KorAP: Find »[drukola/base=feminist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...109 >

2,721 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269

a muncitorului este aceea între a consimți să fie exploatat sau a nu avea de lucru (a muri de foame). Relația angajator-angajat nu este un contractxe "„contract" liber, cum îl văd liberalii, o dată ce o parte are monopolul puterii. În analogie, feministele marxiste consideră că femeile care își vând capacitățile sexuale (prostituatele) și reproductive (mamele-surogatxe "„mamelesurogat") o fac din același motiv și în condiții asemănătore de monopol asupra puterii și veniturilor. Problema centrală a feminismului marxist este că femeile sunt aservite în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
el adresându-se fraternității masculinexe "„masculin" atunci când vorbește de revoluția proletară (vezi, de exemplu, motoul la Manifestul Partidului Comunist: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”). Viețile femeilor sunt individualizate și circumscrise sferei politic neinteresante. Doar în teoria politicăxe "„teoriepolitică" feministăxe "„feministă" marxistă este dezvoltată ideea unui spirit de solidaritatexe "„solidaritate" între femei, o suroritatexe "„suroritate" femeiască (vezi Arneilxe "„Arneil,Barbara", 1999, p. 42). Una dintre criticile pertinente ale marxismxe "„marxism"ului feminist este făcută din perspectivă comunitariană de către Jean Betke Elshtainxe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
nu trebuie să intervină în acest tip de conflicte, subsumabile generic prin termenul: violență împotriva femeilorxe "„violențăîmpotrivafemeilor". Dacă această perspectivă s-a schimbat dramatic în privința abordării violenței și a politizării ei, aceasta se datorează preponderent eforturilor teoretice și politice ale feministelor radicale. Feminismul radicalxe "„feminismul radical" este produsul celui de-al doilea val al feminismului și, în același timp, exponentul cel mai îndrăzneț, mai proeminent și mai mediatizat al acestuia. Feminismul radicalxe "„feminismul radical" consideră că celelalte orientări au căutat mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
orientări au căutat mai ales strategii de egalitatexe "„egalitate" și de conciliere cu bărbații, care erau și strategii de captatio benevolentiae. Formula radicală are însă o altă agendă,în care separatismul teoretic și politic față de bărbați devine adesea o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și adesea împlinită a fost aceea ca femeilor să li se recunoască drepturi egale, să se diminueze exploatarea, eventual să dispară aservirea lor, să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
profesată de către diferite orientări politice. Chiar și în contextul unei stângi cu pretenții universal eliberatoare, femeilor din interiorul mișcării li s-au redistribuit roluri tradiționale: să scrie lozinci, să facă operațiuni de secretariat și cafele, să asigure confortul bărbații revoluționari. Feministele radicale socotesc că antifeminismul, sexismul și forma patriarhală în relațiile de gen sunt atât de înrădăcinate în mintea bărbaților, încât ei nu pot coopera în mod veritabil pentru o asemenea cauză. Societatea trebuie schimbată cu sau fără consimțământul, susținerea și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
Daly,Mary", Pure Lust2). Cele două orientări radicale se separă și în alte privințe. În problema sexualității, feminismul libertarian consideră necesară transgresarea tabuurilor legate de clasificarea bărbaților și femeilor în buni și răi, în funcție de statutul marital sau de orientarea sexuală. Feministele cultural-radicale consideră heterosexualitatea ca o formă de organizare a societății care produce și perpetuează strategiile de dominare a femeilor de către bărbați, fiindcă aceste relații sunt marcate de ordinea patriarhală. Există dezacorduri și în privința problemei reproducerii. Libertarienele admit posibilitatea substituirii modurilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
că, în România, 53% dintre femei au fost bătute de către soți sau concubini, dar și că 17% dintre bărbați au fost bătuți de către partenerele lor. 1.3. Dezvoltări semnificative pentru teoria politică feministătc " 1.3. Dezvoltări semnificative pentru teoria politică feministă" 1.3.1. Puterea, politica și patriarhatultc " 1.3.1. Puterea, politica și patriarhatul" Tradițional, conceptul de puterexe "„putere" în sens politic viza relațiile neutre, cele din afara familiei și intimității. Imaginea standard a relațiilor personale dintre bărbați și femei era

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
relațiile din sfera publicăxe "„sferapublică" și mai puțin reformarea relațiilor din sfera privatăxe "„sferaprivată"3. Cu alte cuvinte, cu precădere în afara feminismului radical, zona privată a fost prea puțin atinsă de teoria politicăxe "„teoriepolitică", în general, și de cea feministăxe "„feministă", în particular. Dihotomia publicxe "„public"-privatxe "„privat" nu a fost proprie doar teoriilor nefeministe, ci și celor feministexe "„feminist", distincția fiind vitală, de exemplu, pentru liberalismxe "„liberalism" și chiar pentru feminismul liberal. De-abia sub influența feminismului radical celelalte orientări

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
celelalte orientări feministexe "„feminist" și-au schimbat perspectiva asupra politicului și politizării, admițând că analiza puterii trebuie extinsă în relațiile private. Lucrarea lui Kate Millettxe "„Millett,Kate", Sexual Politics (1970), a avut o mare însemnătate pentru teoria politicăxe "„teoriepolitică" feministăxe "„feministă" și pentru activismul politic radical. Cea mai însemnată contribuție a lui Millettxe "„Millett,Kate" o reprezintă teoretizarea ei asupra politicii, sensurile pe care ea le acordă acesteia. O acțiune politică are loc atunci când conflictele de interese între grupuri se rezolvă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
decât „arborii bonsai” (Mary Dalyxe "„Daly,Mary", Pure Lust, p. 206). 1.3.2. Reproducerea, maternitatea și sexualitatea ca probleme politicetc "1.3.2. Reproducerea, maternitatea și sexualitatea ca probleme politice" a. Reproducereaxe "„reproducere" și maternitateaxe "„maternitate" O parte dintre feministele radicale vor continua divorțul natură-cultură,xe "„cultură" văzând eliberarea femeilor legată de preluarea tehnologică a reproducerii. În 1970, Shulamit Firestonexe "„Firestone,Shulamith" publică Dialectic of Sex. Biologia, susținea ea, este inamica principală a femeilor, în sensul facultăților reproductive care sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
de fapt a accepta să intri într-o relație patriarhală, nu într-una partenerialăxe "„parteneriat". Adrienne Richxe "„Rich,Adrienne" a întreprins o critică serioasă a heterosexualității forțate în lucrarea Of Woman Born și a încurajat, alături de alte radicale, apariția mișcării feministelor lesbiene. Grupurile de trezire a conștiințeixe "„trezirea conștiinței", dezvoltate prin inițiativa radicalelor, au fost o metodă prin care femeile au depășit sentimentul și starea de izolare, au început să ia legătura cu alte femei, să își împărtășească problemele. Fenomenul a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
separării, inclusiv în și de relațiile de cuplu de tip opresiv 17. 1.3.3. Politizarea violenței împotriva femeilortc " 1.3.3. Politizarea violenței împotriva femeilor" Cele mai importante feministexe "„feminist" care au avut contribuții majore la abordarea politică feministăxe "„feministă" a violenței împotriva femeilorxe "„violențăîmpotrivafemeilor" au fost Susan Brownmillerxe "„Brownmiller,Susan", Against our Will. Men, Women and Rape (Împotriva voinței noastre. Bărbații, femeile și violulxe "„viol"), Andreea Dworkinxe "„Dworkin,Andreea", Pornography. Men Possesing Women (Pornografia. Femei în posesia bărbaților) și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
domestică", abuzul sexual în familiexe "„familie", violulxe "„viol" marital) sau pe piața privată: pornografiaxe "„pornografie" și prostituțiaxe "„prostituție". Statulxe "„stat" nu are ce căuta în dormitoarele oamenilor, susțin abordările standard legate de separația publicxe "„public"-privatxe "„privat". Însă din perspectiva feministelor radicale, violența trebuie admisă drept violență, indiferent unde se produce. „Dominarea masculinăxe "„masculin" a corpuluixe "„corp" feminin este realitatea fundamentală a vieții femeilor, și întreaga bătălie pentru demnitate și autodeterminare își are rădăcina în lupta pentru controlul asupra propriului corpxe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
tranziție, cu mijloace de subzistență și protecțiexe "„protecție" slabe. România, alături de alte țări din estul Europei, este un statxe "„stat" din care traficanții recrutează femei și le trimit cu forța sau prin înșelăciune pe piața internațională a sexului. Sub presiunile feministelor, mai ales ale celor radicale, în urmă cu doar câțiva ani, ONUxe "„ONU" a trebuit să admită că violulxe "„viol" în condiții de război este crimă de război. Este mai ales cazul violului în grup, întreprins deliberat pentru batjocorirea, umilirea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
ideologia patriarhală. Acest mod de abordare contravine ideii că femininul și masculinul sunt doar constructe culturale, că nu există esență bărbătească sau femeiască. Feminismul postmodern înseamnă o deconstruire majoră a esențialismelor, și de aceea feminismul radical și-a avut în feministele postmoderne principalele critice. Alte critici au venit din partea feministelor de culoare și au vizat faptul că feministele radicale (în speță, Mary Dalyxe "„Daly,Mary") tind să colonizeze discursul despre femei, inclusiv despre cele de culoare, și să minimalizeze efectele rasismuluixe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
femininul și masculinul sunt doar constructe culturale, că nu există esență bărbătească sau femeiască. Feminismul postmodern înseamnă o deconstruire majoră a esențialismelor, și de aceea feminismul radical și-a avut în feministele postmoderne principalele critice. Alte critici au venit din partea feministelor de culoare și au vizat faptul că feministele radicale (în speță, Mary Dalyxe "„Daly,Mary") tind să colonizeze discursul despre femei, inclusiv despre cele de culoare, și să minimalizeze efectele rasismuluixe "„rasism" în comparație cu cele ale patriarhatului. Feministele valului al III

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
nu există esență bărbătească sau femeiască. Feminismul postmodern înseamnă o deconstruire majoră a esențialismelor, și de aceea feminismul radical și-a avut în feministele postmoderne principalele critice. Alte critici au venit din partea feministelor de culoare și au vizat faptul că feministele radicale (în speță, Mary Dalyxe "„Daly,Mary") tind să colonizeze discursul despre femei, inclusiv despre cele de culoare, și să minimalizeze efectele rasismuluixe "„rasism" în comparație cu cele ale patriarhatului. Feministele valului al III-lea și, mai ales, postfeministele critică relativa rigiditate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
au venit din partea feministelor de culoare și au vizat faptul că feministele radicale (în speță, Mary Dalyxe "„Daly,Mary") tind să colonizeze discursul despre femei, inclusiv despre cele de culoare, și să minimalizeze efectele rasismuluixe "„rasism" în comparație cu cele ale patriarhatului. Feministele valului al III-lea și, mai ales, postfeministele critică relativa rigiditate a radicalelor în definirea uneori prea largă a hărțuirii sexuale, a prostituției și a pornografiei, ca și poziția prea tranșant negativă a radicalelor în privința caracterului forțat al heterosexualității. Feministele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
Feministele valului al III-lea și, mai ales, postfeministele critică relativa rigiditate a radicalelor în definirea uneori prea largă a hărțuirii sexuale, a prostituției și a pornografiei, ca și poziția prea tranșant negativă a radicalelor în privința caracterului forțat al heterosexualității. Feministele radicale au împins, spun unele „postfeministe”, politizarea sexualității spre o tratare prea victorian-austeră a acesteia. O critică serioasă, ce privește separatismul teoretic și politic al radicalelor, vine și din partea bărbaților feminiști și a feministelor reformiste. Această critică a fost determinată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
tranșant negativă a radicalelor în privința caracterului forțat al heterosexualității. Feministele radicale au împins, spun unele „postfeministe”, politizarea sexualității spre o tratare prea victorian-austeră a acesteia. O critică serioasă, ce privește separatismul teoretic și politic al radicalelor, vine și din partea bărbaților feminiști și a feministelor reformiste. Această critică a fost determinată în special de translația din deceniul nouă spre studii de gen și studii ale masculinitățiixe "„masculinitate". Acestea din urmă au condus la ideea că organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
radicalelor în privința caracterului forțat al heterosexualității. Feministele radicale au împins, spun unele „postfeministe”, politizarea sexualității spre o tratare prea victorian-austeră a acesteia. O critică serioasă, ce privește separatismul teoretic și politic al radicalelor, vine și din partea bărbaților feminiști și a feministelor reformiste. Această critică a fost determinată în special de translația din deceniul nouă spre studii de gen și studii ale masculinitățiixe "„masculinitate". Acestea din urmă au condus la ideea că organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
au condus la ideea că organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie forme de oprimare și de îngrădire a libertății și pentru bărbați. Prin urmare, ieșirea din această rețea de dominație trebuie făcută în colaborare. Teoretizările feministelor radicale își asumă însă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Chiar acest fapt este la rândul lui criticat: nici o orientare nu se poate pronunța în numele femeilor în general, ci doar în numele unui grup

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
a fost o problemă strictă a vieții private: copiii, vârstnicii, persoanele cu handicap au fost considerați ca fiind în îngrijireaxe "„îngrijire" strictă a familiilor lor, iar sfera publică se ocupa de problemele de securitate și de bunăstare. Or, ceea ce doresc feministele comunitariene este ca îngrijireaxe "„îngrijire" să fie recunoscută și tratată și ca problemă publică. Altfel, îngrijireaxe "„îngrijire" circumscrisă strict în sfera privatăxe "„sferaprivată" înseamnă de fapt, într-o societate patriarhală, împovărarea unilaterală și gratuită a femeilor cu această problemă. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
de feminism marxist aplicat, devenit politică de statxe "„stat"? Ca să răspund coerent la o asemenea întrebare, ar trebui să am dovezile necesare să argumentez în favoarea existenței unui feminism comunistxe "„feminism comunist"1, a unei ideologiixe "„ideologie" și politici feministexe "„politici feministe" a comunismului. Pe de o parte, deoarece tentativele de răspuns la această problemă nu mă încurajează să cred că a existat un feminism comunist în același sens în care am discutat despre orientările anterioare, am preferat să tratez separat tematica

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
femeilor. Cum drepturile individuale și autonomia personală nu sunt valori ale ideologiei comuniste, nu cred că este posibil un feminism comunist, oricâte exemple de politici în favoarea femeilor vom găsi. Aceasta nu înseamnă deloc că nu a existat o gândire feministăxe "„feministă" în comunism, inclusiv în cel românesc, gândire încă nedrept de puțin explorată. Și, de bună seamă, a existat o concepție despre emanciparexe "„emancipare", legată fundamental de munca productivă. Mă voi referi în continuare în mod preponderent la modelul stalinist și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]