9,565 matches
-
în plin centru nu sunt cu-adevărat nobili, ci mai degrabă cerșetori de elită. Adevărații nobili nu-și dau aere, așa cum face Iwashima. Chiar și în familia noastră, mama a rămas singurul reprezentant nealterat al adevăratei aristocrații. Ea are un farmec aparte, care nouă ne lipsește. Să luăm ca exemplu felul în care mama mănâncă supa. Noi am fost învățați să ne aplecăm ușor deasupra farfuriei, să luăm puțină supă în lingură și să ducem la gură marginea lingurii. Însă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din sufletul meu spre altă țintă. Necugetat, m-am dedat desfrâului cu tot felul de femei, care erau disponibile. O luasem atât de tare razna, încât și artistul m-a privit dezaprobator într-o seară. Voiam să mă eliberez de farmecul pe care-l exercita soția lui asupra mea, să scap de el odată pentru totdeauna. Nu era chip, însă. Am impresia că mă număr printre bărbații care nu pot iubi decât o singură femeie. Pot să spun cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
oferit pianistele Mădalina Slav - originară din București, și Tamara Kordzadze - originară din Sankt Petersburg. Cum era firesc, acordurile primei rapsodii enesciene au încheiat această seară de muzică; pe parcursul acesteia, marele spectacol al sunetului a adus culoare, a adus savoare și farmec, un numeros public. Nu se poate uita, cu doi ani în urmă, în colaborare cu mai mulți muzicieni de la Mannheim, a avut loc primul Festival Enescu, aici, în partera de Sud a Germaniei. Evenimentul a fost susținut atunci de Institutul
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
religie), qawmiyya ("identitate națională", "ființă națională"), watan (patrie), shu˙ubiyya (naționalismul antiarab promovat de persani), shari˙a (legislația musulmană), adab (literatura și cultura generală) sunt încastrați într-o analiză politologică a culturii arabo-islamice având claritate de prelegere academică, dar și farmecul istorisirii. Veți afla, de pildă, citind această carte, de unde vine cuvântul ageamiu în limba română (prin turcă, de la colectivul aČam - "nearabi, străini, barbari, neștiutori" -, care era un contrar pentru ˙arab, "arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
de flagrantă impostură artistică (Serendipity). Din cele nouă povestiri de aici, unele sunt, după gustul meu, cu adevărat remarcabile. Despre ele nu mai am nimic de adăugat. Ce mă bucură, însă, în privința celorlalte, e că toate au cel puțin un farmec indirect. Obținut prin valoarea adăugată a profesionalismului filologic, acesta se traduce în inteligență, ingeniozitate, nuanță lexicală, dozaj narativ și, în sfârșit, erudiție interpretativă.
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
al lui Nicolae Corjos pus pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu. Filmul apare ca un mutant moldovenesc al oltenescului, mult prea oltenescului Nea Marin Miliardar (1979) al lui Sergiu Nicolaescu, cu precizarea ca Amza Pelea avea totuși farmec. Legiunea străină cade în sordidul pe care regizorul își propune să-l investigheze ca fenomen, marcă a lumii rurale, a cîta oară, dizlocată din făgașul ei de iluziile occidentale și meschinăria potentaților de la întreprinzătorul Marcel la organele locale foarte vocale
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Ioan Holban E un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
cu totul originală a raporturilor dintre specificul național și tradiție la o lungă și prea tehnicistă descripție a picturilor de la Biserica Domnești din Curtea-de-Argeș, Alexandru Paleologu trece parcă fără efort, cu o mobilitate asociativă și reflexivă ce dă, și ea, farmecul volumului. Acesta e în mod vizibil unul compozit și inegal, reunind eseuri în toată regula și articole scurte, ocazionale, provocând însă constant cititorul, ținându-l în priză, extrăgându-l din acel confort intellectuel în care s-a instalat prematur. O
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
magistral de comediantul britanic Sacha Baron Cohen, șarlatan cu aplomb și nu lipsit de aptitudini pentru meserie, un fel de Bărbier din Sevillia adaptat pentru White Chapel, fanfaron, gonflat și Sweeny care-și rade clientul cît ai clipi din ochi. Farmecul filmului vine și din replica intonată, din dialogul în triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema filmului o constituie excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
lipsi doar exercițiile de compunere pe tema: "Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă". Cu toate acestea este partea cea mai interesantă a revistei chiar dacă par din alt film. Partea a doua reunește recenzii de carte scurtisime, nu lipsite de farmecul eboșei, de o neglijență aparentă, poate chiar autentică, cum sunt cele ale Ralucăi Șerban sau ale lui Mădălin Roșioru. Într-un magnific portret de activist-cultural, Dan Gulea descoperă "modelul cultural al lui Ion Bogdan Lefter, a cărui oglindire se află
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
pare că vine formula compozițională a unei cărți cum e Troica amintirilor. Explozive sau colerice, dar niciodată vulgar-imprevizibile, personajele lui Jurgea-Negrilești par să fi obținut, pe cale organică - iar nu în sinteze de laborator - o formă de expresie decantată în care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Ilie Constantin În poemul Dar eu zic mereu, Geo Dumitrescu (1920-2004) vorbește - cu farmec și un fel de humor serios, orice avânt metaforic fiind înlăturat - despre cercetarea în real pentru a "stabili adevărul". Sub îndrumarea dascălului lor, niște elevi de o vârstă incertă (deși sunt încă instruiți de un învățător, sagacitatea și limbajul lor
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
clasa mijlocie a Barcelonei începutului de veac 20, am avut tot timpul sentimentul că mă plimb prin apartamentul bunicilor. Redescopăr ca pe vechi cunoștințe o mulțime de obiecte familiare, începând din bucătărie, prin toate încăperile, până în camera copiilor plină de farmecul vetust al unor jucării care fuseseră și ale tatălui meu, pentru a le descoperi apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
culeasă cu literele mici ale unui om mic, un fel de Tom Degețel, o istorie care aparține nu numai lui Dite, ci și o istorie a Europei scrisă șucar, cu poante, prin plonjeul buf. Exuberanța personajelor care, trăind din plin farmecul timpului, sar să danseze, se agită, exultă lasă impresia că filmul este o comedie, ceea ce nu este neapărat fals, dacă filmul nu ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
La hotel, odihna călătorului e tulburată de concertul leilor captivi în grădina palatului alăturat. Renumitul leu abisinian, simbolul țării. "Vă veți obișnui" e singura consolare... Leii sînt odoarele palatului, dar "toate aceste splendori, toată această liniște aparentă, dispare ca prin farmec noaptea, în ceasurile de odihnă, cînd apucate de nostalgia deșerturilor și a pădurilor virgine, superbele fiare își înalță sub bolta cerului smălțuit de stele, protestul răcnetelor lor." A doua zi, pe lumină, se văd casele simple, costumele abisiniene, Biblia lor
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
a fost de tânăr, așa este și astăzi. Nu-l văd deosebit de cum l-a văzut Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja un farmec actoricesc original ce a împins-o pe doamna Bulandra să-i facă pe loc o ofertă de angajament". Presupun că junele ce "parcă își terminase studiile la Oxford" a impus, încă de pe atunci, prin sobrietate și prestanță, prin știința de
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-și surprinde identitatea, dar și din aspră
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
al nisipurilor dobrogene și al mării cu care nu se poate încheia nici o înțelegere. Dobrogea cea plină de contraste a fost, de altminteri, locul desfășurării romanului de debut al lui Pavel Chihaia, Blocada, al piesei sale de teatru intitulată La Farmecul nopții. Piesa fusese încununată cu premiul Fundațiilor Regale, romanul, publicat în 1947, și de îndată retras din librării, avea să aștepte decenii până la republicare. Cetatea Tomis - Constanța cea îndrăgită de autor - ar fi urmat să fie, prin persoana poetului Ovidiu
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu sunt puține, dar, până la urmă, farmecul acestei proze "nebulitice" rezidă în faptul că ele sunt topite într-un romanesc al trăirii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndreptăți să-l socotim pe omul pierdut un fel de picaró al lumii dezvrăjite, un Don Quijote
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
mea pentru stilul pe care-l practicați cu bun instinct. într-una din dăți mi-am exprimat îndoiala că dacă veți părăsi acest stil binecuvântat, și dacă vă veți pune la punct cu punctuația și cu gramatica, mare parte din farmecul oralității, care vă e propriu, se va duce, și cu el și originalitatea care v-a distins întotdeauna. Mai mult decât acestea nu știu să vă spun și nu știu cum să vă ajut altfel. Pentru că iată ce îmi scrieți, și mie
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
sunt foarte greu de descris în cuvinte. Căci e foarte anevoios să vrei să prinzi în vocabule niște entități care nu au sens decît în interiorul unor formule non-lexicale. E ca și cum ai vrea să descrii gustul unei mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei. E o incompatibilitate de fond între domeniul aflat în discuție și instrumentul menit a-l înfățișa. De aici și piedicile de care ne lovim. Iar cartea lui Charles Seife surprinde chiar suita dificultăților pe care le-
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
psihiatru interesat de fenomenul posedării șamanice, au aceeași curiozitate de a afla ce ascund cele două ToganÜ, care sunt secretele pe care le apără. Unul dintre cei doi cade sub vraja femeilor: Egor este alesul domnișoarei Christina și el cunoaște farmecul otrăvitor al strigoiului, ca și teroarea insuportabilă a prezenței satanice a Celuilalt; Tsuneo Ibuki este ales de doamna ToganÜ ca iubit al nurorii ei, statutul lui de bărbat realizat, cu soție și copil, împiedică sigur evadarea tinerei femei din casa
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Brangäne (Michelle de Young), însoțitoarea prințesei l-a oferit celor doi. Schimbând potirul care ar fi trebuit să ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca și acel gând că n-ar fi fost nevoie de "protecția" filozofiei lui Schopenhauer pentru ca semnificația
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus din sensul poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și fragil, în al doilea rînd, dacă există o concluzie a acestor istorii gnomice, ea nu mai
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]