4,085 matches
-
adică la începutul evoluției ca individualitate, n.n.)”. Carrierul perfect, androginul , tipic planului sufletesc, este divizat odată cu existența în planul fizic în două: femelă−mascul. Biblia surprinde acest aspect prin Adam, inițial asexuat precum prototipul său divin (“după chipul și asemănarea” (Facerea, 1.26)) − și totodată trăitor în Eden (paradis, planul nirvanic − care este divizat, chiar dacă nu egal, în Adam fără o coastă și Eva, ambii însă sexuați. Acest mit are un caracter arhetipal, fiind regăsit, într’o formă primitivă, și în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
făcând o paralelă între cea ce vedea în alte părți și la noi, spunea: "întorceți-vă ochii și la preoții noștri și lăcrămați, hotărând că mai bine este acele venituri mănăstirești să se întrebuințeze chiar spre învățătura preoților, îmbrățișând adevărata virtute, facerea de bine, iubirea către turmele ce li să încredințează, întru adevăr pătimind ..." (Golescu, 1963: 117). Comuniunea spirituală legată de credințele și practicile religioase reprezintă o resursă importantă pentru structurarea spiritului comunitar. Este îndeobște acceptat că ruralul tradițional românesc era marcat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
eroi de moment" Mitul primei intervenții chirurgicale prezintă o operație cu scop utilitar: rezecția de coastă și crearea Evei. Fosilele de prehominoizi și hominoizi sunt semnalate (Carbon 14, Argon 39) cu mai mult de 23 milioane de ani în urmă. Facerea lumii a avut loc duminică 23 octombrie 4004 îen. Omul a fost creat vineri 28 otombrie, iar Adam și Eva au fost alungați din grădina Edenului luni 10 noiembrie (au stat în rai 13 zile). Aceste date n-au nicio
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
se bucure de femeie și nici ca femeia să se desfete cu bărbatul. S-au iubit și au văzut că era plăcut. Dumnezeu a izgonit pe bărbat și pe femeie din grădina Edenului și le-a coborât asupra minților uitarea facerii lor. Și îngerii au coborât și i-au ocrotit pe fiii oamenilor și au fost bărbați și femei și li s-au născut fii și fiice și au început să se înmulțească pe fața pământului. Evoluția medicinii și chirurgiei a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns pentru oameni. Epistola către români vorbește de vinovăția păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
una suduindu-și bărbatul, certându-se cu zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut - vorbi el. Sau să imite sclave și sclavi, care fac ceea ce fac sclavii. Nici aceasta să nu facă. Sau să imite bărbați mârșavi, fricoși și făcând pe dos decât ceea ce spuneam adineaori, anume învinuindu-se și batjocorindu-se unii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
temei te fereai mai demult să spui minciuna! Vezi bine. Totuși ascultă și restul mitului: „Voi toți cei din cetate - așa le vom spune, plăsmuindu-le un mit - sunteți frați, însă zeul care v-a plămădit a amestecat aur în facerea acelora dintre voi în stare să conducă. De aceea ei merită și cea mai mare cinste. Câți le sunt acestora ajutoare, au argint în amestec, iar fier și aramă se află la agricultori și la ceilalți meseriași”. Fiind voi toți
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ș.a. Așa, de pildă, în prefața la Gramatica românească din 1828, Ion Heliade-Rădulescu propunea întemeierea unei „Academii de câțiva bărbați, a căror treabă să fie numai literatura românească, cari cu vremea vor pune în regulă și vor desăvârși limba prin facerea unui dicsioner”; la rândul său, Ioan Maiorescu milita în 1860 pentru înființarea „unei societăți academice sau literare, destinată a concentra activitatea erudiților români [...] pentru cultura limbei, pentru studiul istoriei naționale”. Unirea Principatelor, ca și amplul program de reforme care au
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Dar Eseurile lui Michel de Montaigne - nu Eseurile...- cui sunt adresate oare? Există oare cu adevărat un alt public decât autorul însuși? Scrisul poate viza și altceva decât o confruntare cu sine, o catharsis, o purificare aristoteliciană? Visceral, sinceră, autentică, facerea unei cărți se supune legilor psihologiei adâncurilor. Montaigne nu se lasă păcălit de funcționarea ființei: zone de umbră, pliurile primei copilării, forțe sumbre și determinante, necesități psihologice, deci fiziologice... Numeroase propoziții incidente din text dovedesc luciditatea sa în privința motorului inconștient
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a muzicii, clinamenul dovedește vitalitatea, libertatea chiar în sânul necesității, incontestabil; dar el vorbește și despre mizerii, durere și suferințe, despre epidemii, războaie și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și cetățeni (inițiatori): „oamenii nu iau parte la viața politică doar prin rolurile lor de cetățeni. Ei rămân, de asemenea, într‑o relație de dependență față de guvernământ, chiar și după ce au adoptat rolul de cetățean. Deși pot lua parte la facerea legilor, ei rămân supuși legilor” (Alomnd, Verba, 1996, p. 191). G. Almond și S. Verba disting două tipuri de competență, fiecare corespunzând unui rol al indivizilor: competența cetățenească pentru exercitarea funcției politice și competența dependentă pentru exercitarea funcției de supus
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
omului din Rai a fost startul globalizării umane la îndemnul: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți Pământul și-l supuneți, stăpâniți, peste mări, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce mișcă pe Pământ și peste tot Pământul” (Facerea 1:28). Nu se poate să nu se observe că întâlnim câteva dintre aceste componente ale comportamentului uman preconizat și în ceea ce înțelegem prin globalizarea actuală. Istoria globalizării începe cu marile fluxuri migratoare, cu descoperirea de noi continente și teritorii
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
alta pe măsura tragediilor trăite. Am mai citit în anii din urmă prin diverse publicații franțuzești niscaiva articole în care Camus era disprețuit tocmai pentru preocupările lui etice: autorii aceia îl taxau de „boy-scout” și-i atribuiau morala „cercetășească” a „facerii de bine” („B.A.” = bonnes actions). Autorii aceia, promotorii literaturii „obiectale” și criticii „structurale”, înlăturând cu aplicație conștiința umană și crizele ei, bineînțeles că nu au nimic în comun cu Camus (și cu nici o conștiință gânditoare). Acești autori de o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare cuvânt al Filozofului, pe care acum au
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șeic văzu o desfrânată și-i spuse: «Pari sclava vinului și a dezmățului». Iar ea-i dădu răspunsul: «Ce par a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus. (Acest proverb, cu origini latine, ridiculizează promisiunile pompoase sau acțiunile nechibzuite ale trufașilor, ale căror rezultate se dovedesc a fi, În final, disproporționat de mici În raport cu energia sau
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
târziu?, a da! atunci când se va fi terminat acest război...”, „își amintește” protagonista, Lucia Zărnescu, „ce va fi cândva”. Într-un articol programatic publicat în 1988, în revista „Amfiteatru”, A. pledează pentru o gramatică a imaginației sui-generis: „Adevăratul mister al facerii textului - explică el - este refacerea existenței înseși, cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic, continuat cu Sara, care nu face decât să reia și să complice - cam forțat - formula. Scenografia istorică e
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
autorul reușește o construcție dramatică relativ echilibrată, cu situații credibile, în care observația satirică funcționează constant. Faptele și personajele suferă însă de un anacronism incomod; motivul bărbatului terorizat de o soție autoritară, aflată sub influența unei mătuși preocupate exclusiv de facerea și desfacerea căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman în două volume, Mai sunt oameni buni (1940), s-a bucurat de atenția criticii și a cititorilor, datorită subiectului de permanentă valabilitate, impregnat cu note de compasiune și duioșie. Un copil
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
umană, comuniunea cu natura, dar și autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape Omul, București, 1975; Scrisori de toată ziua, București, 1977; Cronica nisipurilor, București, 1978; Vitralii, Cluj-Napoca, 1981; Le Repentir, Paris, 1991; Peștera oglinzilor, București, 1991; Les Hommes de Pavlov, Paris, 1995; Scrisori de la miezul nopții, București, 1995
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
în 1241, el murea, fiind îngropat (după obiceiul cuman, nu creștinește) în afara Constantinopolului, sub o măgură 5. În același an murea și Ioan Asan al II-lea. Celălalt rege, Soronius, i-ar fi trădat pe latini, trecând, în toiul rapidei faceri și desfaceri a alianțelor din acel moment, de partea grecilor. Nu este de mirare că lucrurile s-au putut petrece astfel, câtă vreme între timp, aliatul său tradițional, țarul bulgarilor și românilor, Ioan Asan al II-lea, părăsise definitiv biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
accede la viziune, capătă densitate ontologică și deschide porțile unei hiperrealități, valoroasă prin sine și nu prin ceea ce semnifică 148. La începutul secolului XIX avea loc o mare bulversare epistemică: se trecea de la istoria plană, creaționistă, lipsită de asperități de la Facerea universului până la Sfârșitul lui, la o istoricitate proprie naturii 149. Din acel moment omul nu se mai concepea decât legat de o istorie deja constituită 150, în segmentul imemorial al unor ere geologice. Nefiind niciodată contemporan cu această origine, el
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al cărei redactor-șef adjunct devine din 1990, director al Bibliotecii Franceze Omnia din Craiova, cadru didactic la Catedra de limbi romanice a Facultății de Litere și Istorie a Universității din Craiova. Debutează în „Ramuri” (1981), iar în volum cu Facerea poemului. Încercare de poietică în marginea textelor lui Paul Valéry, cu o prefață de Ștefan Aug. Doinaș (1985). Îi urmează Omul poietic pe tărâmul limbajului. Eseu despre lumea lui Thot (1989). A tradus sistematic din opera lui Paul Valéry - pentru
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
demonstrațiilor și al interpretării de texte pregătește această concluzie: că felul de a fi al omului în lume este indisolubil legat de limbaj. Între limbaj și om, și chiar între limbaj și lume nu este loc pentru nici o fisură. SCRIERI: Facerea poemului. Încercare de poietică în marginea textelor lui Paul Valéry, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Craiova, 1985; Omul poietic pe tărâmul limbajului. Eseu despre lumea lui Thot, Craiova, 1989; Pașii lui Hermes, Craiova, 1999; Derrida sau A gândi altfel, Craiova, 2000
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
aproape politice, Craiova, 1999; Jacques Derrida, Celălalt corp urmat de Democrația amânată, Craiova, 1993, Khôra, postfața trad., Craiova, 1998; Alain Bosquet, Meseria de ostatic, Craiova, 1993 (în colaborare cu Doina Marinescu); Georges Sebbag, Suprarealismul, București, 1999. Repere bibliografice: Marian Papahagi, „Facerea poemului”, TR, 1985, 40; Irina Mavrodin, Omul poietic, RL, 1989, 32; Dan Silviu Boerescu, Ființă și limbaj, VR, 1990, 2; Constantin Cubleșan, Meditație asupra problematicii limbajului, T, 1990, 3; Țeposu, Istoria, 185-186; Dicț. scriit.rom., II, 394-395; C. Rogozanu, Sub
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
temporalitatea fiecărei individualități. Poate că ar trebui să renunțăm pentru totdeauna la Încercarea de a aplica o operă, un produs artistic, la fel fiecăruia dintre noi. O operă are un efect diferit pentru oricare tocmai din acest motiv: participăm la facerea ei În egală măsură În care ea participă la facerea noastră. Și atunci orice „știință” este făcută imposibilă. Mihaela Ursa: Pe mine, În temele la care lucrez În prezent, despre feminitate, despre critic, autor, despre felul În care aceștia Își
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]