2,240 matches
-
-l distruge pe influentul Rougon, care a neglijat-o și s-a căsătorit cu o femeie obișnuită. Este semnificativ că setea de putere a lui Clorinde este, la fel ca la Eugène Rougon, mult mai puternică decât interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
purtate și de spectatori (lucru semnificativ!), ca domnnul Arnoux are o amantă 247. Bălul că spectacol Secvență balului joacă un rol important în economia românului, mai ales la Zola, unde bălul este metaforă Parisului-spectacol. Viziunea mitică a balului asociază ideea feminității unei atmosfere de sărbătoare strălucitoare și luxoase. În viața unei femei bălul este un eveniment: "... Renée qui mourait d'envie d'être invitée aux balș de la cour. La grande soirée arriva, et elle était toute tremblante dans la voiture qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
43, 106]. Artă de a se îmbracă este un element definitoriu al modului de viață francez. În afară de conotațiile sociale și economice, în Franța, mai mult decât în alte țări, elegantă comportă valori estetice și etice. Pentru realizarea idealului lor de feminitate înscrisă în simbolică națională, femeile trebuie să sacrifice la templul elegantei timp, bani și o bună parte din energie. Mai mult ca oricare alta, modă pariziana este o variație formală cu scopul de a afirma supremația rafinamentului, creativității și inovației
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dificultatea euristica esențială ține de definirea subiectului Parizienei, care nu este ușor de circumscris, din cauza portretelor vagi, intuitive și contradictorii aduse de scriitori și contemporani. Prozopografia, etopeea și socium-ul o înfățișează că pe un mister indescifrabil, fire contradictorie, având o feminitate expresiva. Am urmărit să punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneității că iarăși sunt în vogă calitățile feminine franceze: - feminitatea, seducția și ambiguitatea; - independență, curajul și energia; - creativitatea, improvizația și originalitatea; - primatul esteticului asupra eticului etc. Constatăm prin această un impact al lucrării prin faptul, că investigația ne întoarce cu fața spre noi înșine. Din perspectiva deschiderii de noi orizonturi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la recherche de la paternité, un autre code, l'abolition, ou tout au moins "une réglementation du mariage plus intelligente" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.322]. 33 Pionierele, aceste femei excepționale care deplasau frontierele, trebuiau să înfrunte suspiciunea care planează asupra feminității. Flaubert scria despre ea că era "le seule grand homme" al secolului ("homme", se traduce din franceză "om" dar și "bărbat"), înaintând ipoteza că ea ar putea face parte din sexul al treilea. Criticul literar G.H.Lewes mărturisește în 1850
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la profan (Judith de Gustav Klimt) [2002, p.335-339]. Nouă cultură a imaginilor și difuzarea lor transforma Fecioara Maria, actrițele, modistele, modelele pictorilor în idoli, mituri, vedete. Odată cu inventarea fotografiei, acest proces ia amploare. Publicitatea elaborează o nouă definiție a feminității, plecând de la aparente și de la obiecte: îmbrăcăminte, cosmetice și accesorii. Publicitatea joacă un rol vizual în acest proces, transformând felul în care femeile se exprima. 37 Cum observa Pierre Fauchery [1972, p.550], idealismul romantic exalta femeia, dar o distruge
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s'estimait satisfaite parce qu'elle se jugeait la plus séduisante et la mieux partagée des femmes.(...) amoureuse de șa beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. 54 Mitul lui Carmen reunește mai multe atribute simbolice ale feminității imaginate în Occident, ea este în același timp Eva, Dalila, Judith, Elenă, Cleopatra, iar istoria să reunește componentele esențiale ale marilor mitologii ale pasiunii din literatura occidentală: Tristan și Isolda, Don Juan, Romeo și Julieta [v.C.-G.Durand]. Franța rămâne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-și începe acțiunea diabolică, de eliminare a lui Duncan de la vîrful piramidei medievale și de a-i fa-cilita propriului soț accesul la regalitate, Doamna Macbeth, în Macbeth, are un monolog terifiant, în care cere ca forțe transcendende să-i "extirpe" feminitatea: "Voi, duhuri, ce dați gînduri ucigașe,/ Stîrpiți femeia-n mine și turnați-mi/ Din creștet pînă-n tălpi cruzime oarbă" (Shakesperare. Vinea 266). Personajul are convingerea că, din cauza "genului", nu poate să participe la facerea istoriei. Convingerea e întemeiată pe fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. Bibliografie Charles Dickens Marile speranțe. Traducere de Vera Călin. București: Editura Leda Corint, 2004. Feminitate și victorianism Apariția simultană (inițial, sub pseudonime masculine "Currer Bell" și "Ellis Bell"), în 1847, a celebrelor romane victoriene, Jane Eyre/Jane Eyre și Wuthering Heights/La răscruce de vînturi, aparținînd surorilor Charlotte și, respectiv, Emily Brontë a creat o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe cînd Catherine Earnshaw rămîne un personaj de tragedie (complex, labil și chiar diform sufletește, din cauza mutațiilor, disproporționat în raport cu tensiunile dintre id/se și ego/eu-supraego/supraeu și, implict, cu cele dintre "natural" și "social"). Ambele sînt femei victoriene, dar feminitatea lor implică falii opuse din istoria psihologică a secolului al XIX-lea. Mai mult, Charlotte și Emily se confruntă, în realitate, în interiorul acestei ecuații estetice. Charlotte autoarea educată, cu experiența lumii și a alterității, care, în romanele de mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un echivalent feminin al geniului autorului lui Hamlet adică), deoarece femeia de pe bătrînul continent (ca și femeia mondială, de altfel!) nu a avut niciodată un spațiu propriu. Prin această metaforă (destul de) criptică, Woolf descrie, în fond, gradul de autonomie a feminității în interiorul societăților tradiționale. Femeia, constată scriitoarea, nu s-a bucurat de o identitate recunoscută (de către sistemul centralității masculine), depinzînd, în mod necondiționat, de "identitatea" unui bărbat (transfigurat cînd în tată, cînd în soț). Lipsa ei de contur identitar s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
femeia tradițională nu a ajuns să trăiască nici măcar starea de "autonomie" primară, de "egalitate" cu sine însăși, "libertatea" sa ilustrîndu-se, prin urmare, în varianta unei profunde nefamiliarități. Protagonista aleasă de Orwell în O fată de preot, Dorothy Hare, este prototipul feminității arhaice europene. Fiică a parohului din Knype Hill (orășel din Estul Angliei, creionat după regulile realiste ale "culorii locale", fenomen ce trebuie legat de intervalul trăit de autor în provincie în preajma redactării romanului în casa părinților săi), Dorothy își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pierdut ceva mai simplu de definit psihologic: credința că, într-un spațiu patriarhal, ea ar putea vreodată, cu adevărat, să aibă o identitate, că lumea, altfel spus, va fi dispusă cîndva să accepte existența de facto și de iure a feminității în zona sa de valori istorice. Dorothy și-a pierdut (iar Orwell o lasă să ne transmită mesajul, codificat, în finalul romanului) convingerea că ea ar avea dreptul fie și într-o societate ideală la un woolfian spațiu propriu. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Spun că o astfel de operă "unificatoare" devine relevantă mai curînd ideologic decît psihologic, întrucît scopul Annei (și, prin iradiere, al lui Doris Lessing însăși) nu este de a articula un exercițiu introspectiv (fie și în structura de adîncime a feminității), ci de a prezenta ceea ce comentatorii britanici au conceptualizat deja ca spațiul interior (inner space), un principiu ideologic și cultural feminist. În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a feminității, "locul" în care femeia ajunge să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie și în structura de adîncime a feminității), ci de a prezenta ceea ce comentatorii britanici au conceptualizat deja ca spațiul interior (inner space), un principiu ideologic și cultural feminist. În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a feminității, "locul" în care femeia ajunge să-și fie suficientă sieși, fără a mai depinde de vexațiunile sistemului falocentric. În toate civilizațiile mari, unde există o tradiție a filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Woolf, în eseul omonim, la sfîrșitul anilor douăzeci ai secolului trecut. În sistemul de valori al Annei, "carnetul auriu" prile juiește, prin efectul său omogenizator asupra diverselor falii ale existenței personajului, o imersiune în "spațiul interior", în reduta ultimă a feminității, acolo unde iden titatea genuină scapă de compromisurile viețuirii false, "de afară". Anna Wulf rămîne, într-adevăr, eroina cea mai complexă construită de Doris Lessing, dar mesajul ei psihologic se pierde cumva în semnificația socio-culturală. "Proiectul social" al protagonistei contează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
38 Diversiunile narative ale unui precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91 Cronica unui paricid epic 95 Feminitate și victorianism 102 Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton 109 O inițiere psihedelică 114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139 Triunghiuri amoroase 144
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul, potopul, descântecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor, răutăților de tot felul, a istoriei însăși. Datorită valorilor germinative, apa este asociată feminității și lunii măsură a timpului 112. Păstrându-și aceste funcții, în poezia Anei Blandiana, apa este asociată cu oglinda, amândouă realizând recompunerea trecutului sau a ființei poetei. Oglindirea apei reconstruiește ceea ce timpul a deconstruit, asigurând regenerarea și purificarea întoarcerii în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care nu înclină balanța spre emoție mai mult decât spre intelect, dar nici invers, neapărat, Ana Blandiana nu poate concepe o poezie pur intelectualizată, despuiată de orice formă de sensibilitate, care, în cazul său, vine din interior, fiind produsul unei feminități desăvârșite. 40Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28. 41Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 42Ibidem. 43Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 44
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
295. 51Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 52Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 53Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 264. 54Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 55Nicolae Manolescu, op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49. 63Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 64
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356 apud. Luiza Bratu, op. cit., p. 56. 79Luiza Bratu, op. cit., p. 56. 80Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 81Luiza Bratu, op. cit., p. 59. 82Ibidem, p. 61. 83Nicolae Manolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]