170,710 matches
-
am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cotețe cerul oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Cassian Maria Spiridon O luptă inegală I raze lungi/ posomorîte căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul să-și numere fulgii acoperirii ridicăm brațele/ cu toate degetele pipăim sertarele încrederii și
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
practicanți ai postului și izolării trecuți prin furcile pubertății ne recunoaștem/ din gura secătuită abandonați unul altuia tu/ îmblînzitorul Cobrei din părul Tigrului schimbă fluturii/ dormi în abisul ochiului păpușă de siliciu divizată/ gol rostogolit pe trei picioare e tăblia fața mesei de unde luăm pahare mîini de uliu/ priviri drepte pe umerii echilibrului al desăvîrșitei stabilități tu/ crescătorul de păianjeni din labele Tigrului adună-ți împrejurările/ faptele refuzate Judecătorul ascute penele zborului pentru aflarea dedesubtului nu te lăsa cuprins nesfîrșitul are
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
noiembrie, anul acesta. Ecranul de lână Când au suspendat spațiile albe dintre cuvinte s-a lăsat întunericul a fost prima noapte în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat în macferlan galben acoperindu-și fața cu palmele dar îndeajuns ca printre degetele ușor evazate să-i poți vedea totuși tapiseria. regele numai în cămașă și desculț alergând prin iarba înrourată printre cadavre și noduri de lână jumătate om jumătate ceață văzut ca printr-o foarfecă
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Înainte de a-l căuta pe Dumnezeu, au găsit divinitatea în ei înșiși. Priviți-le fruntea, obrajii, ochii! Fiecare ființă ce trece prin viața noastră lasă o umbră. Și de fiecare umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf frământând o lipie, cu degetele ei negre ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare. Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
începuseră să-i țiuie ascuțit, ca un radio stricat. Nu trebuia să se sperie, era doar o stare trecătoare, așa că încercase să se liniștească sprijinindu-și palmele de genunchi, cu coatele în afară, poziția lui preferată, aplecându-și capul în față, ca să-i vină mai mult sânge înspre tâmple. Din când în când, o căruță trecea prin fața casei, iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
încăpere a casei, păși fără ezitare înăuntru și se întoarse ca să închidă ușa. O pală de vânt deschisese ușa puțin mai mult, așa că fu nevoit să se aplece ușor înainte ca să poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
deunăzi o copilă precoce l-a pândit între cărți. o pasăre înfricoșată i s-a pus dinainte omul a trebuit mânios să o alunge. de acum era sigur: când ea va reveni, toate vor fi sub zăpadă. și-a scufundat fața în palme. se făcea mai frig. își dorea să adoarmă. mușterii întărâtați scrijeleau cu briceagul metri cubi de snoave. Naufragiul 1. încă de dimineață mă așezasem lângă ferestruică. îndepărtasem praful de pe sticlă și în lumina aceea ca de lampă șopârlele
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Cel călare pe noatenul de ren, Și cu al Treilea Salmoesis Zerna Hațeg, Eroul Rună din Tărâmul Celor Zece Kogaioane. Să mergi cu Treimea Cavalerului Kabyr La Preoteasa Lunii, Lune Cernacotis Râmșei, La Vrăjitoarea lui Zagreus cu cagula trasă pe față, du-te, Ia-ți Caduceul Mesagerului Sacru al Grâului și-al Viței de Vie, "Al holdelor și-al podgoriilor." Mergi la Arborele Vieții, Butucul Runic Celest, Pe care urcă vrejul de hamei, lăstarul sacru, Cere-i Merindea Poamei de pomana
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
numele tău de zeu dac: Fericitul Cetățean de Dincolo de orice limesuri, Cel ce deretică în Casa Zeului trupul Său cu numele Locurilor sale Cele de obârșie nimănui încredințate. De-aceea s-au zis: Numele Deloc, având înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
o cheamă Pitica, și imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e fă ăsta? o întreabă cu un glas cam pânzos și bleg, de care i se face imediat rușine. Și ca să compenseze, întinde mâna spre fața zâmbitoare a șarpelui colorat în galben și argintiu. Pitica nu mai era de-o săptămână cu Maimuțu. I-a dat papucii și-a scăpat dracu^ de el, pentru că nu-i plăcea. Era bine în multe privințe, nu-i era rușine
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
care cum vorbea cu ea de sus, ca și cum ai fi cumpărat-o din târg, de la Castani. Ieșise totuși la întâlnire, pentru că era aproape, la Vodafonele de pe Ferdinand, și voia să-i arate neapărat tatuajul ei, cu șarpele. O să-i cadă fața. Dar merita. îi plăcea cum scoate capul din chiloți, ca și cum ar fi fost pus acolo de pază. întâlnirea n-a fost cum se-aștepta. îl văzuse pe Maimuțu trecând printre florile ciufulite, cu picioarele înfășurate în blugii lui strâmți, apoi
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
fel de "sintaxă a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot/ transforma mai mult/ decât la ochi/ și la gură uneori// cu un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot/ transforma mai mult/ decât la ochi/ și la gură uneori// cu un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut pe buze/ și sub sprâncenele grele// un cuvânt zburător/ spus abia numai/ pe jumătate
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
partea lui de zi întind masa peste pământul meu și-n câteva pahare pun elixiruri și prafuri, previzibile ierburi și săruri de aur și beau din etherul pe care-l desprind, cu degetele-sabie, dintr-un întreg mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra și iarăși în adânc și-am scris pe fața apei cu-o rază de la înger că apa și eonii de tine mă mai
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]