1,924 matches
-
survenirea viitorului ființării conștiente și deschise operează concomitent cu chemarea trecutului, prezentuită totodată cu survenirea viitorului, deschiderea către Celălalt este continuă, adică este un fapt legat direct de timporizare, de în-ființarea neîntreruptă în direcția celor trei acte de timporizare a ființării conștiente determinate de timp cu sensul de Celălalt. De aici putem înțelege că în-ființarea însăși nu este doar aducere pe lume, punere în față a ceva prin cine știe ce activități obscure, chiar magice, ci neîntreruptă timporizare; această mișcare devine semnificativă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși nu este doar aducere pe lume, punere în față a ceva prin cine știe ce activități obscure, chiar magice, ci neîntreruptă timporizare; această mișcare devine semnificativă în sens de Celălalt în anumite momente: tocmai cele care confirmă și reconfirmă statutul de ființare conștientă, adică acelea în care prezentuirea îngăduie chemarea trecutului și survenirea viitorului. Toate aceste acte constitutive sunt, desigur, "lucrări" ale judecății (și variații ale timporizării). Deschiderea către Celălalt, pe care o voi descrie mai departe, nu poate fi ruptă de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste acte constitutive sunt, desigur, "lucrări" ale judecății (și variații ale timporizării). Deschiderea către Celălalt, pe care o voi descrie mai departe, nu poate fi ruptă de reflexivitate; numai împreună cu aceasta, deschiderea capătă și sensul reciprocității, fiindcă "modelul" Celuilalt este ființarea conștientă determinată (aflată în relație cu Celălalt). Nu este vorba despre un model întocmai, ci despre survenirea viitorului ca moarte proprie; această proprietate reprezintă indiciul unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și sensul reciprocității, fiindcă "modelul" Celuilalt este ființarea conștientă determinată (aflată în relație cu Celălalt). Nu este vorba despre un model întocmai, ci despre survenirea viitorului ca moarte proprie; această proprietate reprezintă indiciul unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine și către Celălalt, iar acesta din urmă nu este, în primă instanță, ceva în afară, dat ca o ființare-simplu-prezentă, ci este, înainte de toate, înlăuntrul unei ființări conștiente, și anume este imanent propriei ființe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine și către Celălalt, iar acesta din urmă nu este, în primă instanță, ceva în afară, dat ca o ființare-simplu-prezentă, ci este, înainte de toate, înlăuntrul unei ființări conștiente, și anume este imanent propriei ființe a acesteia și tocmai de aceea poate fi "în afară", adică transcendent, ca un autentic Celălalt; este, datorită timporizării determinate, "eu însumi" prin moartea "mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și tocmai de aceea poate fi "în afară", adică transcendent, ca un autentic Celălalt; este, datorită timporizării determinate, "eu însumi" prin moartea "mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului), comută în mod firesc de la sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă nu poate scăpa "reificării"; de fapt, el este, în modalitate natural-istorică, Celălalt ca ființare-simplu-prezentă: este "semenul". Gândul din urmă, referitor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie gândit judicativ în acest moment, căci prin el putem căpăta un semn despre o cale către non-judicativ. Cum apare Celălalt? Într-un chip propriu, ca survenire a viitorului în chip de moarte a mea. Dar "ființa" Celuilalt (el însuși ființare conștientă, reflexivă și deschisă) se constituie tot printr-o reciprocitate care se impune ca sens al Celuilalt al său; printr-o aprezentare reciprocă, ar spune Husserl. Prin reciprocitate este păstrată, pe de o parte, identitatea celor astfel legați, iar pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin chemarea trecutului și survenirea viitorului. Celălalt mă constituie pe "mine" prin aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecutului și survenirea viitorului. Celălalt mă constituie pe "mine" prin aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceleași acte prin care "eu" îl constitui pe "el". Un asemenea fenomen, care desăvârșește, de fapt, tot ce se află în acest orizont: timp și timporizare, în-ființare și ființare, ființa ființării și ființa însăși, fenomen al reciprocității, îi este propriu ființării conștiente deschise către Celălalt. Modelul ei nu este total judicativ; el anunță relația desăvârșită dintre om și lume, relație care va putea ieși la iveală ca atare prin "acte" puse în joc de reducția non-judicativă a dictaturii judicativului (prin care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologiei libertății". Nu este vorba trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie întărită ideea despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea conștientă), și timpul ca măsură a mișcării constante a lucrurilor. Fără îndoială, există anumite corespondențe între aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus, timpul este ființarea determinată pe care el chiar, timpul însuși, o în-ființează (prefer acest vocabular "ontologic" dat fiind contextul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus, timpul este ființarea determinată pe care el chiar, timpul însuși, o în-ființează (prefer acest vocabular "ontologic" dat fiind contextul tematic). Rezerva sa întru în-ființare reprezintă tocmai "puterea" ființei de a face ca timpul să fie agentul în-ființării. Date fiind acestea, timpul pare a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vocabular "ontologic" dat fiind contextul tematic). Rezerva sa întru în-ființare reprezintă tocmai "puterea" ființei de a face ca timpul să fie agentul în-ființării. Date fiind acestea, timpul pare a fi mai mult un instrument al ființei și o formă a ființării; dar lucrurile nu stau așa, iar ceea ce pare a fi nu este, în fapt, astfel. Timpul nu reprezintă pur și simplu instrumentul ființei, ci este ființa însăși trecută în ființare; și nu constituie doar o formă a ființării, ci ființarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]