1,862 matches
-
doi ani, dar nu are unde-l crește, iar după doi ani problema ei se dublează, devine problema „lor”; - Să își vândă ovulele sau un rinichi „la negru”. 2. Originea politică a poveștii noastre Am preferat să iau exemple la feminin fiindcă, ceea ce este evident oricui, chiar de la prima vedere, este faptul că domeniile bugetare cu forță de muncă preponderent feminină au cea mai scăzută alocație bugetară și cele mai mici grile de salarizare. Această politică nu este niciodată explicită, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de acesta, secretarul de stat ar fi bărbați presupuneri care au devenit învechite. Indiferent care vor fi rezultatele acestor alegeri, viitorul ne va aduce o femeie președinte. Scriind în manieră anticipativă, a trebuit să aleg între pronumele masculin și cel feminin referitor la viitorul președinte; sau, alternativ, le-aș fi putut folosi pe ambele, ca în ,,Viitorul președinte, aflat sau aflată în preajma fotografilor, nu ar trebui niciodată să-și tragă câinele de urechi". M-am gândit că ar fi mai generos
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
spori rolul cetelor armate. Teoria de origine germană a comuniunii bunurilor conjugale arată, într-o primă formulare, intervenția dreptului roman. Conform acesteia, baza regimului comun al acestora se află în sistemul, propriu legilor barbare, creat de mundium marital și dotal feminin: principiul este expresia dreptului și elementului germanic pur în căsătorie. Ca și în dreptul celților, este vorba despre o putere asupra femeii și a bunurilor sale de o mare extindere și intensitate, limitată doar în confruntarea dotei feminine cu obligația conservării
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de aur: etiopiana Derartu Tulu și sud africana Elana Meyer, pe care le vedem în fotografia de mai jos. Vă întrebați care a fost rezultatul cursei? Un dublu evenimentul a rămas în istorie: Etiopia a câștigat primul titlu olimpic la feminin, iar Africa de Sud a câștigat argintul, după o absență de 28 de ani din arena olimpică. După cursă cele două sportive s-au îmbrățișat și au făcut împreună turul de onoare al câștigătorilor, pentru a marca istoria momentului, ținându-se de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
100 m liber cu 10,6 secunde și record olimpic. Cu acest rezultat, în 1976 ar fi intrat în finala feminină și s-ar fi clasificat ultimul. Rezultatele s-au îmbunătățit an de an, atât la masculin cât și la feminin, ajungând ca la Jocurile Olimpice de la Beijing recordurile să fie reînnoite: 47,05 secunde la masculin și 53,12 secunde la masculin. Johnny Weissmuller ar fi mirat să vadă ce echipament folosesc înotătorii de astăzi și, cu siguranță, ar fi fost
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
nu avea limite". Unul dintre avantajele majore ale unui pronume precum ea este tocmai acela că depășește orice limită făcând să coincidă cumva universalul cu particularul. În afara contextului, ea nu are alt conținut semantic decât că este o formă de feminin, singular, că poate desemna astfel orice femeie. Folosit în romanul lui Flaubert ca un indicator rigid, "ea" face trimitere la o unică femeie care este pentru erou Femeia. De altfel, ca formă de "non-persoană", acest pronume trimite la un individ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cenzură), și câtuși de puțin lipsită de riscuri pentru nu mai puțin discretul ei autor. Așadar, prin Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu își începe construcția lirică a ceea ce M. Ungheanu denumea, în cronica la Versuri (1968), "religia petrarchistă a eternului feminin"3, consolidată mai apoi, după Valeriu Cristea, într-o operă poetică înțeleasă ca un singur "vast poem de dragoste de o idealitate dureroasă"4. În poemul de față, eul liric monologhează în prezența ființei feminine fără ca ea să răspundă sau
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fără ca ea să răspundă sau să ni se sugereze că schițează vreun gest; de asemenea, cum remarcam și mai înainte, privirea poetului, cuviincioasă poate până peste marginile îngăduite, nu reține, din corporalitatea iubitei, nimic legat de arsenalul seductiv al eternului feminin, dacă lăsăm la o parte "părul, unduiosul, de zână", oricum liber, în context (fiind relaționat cu făptura imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în grote la sistemul simbolic pe care 1-a stabilit 31. Oricum, contribuția lui Leroi-Gourhan este importantă: el a demonstrat unitatea stilistică și ideologică a artei paleolitice și a pus în evidență complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" și "femininului". Un simbolism analog caracteriza "satul" din Mal'ta, cu cele două jumătăți ale sale distincte, destinate celor două sexe. Sistemele implicând complementaritatea celor două principii sexuale și cosmologice abundă și în societățile primitive, și le vom întâlni, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împărțirea locuinței între cele două sexe (obicei atestat deja în paleolitic, § 6) avea, probabil, o semnificație cosmologică. Diviziunile de care fac dovadă satele cultivatorilor corespund în general unei dihotomii în același timp clasificatoare și rituală: Cer și Pământ, masculin și feminin etc., și aparțin totodată la două grupe rituale antagonice. Or, cum vom vedea în numeroase ocazii, luptele rituale între două grupuri opuse joacă un rol important, mai ales în scenariile de Anul Nou. Fie că e vorba de repetiția unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anticipează una din tezele principale ale gândirii filosofice indiene. Poeții, prin reflecție, "au știut să descopere locul Ființei în ne-Ființă" (str. 4). "Sămânța dintâi" s-a divizat apoi în "sus" și "jos", într-un principiu masculin și într-unul feminin (cf. RV, X, 72,4). Dar "creația secundară", adică creația fenomenală, rămâne o enigmă. Zeii s-au născut după (str. 6), deci ei nu sunt autorii creației lumii. Poetul încheie prin interogație: "Cel-ce-veghează asupra (lumii) în cerul cel mai de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o trăire prin intermediul Ei, fie prin folosirea persoanei I, caz în care eul poetic preia masca lirică a femeii care se descoperă. Nu doar în poezia crudă, a existenței respingătoare se apropie de Arghezi, ci și în aceste descrieri ale femininului care se contopește cu natura: "Aveam culoarea nopții și miroseam a luna/ pe care ți-am trimis-o într-un castron cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia pariziana este o formă originală de manifestare a modernității, o alegorie a modernității. Femininul francez schițează unele scenografii originale ale modernității. 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual Epoca modernă a fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-a schimbat radical
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
temei amoroase legate de ea. Această eliminare se traduce sub două forme, constată E.Roy-Reverzy [1998, p.106], fie că personajul feminin este eliminat din câmpul românesc, fie că este de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei biblice, care dorea mai mult decat avea, fapt simbolizat prin mărul interzis: "Eve avait l'immortalité de la jeunesse et de la beauté, elle possédait le nécessaire, le superflu seul lui manquait. A cette époque-là, le superflu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dans un salon encensé par leș hommages, elle dormait bien, en femme qui a accompli să mission sur terre" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. În ipostaza ei de cuceritoare, Pariziana mai întrunește și calitățile unui Don Juan la feminin. De aceea doamna de Marelle și Georges Duroy, aventurieri mondeni, se aseamănă între ei: "ils étaient bien, l'un et l'autre, de la race aventureuse des vagabonds de la vie, de ces vagabonds mondains qui ressemblaient fort, sans s'en douter
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în general. În același timp, forța erotică care se degajă din aceste reprezentări tinde să se extindă asupra Franței în întregime. Franța este încărcată cu conotații de feminitate în asemenea grad, încât atunci când străinii vorbesc despre ea, ei folosesc întotdeauna femininul 81. În Parisul secolului al XIX-lea există o inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deoarece Madeleine Forestier este, cum observa critică, singura intelectuală în opera autorului [v. Florovskaia, p.69]. Ultima pagina a românului, în care Georges Duroy își îndreaptă privirea spre D-na de Marelle 145, reprezintă un fel de victorie posibilă a femininului. Maupassant schițează portretul moral destul de controversat al Parizienei, care, pentru a-și satisface curiozitatea, nu se oprește în fața secretelor, înșelăciunilor, ticăloșiilor 146. Maupassant constată că: "leur morale flexible de Parisiennes n'aurait pas tenu longtemps devant la certitude du secret
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de șa tânte. Elle jouait, maintenant. Elle avait trouvé un salon où leș dames s'attablaient jusqu'à trois heures du matin, perdant des centaines de mille francs par nuit"[Zola, La Сurée, p.417]. Jucătoarea de noroc declinata la feminin este un personaj mai nou. Doamna Méchain participa la bătăliile mari și mici ale Bursei, prevede căderile de situații, profitând din belșug 273. Chiar ea este cea care face rost de informații pentru speculatorul Busch 274. În apropierea Bursei se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la fièvre bavarde de șes courses dans Paris" [Zola, Une page d'amour, p. 49,127]. Se cunoaște că femeile sunt mai sensibile decât bărbații la cuvinte și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu este cel care în egală măsură exprimă Pariziana. Jucându-se cu inexprimabilul și interzisul, discursul ei elaborat poate mască obscenul: "Puis elle rougit davantage encore, en murmurant: "Îl ne faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
l'oreille, croyait qu'elle allait enfin laisser échapper une confidence (...) Elle avait sur la face son rire qui la masquait. Elle demeurait impénétrable, au milieu de son expansion bavarde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93-94]. Momentul confesiunii, tipic feminin, lipsește din discursul Parizienei. Ea însă îl poate simula: "Des choses très simples, racontées par elle, semblaient des confidences" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.382]. Teatralizarea verbalului constă, de asemenea, în folosirea figurilor retorice de ordin metalogic, specifice pentru limbajul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
această problemă constă în a încuraja preocuparea feminină de a cocheta și a seduce, pentru a o distrage de la preocupări sociale mai importante. Tocmai de aceea, pe parcursul întregului secol al XIX-lea bărbații s-au preocupat îndeaproape de cultivarea idealului feminin care le era convenabil. Excluderea femeilor din viața activă a dus la preocuparea lor pentru lucruri superficiale. E.Roy-Reverzy [1998, p.107] chiar consideră că femeia este preocupată doar de detaliile sordide ale vietii cotidiene sau de împodobirea corpului pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
feminin, atașat sentimental de trecut. Ea trăiește în timpul prezent al modernității imperfecte, dându-i un contur mai variat. Intrigile în care Parizienele sunt protagoniste prezintă o ființă dornică de a manipula prezentul pentru a-și asigura viitorul. În felul acesta, femininul francez schițează unele scenografii originale și noi ale modernității. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunea în care este prinsă, care o confirmă sau o infirmă, fără a o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]