1,715 matches
-
sexy, însumând toată feminitatea brăilencelor la un loc, tot misterul feminin devastat de fericire, ruina unei tinereți-cetate, a frumosului și simplității, poezie-vie, bibeloul de porțelan al lui Minulescu, poetul nostru preferat din liceu, Mioara este o zădărnicie a lumii, o fatalitate vie care va muri fără să-și înțeleagă rostul, îi tot dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar așa? cine o mai naște vreodată, ea însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prea, dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de aproape dar nu direct și o văzu frumoasă, dar o frumusețe rece, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
l țin nedeschis pe pat, văd cu coada ochiului un alt titlu de pe prima pagină : „Faut-il avoir peur de la génétique ?“. Nu m-am gândit niciodată la genele pe care i le-am transmis Dorei. Trebuie să-ți fie frică de fatalitate ? Întotdeauna am crezut că fatalitatea cea mai neagră este înconjurată de semne albe evidente și, mai ales, de „anunțători“, de un anumit tip de oameni care spun, în anumite împrejurări, cuvinte și fraze din alt discurs, ființe care fac gesturi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
văd cu coada ochiului un alt titlu de pe prima pagină : „Faut-il avoir peur de la génétique ?“. Nu m-am gândit niciodată la genele pe care i le-am transmis Dorei. Trebuie să-ți fie frică de fatalitate ? Întotdeauna am crezut că fatalitatea cea mai neagră este înconjurată de semne albe evidente și, mai ales, de „anunțători“, de un anumit tip de oameni care spun, în anumite împrejurări, cuvinte și fraze din alt discurs, ființe care fac gesturi neobișnuite sau te privesc cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
ar fi tulburat chiar din prima zi. Or, trecuseră câteva săptămâni în șir fără ca persoana ei să mă preocupe cât de puțin, și ar fi trecut luni și ani dacă... ... Cine a pus-o să-mi surîdă? Ce demon, ce fatalitate? Cine a îndemnat-o să-mi adreseze acea stupidă și banală întrebare? Din clipa aceea s-a născut în mintea mea gândul că... nu-i sânt indiferent, că aș putea să-mi încerc norocul, că ar fi o amantă agreabilă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale și mi-ai tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc? O putere neînțeleasă, pe care nu o vedem, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu sârguință la birouașul său retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracție trupească instantanee, și atât. Era de părere că această expresie este doar o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracție trupească instantanee, și atât. Era de părere că această expresie este doar o vorbă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amândoi ajunseseră a-și cunoaște simțămintele de iubire reciproce și așteptau doar acel magic moment declanșator, moment ce iată că nu s-a lăsat prea îndelung așteptat. Cu toate că nici Silvestru și nici Carla nu prea cunoșteau ce este norocul sau fatalitatea, amândoi au putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să nu-și exerseze această nouă deprindere a sa, tot consolidând-o și consolidândo. Altă cale n-avusese de ales. De fapt, fata viam invederunt 1, căci, 1 Soarta a găsit calea (în limba latină). dacă există un dram de fatalitate în fiecare dintre noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu singur. Selectiv fiind și trecând totul printr-o sită a sa proprie, acesta știu să-și păstreze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să le înțeleagă deciziile. Adaug că, de câte ori am vrut să mă lămuresc ce înseamnă a fi "obiectiv", a trebuit să mă dau bătut. Cum să le porți, ca să rămâi "obiectiv", în fața unei mări? Eu, unul, m-am decis să accept fatalitatea de a fi "subiectiv". Asta, de bine, de rău, știu ce înseamnă. Dar a venit momentul să recunosc un lucru care, la prima vedere, pare să contrazică tot ce am spus până acum. E vorba de faptul că nu m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mea de acum câteva zile mi se pare fără sens, sau eu acum sunt fără sens, căci neașteptată era tulburarea care mă stăpânește. Încerc să mă gândesc precis la Irina, ca să pot găsi explicația probabilă (lăsînd la o parte vreo fatalitate a naturii extravagante). Poate că mă enervează mai mult faptul neputinței logicii mele decât motivul însuși al întîrzierii scrisorii. Cum? Să nu pot deduce ce ar fi în stare să facă Irina în lipsa mea, după ce am trăit atâția ani în preajma
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
le-a clarificat ea mie. După ce analiza fiecare rând, ținând seama numai de realități, găsind concordanțe imediate între eroi și oameni, așa cum făcusem și eu, pornea la construcții lirice, trădîndu-și de-abia acum temperamentul feminin, dădea explicații neașteptate conflictelor, sugera fatalitățile și, destăinuindu-și propria ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
motiv serios printr-un mijloc facil, de pildă, de a fi încîntat că de mortul tău scump lumea vorbește de bine. Știam însă amândoi că discuția nu fusese decât suspendată pentru puțin și că, și unul și celălalt, împinși de fatalități interioare, vom reîncepe-o la prima ocazie, cu aceeași crispație și tot așa de zadarnic. Uneori Charles se arăta uimitor, erou de legendă, parte abia ruptă din natură. Impresia a fost mare când într-o noapte feerică, cu lumina lunii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite, orice-aș face, așa cum au fost întotdeauna și pe atunci nu erau încă motive, de firile noastre mereu în contradicție, cu toate că perfect asemănătoare, de complacere în această atmosferă și de suportare a aceleiași fatalități. Ești bucuros uneori că oamenii îmbătrînesc, căci astfel sunt obligați la anumite transformări. Dacă n-ar fi așa, ar rămâne identici, oricâte dezastre ar trece peste capul lor. Și nici măcar nu văd exact în ei, nu-și pot aplica logica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru motive puerile, uitând complect cea ce este grav între noi și aruncând astfel chiar bănuieli asupra posibilității noastre de a fi gravi. Poate însă că, dacă ar fi mai pătrunzător, observatorul ar sesiza că vorbele simple ascund adevăruri profunde, fatalități ale temperamentelor noastre. Odată am hotărât să facem o excursie în munți și, ca să nu atragem atenția camarazilor clevetitori, am plecat eu mai întîi la Brașov, rămânând ca Ioana să vie peste trei zile. Am găsit cameră ca să o primesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spus de atâtea ori că nu ești fericită din pricina firii tale. - Trebuia să încerci tu să mă faci fericită! Desigur că mă consolez prea repede spunîndu-mi că Ioana ar fi fost nefericită chiar dacă nu m-ar fi cunoscut, că e fatalitatea ei să fie astfel. Eu aș trebui să încerc să o schimb, să lupt împotriva fatalității ei. Cum mă iubește, un ajutor imens am la dispoziție. Niciodată nu simte nevoie de singurătate de când mă cunoaște. Dar sunt incapabil să iau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă faci fericită! Desigur că mă consolez prea repede spunîndu-mi că Ioana ar fi fost nefericită chiar dacă nu m-ar fi cunoscut, că e fatalitatea ei să fie astfel. Eu aș trebui să încerc să o schimb, să lupt împotriva fatalității ei. Cum mă iubește, un ajutor imens am la dispoziție. Niciodată nu simte nevoie de singurătate de când mă cunoaște. Dar sunt incapabil să iau astfel de inițiative, nu mă pricep ce să fac. Sunt prea egoist ca să-mi sacrific întreaga
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa cum nu pretind fetele obicinuite, drăguțe și neînsemnate. Ioana este bolnavă, dar dacă examinezi de aproape, orice gest al nostru se poate explica printr-un secret organic și ajung la concluzia că nu avem nici un liber-arbitru, că suntem conduși de fatalitățile structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și altfel: doi oameni care nu pot trăi unul lângă celălalt, și totuși nu se pot despărți. A rămâne înseamnă prelungirea chinului, a pleca înseamnă recunoașterea eșecului, orgoliu înfrînt. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează adesea scriitura (naratorul reflectează, aduce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar, să-l lăsăm pe Bull, protagonistul nostru, să-și continue drumul spre Teba lui personală. E deja încătușat într-o zonă stereoscopică, unde nu e nevoie decât de o schimbare de perspectivă pentru ca liberului arbitru să-i ia locul fatalitatea. Bull se bucura de ultima lui dimineață heracliteană, înainte ca implozia farsei să-l facă prizonier. Haideți deci să ne îndreptăm atenția spre Highgate Hill și spre rețeaua de străzi care înconjoară Centrul de Sănătate Grove. Într-una din casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]