1,559 matches
-
din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tainelor lecturii și ale biblioteconomiei. Apucându-mă să citesc primul articol din serie, am fost frapat de seriozitatea științifică și de frumusețea stilistica a textelor din Tribună școlii, relevându-se un eseist cu priceperea de a instrui și de a fermeca, în același timp. Seria această, organizată într-o carte de sine stătătoare, ar putea fi de o stringenta actualitate, într-o vreme când lectură este depreciata în rândurile tinerelor generații, până la o degradare alarmantă, care amenință cu deculturalizarea masivă a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
expresia! — Va fi minunat, intervine Robyn înflăcărată. Apropo, azi-dimineață am vorbit cu designerul. A comandat două sute de mesteceni și o să primim și niște mostre de ace de pin... Creierul Aliciei lucrează la turație maximă. — Deci tu ești tipa cu pădurea fermecată de la Plaza, spune în cele din urmă. Am tot auzit de chestia asta. O să coste o avere. Și e adevărat că o să ai violoniști aduși de la Orchestra Simfonică din Viena? — Filarmonica din New York are turneu chiar atunci, spune Robyn cu regret. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noi, deși niciodată nu uita literatura noastră implicată în aceste probleme, prilej de a-și menține legătura cu noi. Umbla prin locuri necunoscute, strălucea peste peisaje nefrecventate de noi și deodată se cobora în lumea noastră și ne încălzea, ne fermeca, dar pentru puțin timp, căci din nou zbura mai sus de posibilitățile noastre de a-l vedea. Acum, cînd știu precis că a murit, nu-mi vine a crede că s-a putut pierde atîta spirit, atîta titanism. Nimic nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nostru... Mergînd pe acest psihologism [sic!], ți-aș putea spune și eu care te am în conștiință de un număr oarecare de ani: Visează mereu, dle Călin, căci ești încă tînăr. Va veni o vreme cînd nu prezentul te va fermeca, ci numai trecutul. Așa ne spunea Ibrăileanu la lecțiile lui nocturne, nu cu mult înainte de a „nu mai fi”: „Domnilor, Eminescu era bătrîn la 21 de ani. Pentru el scriitorii din trecut erau mai apropiați de sufletul său decît cei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost diferită. Sau, poate, nu aș fi plecat singură în explorare. Dintotdeauna mi-a plăcut să călătoresc și să explorez ținuturi și obiceiuri necunoscute. Primul pas într-o țară nouă este un moment fascinant și, cred eu, întotdeauna mă va fermeca. Este o explozie de simțiri în spațiul scurt al câtorva minute: clima diferită, aerul de un parfum necunoscut, zumzăitul unei limbi noi, până și gudronul aeroportului are o consistență particulară fiecărui loc. De unde mi-a apărut această pasiune mi-e
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a început să se îndepărteze de acest tipar original, care se mai păstrează în puținele comunități indigene încă neatinse sever de microbul dezvoltării. Evoluând, am dobândit calități noi și am lăsat în urmă câte ceva din cele mai puțin necesare, dar, fermecată de muzicalitatea conversației în Tsafiki, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am pierdut ceva prețios fără să ne dăm seama. Mi-e ușor să văd bariera dintre lumea vestică și cea indigenă și nici nu îmi pot
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?..., dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină, i-am surprins zâmbetul și m-a fermecat gunguritul ei nevinovat. Din ziua aceea m-am simțit fericit ca om și cel mai fericit tată din lume!... Situația catastrofală de la Stalingrad produsese o descurajare generală în rândul populației! Se aștepta din zi în zi capitularea! O bună parte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic, manifestam o Înclinație deosebită pentru matematică, pe care mi-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust și interes față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea la opera italiană și era fermecat de orice tablou care spune o poveste); dar Nesbit și snobii intelectuali care-i erau prieteni vedeau În el un fel de patron și promotor sensibil, cu suflet de poet, al celor mai noi curente din artă și arborau un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
i-a cuibărit în inimă o amintire de legendă: "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui". (Legendele Moldovei) ...Da! "Era fermecat și a rămas viu ca toți viii... și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui". (Legendele Moldovei) ...Da! "Era fermecat și a rămas viu ca toți viii... și chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui..." Ne întrebăm, cine mai suntem? Unde am ajuns? Încotro mergem? Mereu rătăcim drumul, bâjbâim ca orbeții și nu găsim nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria sa la război, alelei, îi prăpădenie, taie la vrăjmași, ca-n curechi taie, de zici că-i un arhanghel nu alta!... Eu l-am văz't, c-am fost la tăte bătăliile lui. Umblă vorba că Domnul Ștefan ar fi fermecat de are "iarba fiarelor", ursitoarele i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată. Nu mai povestesc nimica. Ștefan o privește îndelung, îi ia mâinile, i le strânge și-i vorbește încet, cu căldură: Nu, Voichiță! Nu râd! Cred! Fii zâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E cel mai viteaz! Cel mai... mai... Ohooohooo! râde Ștefan. Cel mai!... Cel mai!... C-o fi Vodă aista Ștefan... o fi f-un zmău, f-un arhanghel! Mai rău, un crocodil! N-ați auzit că Vodă ista Ștefan îi fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se ploconește adânc, cât îl lasă oasele bătrâne: Măria ta, tot hâtru... Prea mare a fost cinstea... Numai să ai grijă de tine, Ștefane... N-ai grijă. Mie nu mi se poate întâmpla nimic, se grozăvește Ștefan. Nu știi? "Sunt fermecat!" spune și se uită la șomoiogul de cârpe legat cu sfoară, ridică piciorul veselindu-se. Mai bine așa! E grozav chiar! Pune mâinile pe umerii lui Daniil. Îl privește în ochi, lung, adânc, în tăcere... Apoi, încetișor, vorbește: Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mări și nouă țări..." Ștefan cel Mare în legende * "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui". Ștefan cel Mare în legende * "Țăranul din munți și văi și păduri, în marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca profesor. După-amiezile mă duceam să înot „la seră”, punct de pe malul lacului Snagov până la care, din sat, erau vreo 2-3 kilometri. Drumul trecea, mai întâi, printr-un lan de porumb, apoi intra într-o pădure, în mijlocul căreia, precum căsuța fermecată din basme, răsărea dintr-o dată în calea drumețului însetat un chioșc... fermecat, unde se găsea bere! Această evocare, făcută într-un București în care nu se găsea bere nicăieri, poate părea neverosimilă. Și totuși așa a fost. Mica înjghebare, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cord. Pe lista celor pe care vroia să-i publice mă aflu și eu. În aceeași zi am primit de la Mircea Cărtărescu Levantul, pe care l-am citit cu pasiune, jubilând de frumusețea limbii înviate, o limbă care inspiră și farmecă mult. Copiii vecinilor de deasupra apartamentului meu (pe care i-am răsfățat când au fost mici) îmi fac viața amară acum, zbenguindu-se ca pe câmp, exact când eu mă concentrez pentru scris. Tavanul tremură, amenințând să cadă peste mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a mă plimba prin București cu mâna ta pe umărul meu, încât îmi strâng mâinile cu acel fel de crispare (așteptând eliberarea încordării mele) ca atunci când am fost la dentist! Îți amintești? Bineînțeles! Făceai chiar eforturi considerabile pentru a fermeca acea „Brută” ca să nu-mi facă rău, să nu-mi smulgă limba! În fond, ție îți era mai mult frică decât mie. Totuși, admir curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Printr-o frumoasă ilustrată a Londrei, a ținut să-mi transmită bucuria pentru succesul imens înregistrat la debutul său la Royal Opera Hause Covent Garden din capitala Marii Britanii - la data menționată mai sus -, cu rolul Regina nopții din opera Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a constituit într-un adevărat triumf londonez. Acest fapt nu poate decât să-i bucure pe toți cei care iubesc muzica, în general, și pe cei care au îndrăgit prestațiile ei artistice cunoscute, în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
această atitudine o am față de multe locuri istorice; îmi amintesc de o împrejurare când, în timp ce tovarășii mei de călătorie, buni prieteni, s-au îndreptat către un schit ascuns într-o văgăună, am preferat să rămân cu cineva pe marginea drumului, fermecat de o pădure seculară de brazi, deasupra cărora se roteau în cercuri câțiva vulturi uriași. O fi o blasfemie, dar prefer un peisaj unei icoane care prezintă o imagine a lui Dumnezeu. Nu-mi plac, din același motiv, nici inteligențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
monument oarecare. Sunt nu doar bădăran sufletește, sunt, mai mult, acultural, dacă o anume cultură se limitează la o înșiruire de date și împrejurări care, cu vremea, s-au uscat, devenind simple amănunte. Cunosc destui inși care își cheltuiesc viața fermecați de amănunte, care știu pe de rost tot ce se poate ști și încă ceva pe deasupra despre un schit, despre banii care au circulat în nu știu ce veac, despre timbrele care au apărut și au dispărut într-o țară sau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Vernes. Realitatea era tot mai estompată de livresc și citeam tot ce ne cădea m mână. Îmi amintesc de celebra carte a lui Alexis Carel, "Omul ființă necunoscută", pe care am citit-o cu lanterna, sub plapumă, care m-a fermecat, carte pe care am înțeles-o bine. Au urmat alte și alte cărți, fără nici un plan, citind cu aceeași patimă "Aventurile submarinului Dox", ca și "Mizerabilii", "Alchimia și istoria ei", de Berthelot, "Istoria Naturală", de Darwin, precum și o prezentare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]