KorAP: Find »[drukola/base=ficțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...93 >

2,319 matches

Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777

considerată ca una dintre științele exacte sau a celei cu nume julesvernian The Balloon Hoax/ Farsa cu balonul confirmă preocuparea ideologică a autorului pentru funcția reprezentațională a creației artistice. Diddling... este idubitabil un manifest estetic cu cifru, în care conținutului ficțional al literaturii i se atribuie necondiționat calități transcendente. Realitatea în sine rămîne o fenomenalitate neinteligibilă. Semnificațiile ei de profunzime pot fi revelate doar prin transfigurare, adică prin proiecția ipotetică într-un contur ficțional. Desigur, acesta corespunde zonei esteticului, ilustrînd astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
manifest estetic cu cifru, în care conținutului ficțional al literaturii i se atribuie necondiționat calități transcendente. Realitatea în sine rămîne o fenomenalitate neinteligibilă. Semnificațiile ei de profunzime pot fi revelate doar prin transfigurare, adică prin proiecția ipotetică într-un contur ficțional. Desigur, acesta corespunde zonei esteticului, ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern, văzut în extensia lui cultural-tipologică și nu neapărat

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în totalitate. Detaliile tehnice abundă și în aventurile de pe Ariel și Grampus. În ciuda asigurărilor date de Pym la începutul cărții, textul și existența se suprapun ulterior pînă la indistinct, realul devenind ficțional, iar ficționalul funcționînd ca adevăr. Întorcîndu-ne la naratorul Pym, să remarcăm faptul că el este foarte reticent la propunerea de a-și redacta aventurile pentru publicul larg. Consideră că "reflecția" lor textuală poate fi mistificatoare și deviaționistă, cu atît mai

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în totalitate. Detaliile tehnice abundă și în aventurile de pe Ariel și Grampus. În ciuda asigurărilor date de Pym la începutul cărții, textul și existența se suprapun ulterior pînă la indistinct, realul devenind ficțional, iar ficționalul funcționînd ca adevăr. Întorcîndu-ne la naratorul Pym, să remarcăm faptul că el este foarte reticent la propunerea de a-și redacta aventurile pentru publicul larg. Consideră că "reflecția" lor textuală poate fi mistificatoare și deviaționistă, cu atît mai mult cu

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui, prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym" -naratorul (nu neapărat în ordinea menționată). Ideea succesiunii revine obsesiv

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
al morții devine astfel, aici, singurul instrument de protejare a vieții!), pînă cînd ambarcațiunea (cu nume simbolic) Rachel, "aflată în căutarea propriilor copii dispăruți", îl găsește "și îl primește la sîn ca pe oricare altul dintre orfanii acestei lumi". Deși "ficțional" și "limitativ" în percepțiile sale, precum toți naratorii, Ishamel are o funcție ontologică, s-ar putea spune supremă. Prin el, istoria își continuă cursul. În afara conștiinței lui receptoare, realitatea extraordinară a eforturilor lui Ahab nu ar mai avea nici un sens

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" precum naratorul din roman sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate fi decît primul. James scrie un text "straniu" (cu explicație "științifică" în nebunia protagonistei), întrucît vrea să-și autovalideze vechea ipoteză critică, după care orice narator pornește din "real" doar pentru a sfîrși în "ficționalul" cel mai pur. În plus, în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema "descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
și salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut. În toate capodoperele sale, autorul își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de confuzie etilică, aleargă fără pantaloni prin campus). Evenimentul marchează

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop/ Bomba zilei 1938 sau Helena/Elena 1950 (în această ficțiune istorică, Împărăteasa Elena găsește Crucea Răstignirii la capătul unor tribulații de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
în 2006!), unde prozatorul construia o melodramă cu accente psihologice pe un segment din viața lui Henry James. De data aceasta, Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene și, într-un anumit sens, premoderne pentru postura de erou semi(ficțional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul (alături de Jules Verne) a SF-ului european, scriitor rămas în istoria culturală prin cîteva capodopere cu ecou internațional: The War of the Worlds/ Războiul lumilor, The Time Machine/ Mașina timpului, The Invisible Man/Omul

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
cauză, revelată în infrastructura istoriei, și a încercat să o transpună prin literatură. De aceea, esența romanului de față o constituie nu atît figura (să spunem totuși onest: strălucită!) a unei epoci, cît individul controversat din spatele ei, un H. G. Wells ficțional, dar, paradoxal, tocmai prin aceasta, foarte aproape de cel real. Bibliografie David Lodge Bărbatul făcut din bucăți. Traducere din limba engleză și note de Ona Frantz. Iași: Polirom, 2011. Triunghiuri amoroase Englezul David Lodge și spaniola Almudena Grandes au prea puține

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul strict al construcției ficționale, diferă, ultimativ, în trimiterile sale etice și psihologice. Home Truths al lui David Lodge este, la origine, o piesă de teatru pe care autorul a prezentat-o, prima oară, în februarie 1998, la Birmingham Repertory Theatre, fără un succes deosebit

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
putere în monarhia engleză, totul legîndu-se, conform romanului, de manipulările și sugestiile răutăcioase ale Annei Boleyn). Tensiunea psihologică și morală din spatele evenimentului istoric e admirabil surprinsă de autoare, care nu reconstruiește propriu-zis un timp, ci construiește o lume exotică și ficțională. În concluzie, Regina roșie și noua serie a "războiului verilor" completează un puzzle istoric, în care Gregory pusese deja, cu migală, piesele de frontispiciu. Tema centrală a acestei amănunțite țesături nu este neaparat tabloul de grup al dinastiei Tudorilor, cît

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
existențiale. Chiar eschivîndu-se în fața sorții (asemenea unui Oedip postmodern, dar unul mai curînd comic decît tragic și mai degrabă non-eroic decît eroic), Harry Angstrom ajunge să o împlinească. "Morala" seriei (dacă putem reconstitui o "morală" din aproape două mii de pagini ficționale) rămîne aceea că nu ai cum să faci un pas (oricît de benign și neînsemnat), în universul nostru, fără a declanșa o miriadă de scenarii posibile de viață, fără a influența istoria ta și pe a celorlalți într-o manieră

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
perfect pe această teorie post modernă. Într-adevăr, autorul lui The City of God (cunoscut, relativ, din 1960 cu Welcome to Hard Times și din 1966 cu Big as Life) publicase deja, în 1971, The Book of Daniel, o istorie ficțională de caz, legată de familia Rosenberg (codificată în roman drept "the Isaacsons"), iar, în 1975, scotea prima ediție a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
caz, legată de familia Rosenberg (codificată în roman drept "the Isaacsons"), iar, în 1975, scotea prima ediție a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care "istoria ficțională", așa-zicînd, devine "personajul" central prin excelență. Doctorow nu abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
mișcă permanent, pe parcursul derulării destinelor lor tumultoase, creionînd un context epic cu multiple planuri, deschise simetric, precum petalele dintr-o floare. Lucrul cu adevărat impresionant însă, așa cum spuneam, îl constituie intrarea acestul nivel narativ "mic" în cel "mare", al istoriei ficționale. Fratele mai mic e îndrăgostit de modelul Evelyn Nesbit (figură reală, renumită în America pentru frumusețea sa și pentru implicarea în uciderea fostului amant, arhitectul Stanford White) care descoperă talentele ascunse ale Fetiței, îngrijind-o și emancipînd-o cu devotament (Evelyn

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Învie din propria cenușă, transformîndu-și experiența boemă, de individ periferic, ieșit din conturul tipologiilor sociale, în material estetic. Viața sa (investită cu sens artistic) e materia primă a miilor de pagini epice, lăsate de prozator, pagini în care biograficul și ficționalul se combină, după regulile modernității, pînă la indistinct. Decizia Poliromului de a publica opera lui Miller (în "serie de autor") mi se pare o inițiativă culturală remarca bilă. Apariția recentă (în traducerea Antoanetei Ralian), integral (1.500 de pagini!), a

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
din acel moment, oficial și juridic, ca "literatură"), și completează puzzle-ul exis tențial deschis cu primul roman de succes, Tropic of Cancer/ Tropicul Cancerului (publicat, la Paris, în 1934 și, în Ame rica, în 1961), unde Miller se ocupă, ficțional, de deceniul petrecut în Franța (1930-1940). Împreună cu cele două Tropice..., Sexus, Plexus și Nexus alcătuiesc partea funda mentală a fenomenului millerian: oferă o viziune asupra anilor "devenirii" artistice a autorului și definesc nucelul operei lui. Viața lui Henry Miller, de la

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Lunga noapte inițiatică se transformase, în sfîrșit, în zi strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în joncțiune, într-o imagine de sublimă împletire. De altfel, aici trebuie localizată și convingerea artistică a autorului lui Black Spring/Primăvara neagră (convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și teorie literară

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
realului de a se metamorfoza literar și, totodată, în disponibilitatea literaturii de a suplini istoria brută. Miller a fost un onirist (își narează cu voluptate visele bizare un interesant prototip pentru Mircea Cărtărescu!) înclinat spre migrarea permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere, acest transfer de perspectivă. Existența naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiază, cu obstinație, în text, iar textul

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
a artiștilor europeni interbelici. Relația cu Anaïs Nin văzută în amă nunte naturaliste, ușor exagerate pentru gusturile culturale ale vremii (de aici și un proces pentru pornografie intentat prozatorului!) "plutește", în roman, precum majoritatea poveștilor lui Miller, între biografic și ficțional, între real și literar, între palpabil și fantezist. Dincolo de succesul de public, datorat, cu precădere, detaliilor grafic-sexuale (ajunse, din acest motiv, și subiect de comedie postmo dernă: într-un episod intitulat Biblioteca/The Library, al celebrului sitcom Seinfeld, Jerry, protagonistul

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]