1,430 matches
-
un nume nou. În Scriptură se spune că Iisus al lui Navi, urmând lui Moise, a dus pe poporul iudeu în pământul făgăduinței. Aceasta e preînchipuire. Iată acum și faptul! Iisus al lui Navi a dus poporul iudeu în pământul făgăduinței; Domnul Iisus a dus pe poporul Său în cer și la bunătățile cele cerești. Iisus al lui Navi, după moartea lui Moise, Domnul Iisus, după încetarea legii. Acela, conducător de popor, acesta, împărat. Dar ca nu cumva când auzi numele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în haină de cerșetor. Deci toate sunt în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise Dumnezeu să Se coboare atât de mult. Drept era datul. Primea din averile Sale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Aur, p. 124) „Cele nevăzute de dincolo sunt mai deslușite ca cele de aici, dacă avem ochii credinței: că deși nu le-am văzut, Cel ce le-a făgăduit este Dumnezeu. Când Dumnezeu făgăduiește, nici o schimbare nu se atinge de făgăduințe, așa încât ele mai vârtos dăinuie și stau neclintite în mâna Lui: că din mâna Lui nimeni nu poate să răpească, precum spune Hristos: din mâna Tatălui Meu nimeni nu poate să răpească (In. 10, 29). Așadar, întrucât nimeni nu poate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 132-133) „Chiar de-ar trebui să dăm toată averea, chiar de-ar trebui să fim aruncați
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plinirea a cinci sute de ani. Mai putem socoti oare mare și minunat lucru dacă Creatorul lumii va învia pe toți aceia care I au slujit cu cuvioșie în încrederea bunei credințe, când chiar printr-o pasăre ne arată măreția făgăduinței Lui?” (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XXIV, 1-5, cap. XXV, 1-5, cap. XXVI, 1, în PSB, vol. 1, p. 66-67) „Nu este, cu alte cuvinte, mai greu să începi ceea ce nu este, decât să repeți ceea ce a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ordinii constituționale. Un element fundamental al campaniei electorale din 1998 a lui Chávez a fost promisiunea de a convoca o adunare constituantă a cărei menire să fie reconfigurarea instituțiilor democratice venezuelene, iar proaspătul președinte s-a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret, prin care comanda organizarea unui referendum popular consultativ pe tema convocării unei adunări constituante. Deși la referendumul din luna
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din cauza sumelor mari de bani cheltuite în scurt timp; sunt cazuri în care oamenii își cheltuiesc aproape toate economiile făcute timp de un an în Italia. Dacă pentru borșenii rămași în România, Italia este reprezentată adeseori ca o țară a făgăduinței, pentru mulți migranți în Italia, România și vacanța la Borșa sunt văzute ca o răsplată binecuvenită. Dar dincolo de acest element simbolic, există și un aspect practic: „arătând succesul”, înseamnă în același timp „să fii cunoscut” ca o persoană de succes
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un univers, deși pitoresc, esențial tragic, puțin familiar literaturii române. Nemaiputând suporta șicanele și acțiunile desnaționalizante (incendierea școlii în limba maternă, arderea bisericii etc.), o colectivitate aromână din Grecia, satul Codruva, emigrează în România, căzând, aici, pe pământul nădăjduit al făgăduinței, în capcanele unor succesive dictaturi devastatoare (carlistă, antonesciană, comunistă). Protagonistul, Iancu Paticina, om cu orientare de stânga (în sensul vest-european al cuvântului), sfârșește la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în grele suferințe și umilințe. În acest cadru narativ - cu fermecătoare coborâri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
astfel litera și spiritul textului ebraic. Căci, de fapt, Dumnezeu refuză să îndeplinească cererea lui Moise de a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
121): „Pe cei ce cred și fac bine îi vom duce în grădini s...ț ceea ce a făgăduit Dumnezeu în adevăr; și ce e mai adevărat decât vorba lui Dumnezeu?” (SOI) Acest nume exprimă faptul că Dumnezeu spune întotdeauna adevărul, făgăduințele lui sunt adevărate și se vor împlini. Figurează în trei dintre listele tradiționale (lipsește din cea a lui Walid). Lista lui Sufy"n îl menționează ca fiind în sura 19 (Maryam), dar acolo nu îi este aplicat lui Dumnezeu. Semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36/35,7), ’arzQy ’Pl („cedrii lui ’Pl” - Ps 80/79,11), care, în context
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au pornit de la ele. „Adevărul” este însă, ca și ’ emeÖ, un cuvant polisemantic, cu o sferă oarecum diferită de a acestuia din urmă. Dumnezeu este „adevărat” întrucât e coerent cu sine, ceea ce înseamnă că nu-și retractează cuvintele, își îndeplinește făgăduințele, nu se schimbă, iar omul percepe toate acestea că pe o fidelitate absolută, veșnică, așa cum o cântă finalul Ps 117: ’emeÖ YHWH le-‘Äl"m („Adevărul/fidelitatea Domnului rămâne în veac”). Dar, dacă vrem să spunem despre Dumnezeu că e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la numele precedent. Cea mai bună definiție a să o constituie cuvintele Apostolului Pavel din 2Cor 1,20: hósai gàr epaggelíai theo¤, en autÄÎi tò vaí: diò kaì di’auto¤ tò amgn tÄÎi theÄÎi pròs dóxan di’hQmÄÎn: „Căci toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; de aceea, prin El spunem și noi amin lui Dumnezeu, spre slavă să.” (t.n.) Semnificații de bază: vrednic de crezare, fidel. 3.2.2.12.3. pistós: „Credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pántÄn, „moștenitor a toate” (1, 2), este vorba despre o luare în stăpânire. În Vechiul Testament, în virtutea legământului, Israel este naƒalaÖ YHWH „moștenirea lui YHWH” (1Sam 10, 1; 26, 19), expresie ce sugerează legătură intimă dintre Dumnezeu și poporul ales; Pământul făgăduinței este și el moștenirea lui YHWH; de fapt, „al lui YHWH este pământul și tot ce este pe el” (Ps 24/23,1). În profețiile mesianice de dupa exil, Mesia va primi goyim nahal"teka „neamurile drept moștenire” și va lua
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
75 kilograme) unde prețiosul metal se obținea prin minerit. Ultima mare descoperire a fost a din Kalgoorlie (Australia de Vest) și a altor terenuri aurifere lângă Wiluna, din districtul Kimberley (1891). Australia se transformase Într-un fel de „Țară a Făgăduinței”152. „Scena din câmpurile cu aur era plină de activități frenetice cu echipe de patru sau șase bărbați, care lucrau la un loc, săpând, curățind, spălând și scuturând din zori și până seara. Într-un peisaj lunar de puțuri, movile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a conacelor din mijlocul plantațiilor de trestie de zahăr și cocotieri, a bisericilor de piatră, țesăturile fine de mână (hablon, piña din guanos și jusi din bananieri), luptele de cocoși, sport palpitant, sângeros, și de multe ori costisitor; Mindanao „Țara Făgăduinței”, insulă Întinsă și ciudată, cu păduri virgine, triburi, așezăminte creștine și sultanate musulmane, numeroase monumente pline de grandoare, de aici puternicul parfum oriental, exotic; Zamboanga cu plantații de banane și ananas, păduri seculare pe trunchiurile cărora cresc orhidee sălbatice, țesăturile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
veci” (Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur); - ne Înmulțește cel mai mult harul Duhului Sfânt primit la Botez, dacă ducem o viață cu totul curată și plăcută lui Dumnezeu; - ne ajută la despătimire, iluminare, desăvârșire, mântuire și sfârsit creștinesc minunat; - făgăduința Învierii și a vieții de veci: „Cel ce va mânca din pâinea aceasta (Euharistie) nu va muri În veci” (Ioan 6, 51). Deci trebuie să ne apropiem de Trupul și SÎngele lui Hristos cu foarte mare credință, cu smerenie și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
cea publică, în cultul și în cultura acestor popoare mediteraneene. Singura excepție în privința reprezentării artistice o reprezintă religia ebraică (cele două decaloguri, din cărțile Exodului și a Deuteronomului, proscriu pictura și sculptura). Statele sumerian, babilonian sau asirian, Egiptul faraonilor, Pământul Făgăduinței promis evreilor produceau toate vin, dar dintre tradițiile lor niciuna nu a atribuit crearea acestuia unei ființe umane. Peste tot, istoria vinului este legată de cea a miturilor, de exemplu de cel al lui Ghilgameș la mesopotamieni, al lui Osiris
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Nicolae Manolescu, Conștiința bipolară, RL, 1993, 10; Claudiu Constantinescu, Ghinionistul, RL, 1993, 10; Ov. S. Crohmălniceanu, Benjamin Fondane și B. Fundoianu, RL, 1994, 9; Simpozionul B. Fundoianu - Benjamin Fondane, ALIL, seria B, t. XXXIV, 1994-1995; Marin Sorescu, B. Fundoianu sau Făgăduința ca afirmare, L, 1995, 40; Dosar B. Fundoianu, APF, 1995, 11; Caraion, Tristețe, 107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
uscăciuni de care suferă în clipa asta povestirea lui M. Preda este subțierea vieții personale, intime, a eroilor (...). Iată numai două, trei laturi ale prozei sale, pe care M. Preda le mai poate încă dezvolta cu consecvență, pentru a ține făgăduințele mari ale primelor sale cărți”. Întrucât nici unul din aspectele abordate de noi până acum n-a beneficiat de o tratare cuprinzătoare, completă, monografică, urmărind cu prioritate reliefarea coordonatelor esențiale, nu ne vom abate nici acum de la acest principiu; deși, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
distrugătoare din Eliot. Familiar și blând, Larkin se supune lirismului: Mereu prea însetați de viitor, Luăm răul obicei de a aștepta. Ceva se tot apropie; zi cu zi Ne spunem până atunci, Cu ochii la ținta măruntă, precisă, Scânteietoare a făgăduinței care vine. Descoperă acum și tema singurătății. În tot ce scrie, Larkin e un poet solitar. "Inima înghețată" era destul de neconvingătoare. Dând la o parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În corturi, În fața Ilionului, când uneia, când alteia dintre zeități (Iliada, II, 400-429); la Pilos Telemahxe "Telemah" Îl găsește pe Nestorxe "Nestor" intenționând să Îi aducă sacrificii lui Poseidonxe "Poseidon" pe plajă (Odiseea, III, 5-6). Odiseea (XII, 346) amintește și făgăduința unui templu În cinstea lui Heliosxe "Helios" Hyperionxe "Helios Hyperion" și grota din Amnisos, sediu al cultului Ilitiei (XIX, 188), În timp ce Iliada (IX, 404-405) face, poate, aluzie la un templu al lui Apolloxe "Apollo" de la Delfi, atunci când vorbește despre „pragul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aceste ritualuri sunt unice În felul lor printre izvoarele referitoare la religia romană, mai ales pentru că ele alcătuiesc o unitate, pot fi datate cu certitudine și se inserează În situații istorice și economice particulare. Este vorba despre următoarele texte: - 1 făgăduințe, voturi pentru sănătatea vitelor (83) - 2 ritual care precede semănatul (132) - 3 ritual care precede culesul (134) - 4 rărirea unui crâng (sacru) (139) - 5 săpături efectuate Într-un crâng (sacru) (140) - 6 lustratio agri (suovetaurilia) (141) - 7 tratamentul luxațiilor (160
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre ele accentul cade pe peripețiile trăite până acolo, iar În celălalt, pe descrierea acelor locuri minunate. Aceste insule, care În tradiția indigenă primesc diferite nume (Pământul celor Vii, Câmpia Fericită etc.), printre care, sub influență creștină clară, și Pământul Făgăduinței (Tìr tairngire = Terra repromissionis), sunt concepute ca locuri unde nu există nici boală, nici bătrânețe și nici moarte, unde fericirea domnește ca stăpână, fără să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a intervenit prompt și a împiedicat acest lucru". "Mă-ntreb ce ochi vor face "jidanii"", scria el după intervenția sa. O altă absurditate era în opinia lui Giurescu faptul că evreii voiau să exporte pămînt mănos din Basarabia în Pămîntul Făgăduinței. Giurescu a reușit să zădărnicească și acest lucru. Dar cheia caracterului lui Giurescu poate fi găsită într-o scrisoare scrisă de el unui prieten, Munteanu (un profesor de literatură franceză care nu făcea parte dintre fanii lui Iorga). În scrisoarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]