1,716 matches
-
tonaj, într-un teren descoperit, fără lucrări defensive, fără armament anti-tanc eficient și fără sprijin de aviație. Acest lucru l-a determinat pe generalul Constantin Constantinescu Claps să aprecieze că, ceea ce s-a întamplat în Stepa Calmucă, a fost “o fatalitate”. La rându-i, locotenent colonelul Nicolae Dragomir, subșeful de Stat Major al armatei, aprecia că misiunea primită de Armata 4 a fost “în afara realităților momentului”. Insistența comandamentelor germane, de a nu se ceda cu niciun preț terenul, a luat, totodată
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
interesul Întregii lumi asupra lor. Eu și restul lumii, pare a spune, orgolios, eroul caragialean; eu - mai Întâi - și apoi restul lumii sau, mai exact, eu În centrul lumii. Primo mihi! Personajul lui Caragiale nu crede În destin, dar acuză fatalitatea; se consideră onorabil, dar aplică lax principiile etice și normele sociale. Practică necenzurat compromisul, urmărește interesul personal și- i place să creadă că suferă din iubire. Personajul comediei și schiței caragialiene nu manifestă sensibilitate pentru transcendent și nu cunoaște alt
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
având două deschizături destul de strâmte. Te-a Înghițit odată Sinaia, nu mai poți ieși decât ori pe sus, spre miazănoapte, către Predeal, ori pe jos, spre miazăzi, către Comarnic.”, preocupările familiei rămân aceleași. Mai mult, Întreaga familie e condamnată de fatalitate să se supună unui de-a v-ați ascunselea absurd: d. Georgescu o lasă În parc pe madam Georgescu și pleacă cu puiul după grammamà, pe care o caută la Hotelul Mazăre, apoi la Manolescu; revine În parc, n-o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
compania de la Urlătoare, cu lăutari: madam Vasilescu, madam Constantinescu, nepoțica ei, domnișoara Popescu, și d. Vasilescu și madam Georgescu și locotenent Mișu... Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantezie a locotenentului.” Madam Georgescu, spre deosebire de soțul ei care urmează firul fatalității, se distrează din plin la Sinaia, dovadă și persistența În sufletul ei a acelei nopți: „Ah! a fost o plăcere ce va rămânea neuitată... Pe lună, cu trăsurile la pas, și deasupra armoniei apelor de munte și șoaptelor pădurii, lăutarii
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
relevă o psihologie, cea a lașului cu ambiții de demnitate; s-ar ascunde În butoi nu pentru că tremură de frica inimicilor care-l vânează, ci tocmai fiindcă e bine educat; nonerou prin excelență În situații tensionate, junele Venturiano are sentimentul fatalității: „Destinul mă persecută implacabil...”; „oră fatală pentru mine!”. Episodul capătă caracter pseudoepopeic. Rică e hilar, grotesc și simpatic. Perspectiva lui asupra peripețiunilor trăite corespunde imaginii lumii ca circ; el reconstituie În manieră gravă clasicul joc al șoarecelui și pisicii. Dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
-i mai interesează pelerinajul la Sfânta Parascheva, chiar și așa mai vin acasă doar atunci când se nimerește, mărturisesc bătrânele cu o voce tristă. Oamenii politici care vin să se facă văzuți an de an la Iași sunt percepuți ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfânta în fiecare an”. Chiar așa au spus, cu neprefăcută sfială. Mai aflu de la ele că înainte de 1989, Miliția nu împiedica desfășurarea pelerinajelor, dar nici nu intervenea atunci când ar fi fost nevoie, în timpul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Clienții potențiali sunt și ei descurajați de aglomerație în acele zile de foc. Jandarmii „se comportă frumos cu clienții care au neapărată nevoie să vină la noi”. Cei doi comercianți par a fi însă resemnați, acceptă totul ca pe o fatalitate, un exercițiu al răbdării practicat o dată pe an. Lucrătoarele de la baia publică. Ideea și dorința de a sta de vorbă cu lucrătoarele de la Baia Publică din Iași mi-au venit încă din octombrie 2009, atunci când așteptam în rând. Am reușit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
într-un punct vital, singurul capabil să treacă porul fântânii. Cred că până și poarta de acces își modifică natura pentru a completa devenirea noastră și a concentra calitățile ce au făcut posibilă eliberarea, desfacerea pecetei în visul realității. Toată fatalitatea noastră se adună înaintea trecerii. Acolo e Păzitorul Pragului care ne arată dușmanul din noi într-o oglindă ascunsă. Toate păcatele acceptate cu indulgență, deficitele noastre deghizate în slugile ce ne înconjoară și în realitate stăpâni ai vieții noastre terifiante
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trecut tragic și un prezent plin de primejdii. Toate aceste popoare au cunoscut istorii tragice de libertate pierdută, identități împovărate de obligații, masacre și granițe fluctuante. Mulți vor considera drama acestei zone așa cum a făcut-o Mircea Eliade drept o "fatalitate istorică". Dar trebuie să ținem seama de faptul că unii oameni manifestă, mai mult interes față de simțul istoriei decît față de ponderea ei. Dacă în Occident problema Alsaciei și Lorrainei era o povară, "pămîntul nimănui" se confruntă ce cel puțin o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
președintele Wilson (și poate și de Iorga), el era un reprezentant al intelectualității din secolul al XIX-lea și modelatorul lumii interbelice. "Înțeleptul lumii din Wroclaw a murit", scria Iorga. "Chiar și președintele Mazarýk a fost nevoit să se supună fatalității vieții omenești. Un întreg popor îl jelește pe cel care a fost animatorul lui în timpuri grele și, într-un moment decisiv, a devenit Arhanghelul eliberator, asigurînd cu înțelepciune ordinea în perioada plină de vicisitudini inerente învierii unui stat distrus
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
bine-zis, ce se întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții mele și asupra vieților în care mă amestecasem. Mă stăpânea spaima și o teribilă senzație de fatalitate; și o mâhnire amară, o mâhnire așa cum nu mai simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțuri, greșeală este aproape de savirsire. Acum se produce lucrarea păcatului cu trupul (lăcomia, pintecelui, iubirea de arginti, furtul, beția). Când aceste păcate se repetă, se instalează obișnuință cu păcatul pe care păcatoșii o recunosc și o acceptă că pe o fatalitate. Suntem în situația, inpatimirii, 29 cînd greșeală se transformă în patimă, omul este orbit și nu mai poate renunța la: fumat, droguri, beție, hoție. Deznădăjduit omul, este cuprins de diavol (la început a fost doar ispitit) cel poate acapara în
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
devin unul și același personaj, se petrece doar în momentul în care scriitorul moare în urma unei banale operații de apendicită, după ce-și anticipase sfârșitul într-o scrisoare trimisă unui prieten: „La Vremea am mai scris despre pictorul Popovici, mort. Fatalitate! Cred că intru în curând la un spital pentru o operație la același doctor care l-a omorât.” Cumplita fatalitate îl răpune tocmai în clipa în care atinsese deplina maturitate artistică iar ultimele rânduri ale romanului Jocurile Daniei marchează poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
după ce-și anticipase sfârșitul într-o scrisoare trimisă unui prieten: „La Vremea am mai scris despre pictorul Popovici, mort. Fatalitate! Cred că intru în curând la un spital pentru o operație la același doctor care l-a omorât.” Cumplita fatalitate îl răpune tocmai în clipa în care atinsese deplina maturitate artistică iar ultimele rânduri ale romanului Jocurile Daniei marchează poate acest destin: „Plec într-o călătorie din care nu mă voi întoarce niciodată. Și cred că trebuie să-mi iau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Tot mereu se va reduce spațiul pentru dânsa.” Bunica și Sandu împart aceeași teamă de moarte și dincolo de realitatea acesteia nu există nici o formă de transcendent, cum ar fi o viziune creștină asupra vieții de apoi. Sfârșitul apare ca o fatalitate: ”e fatal ca trupul bunicii sa găsească pretextul unei boli și să se destrame.” Frica de moarte e prezentată de narator ca o angoasă, ca o apăsare conștientizată lucid: „Eu știu că bunica se teme de moarte , cu toate că ceilalți se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
masterat de Gen și Politici Europene - Studii de Gen. Am încercat să scriu literatură. Am încercat să pictez. Am cunoscut mulți oameni și multe locuri. Mi-am dorit să pot trăi scriind. Nu am avut cum. M-a urmărit o „fatalitate”: responsabilitățile instituționale. Am reușit câte ceva, între altele să creez câte un loc sub acest soare pentru zone noi de studiu. Valorile esențiale din viața mea: Ele s-au metamorfozat odată cu mine. Trei au rămas valori-credințe-sensuri: maternitatea, creativitatea și prietenia. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dificil să fii femeie. De ce e și provocator? Eu cred că provocarea vine mai ales din faptul că s-a ajuns la un prag critic al patriarhatului cotidian românesc. Tot mai multe femei vor învăța curând că nu e o fatalitate să fie anexe culinare, de menaj, decorațiuni atașate ca status simbol, note de subsol la interesele bărbaților. Se vor uita lung la ele însele, și s-ar putea să nu mai accepte decât relații parteneriale. Vom intra și noi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
domeniu, ai vedea că ea este plină de occidentali - inventatori, scriitori, artiști de toate felurile, mari politicieni. Prin urmare, istoria universală, așa cum este consemnată la ora actuală, este o istorie „vestocentrică”. Ce facem noi în calitate de estici marginali? O socotim o fatalitate și pe noi înșine incapabili pentru simplul motiv că ei au stabilit regulile selecției în istoria universală, au stabilit cine are sau nu are loc în cultură și faptul că, de exemplu, noi, în calitate de națiune, nu suntem prezenți decât într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
autentică este autosacrificiul pentru cei pe care îi iubim. Autosacrificiul nu are nici o valoare dacă nu-l alegi conștient. Practic, lipsa alegerii elimină valoarea morală a unui act omenesc. Noi am fost educate că a trăi pentru alții este o fatalitate, nu un destin liber-asumat. Atât de puternică este acestă profeție pe care am înghițit-o odată cu limbajul, încât ea s-a încastrat în noi ca „adevărata natură femeiască”. Modelul cultural cel mai avizat este cel al Anei care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai public. Pe scurt, avem, cel puțin, o empatie dramatic scăzută față de alte femei. Voi da un exemplu: învățătoarele și profesoarele știu că fetele pe care le educă urmează să devină criptoservitoare în propria lor familie, că urmează să împărtășească „fatalitatea” vieții pe care o duc și ele însele. Știu că această fatalitate le diminuează serios șansele spre autonomie și spre performanță profesională. Cu toate acestea nu fac nici un fel de lobby să se schimbe curricula școlară, astfel încât euglena verde, neoliticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
alte femei. Voi da un exemplu: învățătoarele și profesoarele știu că fetele pe care le educă urmează să devină criptoservitoare în propria lor familie, că urmează să împărtășească „fatalitatea” vieții pe care o duc și ele însele. Știu că această fatalitate le diminuează serios șansele spre autonomie și spre performanță profesională. Cu toate acestea nu fac nici un fel de lobby să se schimbe curricula școlară, astfel încât euglena verde, neoliticul, benzenul, să nu fie infinit mai importante decât faptul de a învăța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cei mai mulți oameni erau suficient de săraci încât să nu-și poată permite o a doua locuință pentru ca separația să fie posibilă. În multe familii, jugul conjugal nu era o metaforă, ci o stare de fapt. Stabilitatea se conjuga adesea cu fatalitatea. Sărăcia și presiunea cutumiară au rostul lor în menținerea, cel puțin aparentă, a cuplului. De aici poate deriva și creșterea violenței în familie, menținând împreună oameni care se detestă, nu se despart, dar își macină zilele reciproc. Din când în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai fericiți. Măcar pentru că nu ar trăi la infinit doar cei dragi, ci și tiranii sau dictatorii care nu mai pot fi suportați. Dar condiția umană nu o exclude pe cea istorică, ci o presupune. Iar atunci când Istoria ia locul Fatalității, un popor e condamnat să nu mai știe către ce se îndreaptă. Omul zilelor noastre a fost silit de împrejurări să înțeleagă că în lumea fără Dumnezeu, în care a trăit o jumătate de veac, nu avea nici o șansă de
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
se închide cu acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară (...). Cuvântul lui de ordine, expansiunea, este totul, închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive"892. Evident, Spengler a exagerat vestind declinul și moartea civilizației occidentale. Lumea liberă, occidentală, are o capacitate nebănuită de Spengler, de a se
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
primul om al unor timpuri noi (...). Cuvântul lui de ordine: "EXPANSIUNEA ESTE TOTUL"închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. El este adevărat în ceea ce-i privește pe romani, arabi și chinezi (...). Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive (...) Rhodes înțelegea prin politica victoriei numai și numai expansiunea teritorială și succesul financiar . Aceasta este trăsătura romană a caracterului său, de care abia
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]