12,837 matches
-
Luase în serios circulara emisă de Autoritatea pentru Sănătate, prin care tuturor angajaților li se cerea să-i trateze pe pacienții Sistemului Național de Sănătate ca pe niște clienți care își achită taxele, nu ca pe niște bețivi care se feresc de muncă, niște ipohondri și dependenți de valium letargici, ceea ce de fapt erau). Echipe de doctori din mai multe centre medicale ale Autorității își stabilesc tabăra pe un teren din apropiere de Wincanton și participă la o serie de concursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bălăceau în marea de ketchup ce ocupa jumătate din faruria ovală. — Să știi că au și furculițe aici, îi spusese Juniper. Încă nu-și dădea seama ce era mai rău - să se uite la el cum mănâncă sau să-și ferească privirile, știind însă ce face. — Furculițe pentru împuns. La asta te referi? Hă, hă, hă! Era normal ca sunetul hohotelor comediantului obscen să fie sugestiv pentru subiectul glumelor pe care le făcea. — Știi ce, Razza, am venit să-ți iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care sunt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai târziu, în multe dintre formele artei." De asemenea, în antichitate, chinezii considerau că este foarte important să îți construiești casa în așa fel încât să fie ferită de atacul vânturilor puternice și de furia dezlănțuită a apelor, dar în același timp să poată beneficia de vânt și apă pentru a avea confort și un pământ fertil. Așa a luat naștere teoria Feng Shui, unică în lume, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a se adăposti de frig, vânt și zăpadă. În sudul Chinei, pe lângă lemn, ei au folosit bambusul și trestia ca materiale de construcții. În unele regiuni din sud, casele sunt suspendate, pentru o mai bună aerisire și pentru a le feri de umezeală. În regiunile de munte, se folosea piatra la construcția caselor. Arhitectura chineză a parcurs trei perioade înfloritoare dinastiile Qin și Han, dinastiile Sui și Tang și dinastiile Ming și Qing. În timpul acestora, au fost ridicate numeroase construcții reprezentative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros este, după cum spun chinezii, regele animalelor. Ele se feresc pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul, cu gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xu Xian a crezut și n-a crezut vorbele lui Fahai. A venit Sărbătoarea Duanwu, care cade în ziua de 5 mai după calendarul tradițional chinezesc. În acea zi, localnicii au obiceiul să bea vin din orez, pentru a se feri de duhurile rele. Xu Xian a făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El și-a forțat soția să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu și-a putut refuza soțul, așa că a băut și îndată ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală. Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică și atacând forțele inamice obosite, nu numai că a salvat statul Zhao, dar a și slăbit puterea statului Wei. Această tactică din istoria militară chineză a lăsat posterității o experiență remarcabilă. Odată, într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
decupează sau desenează figura tigrului. De obicei, tigrul din pânză are capul, ochii, gura și coada exagerat de mari, imagine care îi conferă un aer curajos și totodată simpatic. Cu ajutorul tigrilor confecționați din pânză, oamenii alungă duhurile rele și se feresc de boli sau exprimă, dăruindu-le, urări de bine ocazionate de sărbătoarea Duanwu sau cu ocazia altora, a Sărbătorii Primăverii, Lampioanelor sau la împlinirea a 3 și 100 de zile, 1 an și 2 ani de la nașterea unui copil. Eșarfa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ai diferitelor domenii ale activităților umane. Slujbele se oficiau în locuințe, ateliere, magazine, cu ocazia zilelor de sărbătoare sau chiar în zilele obișnuite, în cinstea zeilor patroni ai diferitelor meserii. Erau venerate și zeități cu puteri vindecătoare care să-i ferească de boli și pentru evitarea epidemiilor. În perioada antică erau foarte renumiți zeii vindecători, Sun Simiao, Bian Que, Hua Tuo, Pi Tong, Lü Dongbin, protectorul nașterilor, Li Shizhen etc. În afară de aceștia mai sunt cei trei Wei și anume Wei Cizang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de mulțime fiindcă este, aici și acum. Cum a ajuns să fie, cine este de fapt respectivul, dacă a jefuit sau nu jumătate de Românie, nu are aproape deloc importanță - el este. Un alt gânditor, dl Gigi Becali, care se ferește să citească niscai cărți, căci îl ia capul după 2-3 pagini, execută, așa cum i-a destăinuit, ca între intelectuali, dlui Emil Hurezeanu, activitatea de gândire pe o canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce se întâmplă cu adevărat. Era de parcă fuga lui spre mine cu taurul pe piept, răcnetele, urletele spaima și plânsul meu se desprindeau de strada cu oameni, de înserare și de astelalte, ca să ajungă într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
promis că mă voi ocupa de puțină istorie. Pe ușa apartamentului nostru n-au fost trecute nici numărul și nici numele și vă garantez că mama n-ar accepta niciodată împopoțonarea cu așa înscrisuri a unui obiect menit să te ferească mai mult de curent și de vecini decât de hoți. Altfel, Matei s-a căptușit la un moment dat cu o infecție urinară, care, din pricina laturii ei olfactive, i-a atras vremelnic porecla Sconcsul Puturel și i-a transformat popoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ești constrâns. Să nu te atingi de păpuși. Să le rupi doar capul. Să nu dai în fetițe. Să faci tablouri cu pisici și floricele și pentru cei care nu știu să le facă (în cazul ăsta, eu). Să te ferești de dușmani. Să iubești indienii. Să taci când ți se spune să taci. Și câte și mai câte: o grămadă de îndatoriri și probleme de care eram nevoit să mă ocup în permanență. Noroc cu bunul Dumnezeu. Care, de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al unui aparat de radio, o felicitare fără cuvinte, doar cu o căsuță străjuită de-o floare și cu semnătura lui Matei. În pachete era viața bunicului meu. Cu grijă, cu curiozitate și cu o iubire stranie, care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus viața aceea în ordine. La ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu aer și gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu amîndouă, una după alta și apoi cu ambele simultan. De obicei, nu-mi face nici o plăcere să mă uit cum Frumoasele sînt luate În primire de ființe atît de dizgrațioase ca masculii speciei omenești și În momentele respective Îmi feresc de obicei privirea, Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i placă sau nu. M-am uitat la el să văd ce reacție are. Dormea dus, cu capul dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
expirarea termenului de detenție - destul de scurt - fixat de justiția Majestății Sale, Rowe avusese sentimentul că pătrunde Într-o lume necunoscută; o lume misterioasă, populată de oameni cu nume de Împrumut, care se ascund unul de altul și trăiesc În umbră ferindu-și fața, care părăsesc discret un local cînd alții intră și caută Îndeosebi camere mobilate, adică locurile unde se pun cele mai puține Întrebări. Era o lume pe care nici n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
raită În jurul iazului, poate că l-ai găsi, zise Digby. — Mulțumesc, spuse Johns, apoi strigă: Poole! Poole! — Vin acuși! Îi răspunse un glas. Digby se simți deodată copleșit de o neliniște nelămurită, ca și cum cineva i-ar fi șoptit la ureche „Ferește-te!“, dar mult prea Încet astfel Încît nu putea fi sigur că Înțelesese bine. Pe poarta „Pavilionului special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și nici o discuție intelectuală, firește... — Dar domnișoara Hilfe? Întrebă Digby. — A fost o greșeală din partea mea, mărturisi doctorul Forester. Nu sîntem Încă suficient de Înzdrăveniți. I-am spus domnișoarei Hilfe să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare, ca să te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la zvonuri mincinoase, copilul meu!“ Micul duce 1 CÎnd vrei să ștergi urma unui creion, trebuie să-ți dai osteneala să nu lași nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
schimbându-și poziția mâinii pe baston, de parcă s-ar fi pregătit să mă lovească peste față cu el. Înclină capul cu o mișcare stranie din gât, arătându-mi intenționat leziunile. Se opri când ajunse la ușă, așteptându-mă să mă feresc din calea ei. M-am uitat la țesutul cicatrizat de pe fața ei, un tiv lăsat de-o cusătură invizibilă lungă de șapte centimetri și jumătate, care se întindea de la colțul ochiului drept până la comisura gurii. Împreună cu pliul naso-labial, această nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]