3,915 matches
-
SUA, Albania. Diverse. Cartea albă, București, 1977; Călătorii și portrete. Note din Grecia, India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Diverse. Cartea albă, pref. Liviu Călin, București, 1983; Diverse II (Câteva precizări asupra literaturii franceze), București, 1988. Ediții: Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du début du XVII-e siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie) București, 1926; Cronicarii români, București, 1944; I.L. Caragiale, Opere, I-IV, introd. Silvian Iosifescu, București, 1959-1964 (în colaborare cu Șerban Cioculescu și Liviu Călin); Ion Barbu
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
distins, mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. G. IBRĂILEANU Vocația lui Russo este în proza memorialistică. El și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre, a lui Paul-Louis Courier, umorul acela fin eseistic, scutit de dezordinea fantastică, nu însă scos cu totul din sensibilitatea romantică ce se strecoară în ușoara melancolie, în sentimentul grandoarei geologice. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrieri, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Piatra Corbului. Soveja, tr. V.
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Agende literare, I-VI, pref. Alexandru George, București, 1993-2002 (în colaborare cu Gabriela Omăt, Alexandru George și, de la vol. III, Margareta Feraru). Traduceri: Constantin Virgil Gheorghiu, La Vingt-cinquième heure, pref. Gabriel Marcel, Paris, 1949; Adriana Georgescu, Au Commencement était la fin, Paris, 1951; Miron Radu Paraschivescu, Journal d’un hérétique, Paris, 1976; I. L. Caragiale, Théâtre, Paris, 1994 (în colaborare cu Eugen Ionescu). Repere bibliografice: Ion Simuț, Un exercițiu al speranței, F, 1990, 12; Ovidiu Pecican, Departe, aproape, ST, 1990, 11-12; I.
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Vaduz, 1966; Apostroph’ apocalypse, cu gravuri de Wilfredo Lam, Milano, 1967; Sisyphe géomètre, Paris-Geneva, 1967; Droit de regard sur les idées, Paris, 1967; Déférés devant un tribunal d’exception (în colaborare cu Jacques Hérold), Paris, 1968; Dé-monologue, Paris, 1969; La Fin du monde, Paris, 1969; Le Chant de la carpe, Paris, 1973; Paralipomènes, Paris, 1976; Théâtre de bouche, Paris, 1984; Satyre et Satrape, Barfleur, 1987; La Proie s’ombre, Paris, 1991; Le Cri, Paris, 1995; La voici la voie silanxieuse (9 cubomanii
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Marietti, Casale Moferrato, 1983; I. Hadot, Arts libéraux et philosophie dans la pensée antique, Et. Augustiniennes, Paris, 1984; P. Henry, Plotin et l’Occident, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1934; R. Holte, Béatitude et sagesse. Saint Augustin et le problème de la fin de l’homme dans la philosophie ancienne, trad. fr. a ediției suedeze, Et. Augustiniennes, Paris, 1962; E. König, Augustinus Philosophus, Fink Verlag, München, 1970; A. Mandouze, Saint Augustin: l’aventure de la raison et de la grîce, Et. Augustiniennes, Paris, 1968; G.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în treacăt) și de incapacitate artistică, iar nu, dimpotrivă, al capacității de meditare, de construire și de exprimare. Un exemplu al evoluției acestor evaluări moderne ale lui Augustin îl constituie Marrou, care, în studiul său intitulat Saint Augustin et la fin de la culture antique, publicat în 1938, a emis o judecată foarte restrictivă în privința artei episcopului de Hippona, însă într-o „Retractatio”, publicată în 1949 și inclusă în a patra ediție a operei (în 1958), a subliniat cu entuziasm și iubire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pe lîngă studiile generale de istorie a creștinismului, pot fi consultate: F. Diekamp, Die origenistischen Streitigkeiten im sechsten Jahrhundert und das fünfte allgemeine Konzil, Aschendorff, Münster, 1899; C. Moeller, „Le chalcédonisme et le néo-chalcédonisme en Orient de 451 à la fin du VIe siècle”, în A. Grillmeier, H. Bacht (ed.), Das Konzil von Chalkedon I, Echter-Verlag, Würzburg, 1951, pp. 637-720; S. Helmer, Die Neuchalkedonismus. Geschichte, Berechtigung und Bedeutung eines dogmengeschichtlichen Begriffs (Disertație de doctorat), Rheinische Friedrich-Wilhelms-Universität, Bonn, 1962; W.H.C. Frend
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lucian Pintilie. Și nu faptul că a refuzat premiul pentru întreaga activitate - este dreptul domniei sale. Ci felul cum a făcut-o: absentînd, printr-un text arogant, lezant. M-a dezamăgit profund comportamentul lui Dorel Vișan care, nominalizat fiind, a condus fin o campanie de presiune, o campanie care-l dădea de o lună ca sigur cîștigător. Aici nu se judecă opera omnia - asta intră la altă categorie de premii - ci punctual, rolul sau regia etc. dintr-o stagiune. Nimic mai mult
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
Anticrist și va inaugura o perioadă de pace, împlinind astfel făgăduința din Gen. 13,14‑17. Astfel, epopeea personajului nostru se încheie printr‑o discretă aluzie la șiretenia pozitivă a lui Dumnezeu. Teolog optimist, Irineu se dovedește de asemenea un fin utilizator al paradoxurilor, calitate indispensabilă oricărui polemist. În plus, el cultivă un umor discret și savant, uneori ironia, calitate, trebuie să recunoaștem, destul de rară printre coreligionarii săi. Recapitulare și concluzie Cartea a V‑a din Adu. haer., în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dell’esegesi, 20, 2003. Andrei, O., „Dal De Antichristo di Ippolito al De Consummatione Mundi dello Ps. Ippolito : «riscrivere» un testo e «comunicare storia»”, în Studia Ephemeridis «Augustinianum», Rome, 2004. Antihristica. Des signes de la venue de l’Antichrist et de la fin du monde, à partir des Écritures et des écrits des Pères, intr. et notes par Arhim. V. Micle, Mânăstirea Bistrița, Eparhia Râmnicului, 1994. Antihristul, textes de V. Soloviov, G.P. Fedotov, A. Matzeina, B. Molceanov, S.N. Bulgakov, intr. T. Paleologu, trad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
siècle, Paris, 1957. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, în Semitica, V, 1955, pp 5-13. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes et le Fils d’homme”, în Semitica, XI, 1967, pp. 37-71. Carozzi, C.; Taviani-Carozzi, H., La Fin des temps. Terreurs et prophéties au Moyen Âge, Paris, 1999. Ceaușescu, Gh., L’Orient et l’Occident dans le monde gréco-romain, București, 2000. Cerfaux, F.; Tondriau, J., Un concurrent du christianisme. Le culte des souverains dans la civilisation gréco-romaine, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
histoire et de philosophie religieuses, 18, 1938, pp. 174-186. Cullmann, O., Christ et le temps. La conception du temps et de l’histoire dans le christianisme primitif, Paris, 1946. Cullmann, O., Dieu et César, Neuchâtel, Paris, 1956. Cumont, F., „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 29-96. D’Alès, A., „La doctrine de la récapitulation en saint Irénée”, în Recherches de sciences religieuses, 6-7, 1916, pp. 185-211. Daniélou, J., „La typologie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Sources de l’histoire du montanisme. Textes grecs, latins, syriaques publiés avec une Introduction critique, une Traduction française, des Notes et des „Indices”, Fribourg, Paris, 1913. De Labriolle, P., La Crise montaniste, Paris, 1913. De Laubier, P., Le Temps de la fin des temps : essai sur l’eschatologie chrétienne, Paris, 1994. Delcor, M., „La prophétie de Daniel - chapitres 2 et 7 - dans la littérature apocalyptique juive et chrétienne en référence spéciale à l’Empire romain”, în Atti del II seminario internazionale di
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pp. 89-100. Soloviev, V., La Russie et l’Église universelle (rédigé en français), în La Sophia : et les autres écrits français, édités et présentés par Fr. Rouleau, Lausanne, 1981. Soloviev, V., Trois dialogues sur la guerre, le progrès et la fin de l’histoire universelle avec un bref récit sur l’Antichrist, 1900 (trad. franç. de B. Marchandier et F. Rouleau, Paris, 1984). Sordi, M., „Dionigi d’Alessandria, Commodiano ed alcuni problemi della storia del III secolo”, în Atti della Pontificia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
273). I se cuvenea o lucrare aparte, care să pună în lumină extraordinara sa capacitate de reîntinerire. Cităm doar câteva titluri, tot atâtea reușite artistice, uneori chiar adevărate capodopere: V. Soloviov, Trois dialogues sur la guerre, le progrès et la fin de l’histoire universelle avec un bref récit sur l’Antichrist, 1900; R.H. Benson, Lord of the World, 1907; A. Belyj, Sankt‑Petersbourg, 1916 (ediție definitivă, 1922); S. Lagerlöff, Les miracles de l’Antéchrist, Paris, 1924; Ch. Williams, All Hallow
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
VIII‑lea. Aici a fost tradus în latină de un călugăr, pe nume Pierre, în momentul în care Occidentul era la rândul său amenințat de Islam. Pentru mai multe detalii, cf. lucrarea lui C. Carozzi și H. Taviani‑Carozzi, La Fin des temps. Terreurs et prophéties au Moyen Âge, Paris, 1999. . Vezi anexa: „Lista principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole de la 1 Ioan la Theodoret al Cyrului”. De această literatură ne‑am ocupat în ultimul capitol al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Classical Philology 25, 1940, pp. 1‑21; D. Flusser, „The Four Empires in the Fourth Sibyl and in the Book of Daniel”, lucrare ce reia și dezvoltă sugestiile fructuoase ale lui F. Cumont, într‑un foarte frumos studiu intitulat: „Fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 29‑96; H.H. Rowley, Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Oxford, 1935; A. Momigliano, „Daniele e la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2. Apare de asemenea în Urcarea la cer a lui Isaia, 3, 13.18. . Este vorba, de fapt, de un motiv iranian - scurtarea anului - care apare și în Oracolele lui Hystasp (sec. al II‑lea î.Cr.). Cf. F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, mai ales pp. 93 sq. Autorul epistolei citează foarte liber Daniel 7,24. Iată versiunea lui Theodotion: ∗Ξ6∀ ∃∀Φ48γ℘Η <∀ΦϑΖΦ≅<ϑ∀4, 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dă o interpretare tipic milenaristă capitolelor Apocalipsei, urmând îndeaproape modelul dascălului său, Iustin. . ©ϑ4 Π∴84∀ ♣ϑ0 ƒ< ∉ν2∀8:≅℘Η Φ≅Λ 〉Η ≡ ≡:ΞΔ∀. . A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église; F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 29‑96, și J. Daniélou, „La typologie millénariste de la semaine dans le christianisme primitif”, în Vigiliae christianae, 2, 1948, pp. 1‑16. Motivul „săptămânii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elenizat, care ar fi fost în cazul acesta el însuși un mazdeean sau un grec din Orient, extrem de bine informat asupra doctrinelor magice. Data acestei cărți profetice trebuie să fie secolul I, înainte sau după era noastră.” (F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 64‑65.) Autoritatea romană interzisese lectura acestor oracole, sub pedeapsa capitală. Iustin vorbește despre ele de două ori în 1 Apol. 20, 1; 44
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și comentarii, la A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. cit, vol. II, p. 357, nota 10. 111. J. Chiffoleau, La Comptabilité de l’audelà. Les hommes, la mort et la religion dans la région d’Avignon à la fin du Moyen Âge (vers 132 - vers 1480), Rome, École française de Rome, 1980, p. 147. 112. L.-V.Thomas, Rites de mort. Pour la paix de vivants, Paris, Fayard, 1985, p. 208. 113. Vezi François Lebrun, A vida conjugal no
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Georges Duby, Michelle Perrot, Histoire de femmes en Occident, tom II: Le Moyen Âge, Paris, 1991, pp. 277 și urm). 134. Vezi, între alții, E. Power, Les femmes au Moyen Âge, Paris 1979; Richard C.Trexler, Le célibat à la fin du Moyen Âge: les religieuses de Florence”, în Annales E.S.C., 1981, nr. 6, pp. 983-1015; Marie-Thérèse Lorcin, Vivre et Mourir en Lyonnais à la fin du Moyen Âge, Editure C.N.R.S, Lyon, 1981; J. Gaudement, Le mariage en Occident, Paris
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Power, Les femmes au Moyen Âge, Paris 1979; Richard C.Trexler, Le célibat à la fin du Moyen Âge: les religieuses de Florence”, în Annales E.S.C., 1981, nr. 6, pp. 983-1015; Marie-Thérèse Lorcin, Vivre et Mourir en Lyonnais à la fin du Moyen Âge, Editure C.N.R.S, Lyon, 1981; J. Gaudement, Le mariage en Occident, Paris, 1987; Hervé Martin, Mentalites médiévales (XI-e - XV-e siècles), Presses Universitaires de France, Paris, 1996. 135. Vezi Shulamith Shahar, The fourth estate: a history of women
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
extrase din mitologie, dar desacralizate prin transpunere în alt diapazon. Dumitru Micu recunoaște în imaginația și în „sprinteneala amuzantă” a paginii înrudirea cu Marin Sorescu: „Ființa lor s-a plămădit într-o măsură hotărâtoare din duhul mucalit răspândit de Pann, finul Pepelei”. Piesa Nepotul lui Sisif, care dă și titlul unui prim volum de teatru (1994), amintește, prin familiaritatea cu „miturile”, de Vărul Shakespeare de Marin Sorescu, dar și de un eseu al lui Albert Camus. Spre deosebire de Empedocle sau Cum se
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Nicolae Drăganu, Istoria literaturii române din Transilvania de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea - Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie dès origines à la fin du XVIII-e siècle, ed. bilingvă, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Eugen Pavel). Repere bibliografice: Mircea Moț, „Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval”, O, 1978, 27; Doina Curticăpeanu, Destinul cărții medievale, ECH, 1978, 8-9; Irina Petraș, „Cărturari și
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]