior , după 60 secunde de la injectare
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]
-
158, 7 ± 29, 0 până la 214, 3 ( cu variații între 116, 4 și 295, 0 ) ml/ kg . Acest volum de distribuție ( aproximativ 10 - 15 l pentru o greutate corporală de 70 kg ) corespunde unui medicament care se distribuie în lichidul extracelular . În niciunul dintre aceste studii , nivelul dozei nu a avut un efect semnificativ asupra volumului de distribuție . Gadoversetamida nu a dovedit legare de proteinele plasmatice in vitro . 16 La doza de 100 micromol/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare
Ro_745 () [Corola-website/Science/291504_a_292833]